Astăzi sunt alegerile, cele "decisive". Până aici totul a fost dezgustător. Când mă gândesc la ce s-a întâmplat în ultima vreme, dar şi la ceea ce bănuiesc că va fi de mâine, nu-mi vin în minte decât versurile proletcultistului Deşliu: "Clipă, stai, opreşte-ţi zborul! / Se prăvale compresorul"...
Avem de făcut o alegere imposibilă. Eu unul nu mai simt decât o imensă scârbă. Şi mi-aş dori acum să fiu cât mai departe de România.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
nici scârbă nu mai pot simţi. doar o tristeţe apăsătoare şi obosită.
RăspundețiȘtergere"Cât mai departe de România" cred că este opţiunea cea mai bună pentru un tânăr capabil. Cel puţin acolo, cu toată ipocrizia,demnitatea umană nu îţi este insultată la tot pasul în spaţiul public, aşa cum o fac "adevăraţii" de la noi.
RăspundețiȘtergereCineva din Cinema, aşa cum semnau cândva elevii timizi, a căror poftă nebună de joacă nu fuesese încă strivită de motocompresoare, macarale, betoniere şi alte utilaje, nevinovate de altfel.
pentru cineva care n-a trait efectiv & n-a muncit acolo "departe de romania" optiunea asta pare valabila. dar nu e, credeti-ma.
RăspundețiȘtergereiar dpdv moral nici atat (stiu, asta a sunat patetic)
Un mod de gândire pozitiv. Dar...ce-i moral şi imoral, te întreabă şi socoate. Alegerea căii exilului nu-i echivalentă cu trădarea sau defăimarea patriei. Ceea ce te leagă de ea, vei purta oriunde cu tine:"Patria sunt mama şi tata, fraţii şi surorile mele, plopul din faţa casei".Dacă iei asta din poezia lui Zaharia Stancu, iar "ţărâna pe care calc" le-o laşi "lor" (celor care au confiscat-o), nu greşeşti cu nimic, căci până la urmă oricum "şi pulbere, ţărâna din tine se alege".
RăspundețiȘtergereIar "acolo", ştiu din puţine şi pasagere experienţe, dar şi de la rude apropiate ce-au făcut carieră, dacă respecţi regulile şi eşti politicos, vei fi tratat corect şi nu vei rămâne cu senzaţia de vertij a dusului cu pluta. Dacă munceşti, vei fi plătit la valoarea prestaţiei tale. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Abia de la acest punct se poate discuta: dacă pleacă toţi cei în stare să facă ceva(de la acţiuni culturale la cules eficient de castraveţi), atunci chiar că se alege praful. Dar, după cum am văzut, el tot se alege. Aşa că-i poate mai moral să te transporţi ca fruct încă proaspăt şi să te-ntorci, eventual, confiat şi energizant, decât să ajungi o legumă-n plus, murată în condiţii suspecte.
C'est encore moi
nu se alege praful daca oamenii aia raman in tara. nu s-a ales praful de tot nici cand au ramas, vrand-nevrand, pe vremea lui ceausescu, deci in conditii mult mai aspre
RăspundețiȘtergereoamenii sunt uimitor de adaptabili. iar creatiile cele mai autentice se nasc tocmai in urma unor constrangeri. vremurile de prosperitate sunt ale odelor. sa nu ne plangem deci. am impresia ca romanii au fost intotdeauna si un pic masochisti.
RăspundețiȘtergereAsa este, asa este. Si voi aveti dreptate, ca asa este in democratie. De dragul sustinerii unui punct de vedere, am hiperbolizat si eu, ce sa fac? De fapt ieri si chiar azi ar fi trebuit sa povestim despre ce a lasat mosul in ghetutele noastre noi.
RăspundețiȘtergereDar de ce imi vine in minte bancul de pe vremea lui Ceausescu cu copilul pesimist si copilul optimist?
Dar serios vobind, mai e o cale de stat aici, aceea a exilului interior. Religios, artistic, sau de alta natura. Cred ca asta e calea. Eu, oricum, pe aceasta merg, dar nu sunt un exemplu prea bun.Dar, fruntea sus.
Aceeasi, de data asta fara diacritice
Claudiu, eu stau la camin aici. Mai sunt vreo doua-trei camere libere. Te astept cu drag :)
RăspundețiȘtergeredon't tempt me...
RăspundețiȘtergere