Institutul Blecher, ediția 222

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 28 februarie 2021, de la ora 14, în Londohome (David Praporgescu nr. 31, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Mircea Andrei Florea și Mara Cioroianu.

Mircea Andrei Florea (n. 1996) este absolvent al Facultății de Matematică din cadrul Universității București și al unui masterat de Algebră, Geometrie și Criptografie. A citit la Clubul de lectură Institutul Blecher (2015, 2016), a participat la Festivalul „Zona nouă” (2018) și a publicat poezie în reviste și pe platforme online („Poesis internațional”, „Vatra”, „Echinox”, „Subcapitol”, „Steaua”, „DLITE”). A debutat cu volumul Larvae (Casa de Editură Max Blecher, 2020).

Mara Cioroianu (n. 2002) este elevă la Colegiul Național „Iulia Hasdeu” din București. A publicat poezie pe site-urile „Poetic Stand” și „O mie de semne” și în „Echinox”. 

Moderator: Claudiu Komartin

Institutul Blecher, ediția 221

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 21 februarie 2021, de la ora 13, în Londohome (David Praporgescu nr. 31, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Dumitru Fanfarov și Mihaela Munteanu.

Dumitru Fanfarov (n. 1993) a urmat cursurile masterului de Inovare Culturală la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Este poet și MC. A debuat cu volumul stepă și transă (Casa de Editură Max Blecher, 2020).

Mihaela Munteanu (n. 2002) este studentă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (rusă-engleză) a Universității București. 

Moderator: Claudiu Komartin

Institutul Blecher online #15

 

Duminică seară, de la ora 19, o nouă ediție online a Institutului Blecher, căci ne-am cam hazarda să facem afară la-nceput de februarie. Vor citi șase poeți.

Dintre ei, Elena Bălășanu și Lena Chilari au debutat în 2020, cu Singurătatea nu ne face mai buni, la Editura Aius, respectiv O cană de noviciok la bătrânețe, la Tracus Arte.

Ileana Negrea și Ramona Boldizsar vor citi în avanpremieră din cărțile lor în curs de apariție la frACTalia, respectiv CDPL, iar Toni Chira și Alex Higyed vin cu poeme noi din volumele de poezie la care lucrează.

Institutul Blecher online #14

 

Duminică 31 ianuarie, de la ora 19, a 14-a ediție virtuală a Institutului Blecher.

Invitați:

Radu Vancu, cu al cărui eseu despre George Steiner (1929-2020) se deschide numărul 26 (2/2020) al „Poesis internațional”.

Ștefan Manasia, care înaintează superb în conturarea unui nou volum de poezie care cred că va fi printre cele mai tari lucruri pe care le-a scris.

Maria Tănăsescu, traducătoare a unei nuvele semnate de mexicanca Guadalupe Nettel (n. 1973), o extraordinară prozatoare latino-americană de azi – însă Mariei i-a apărut în numărul 24 (2/2019) al revistei o proză scurtă proprie, „Corinteni”, pe care (cred că) am convins-o să o citească „la Blecher”.

Diana Marincu, care scrie în „Poesis internațional” cronici și eseuri critice de artă, precum și interviuri cu artiști contemporani încă din 2010, și care ne-a dat pentru cel mai recent număr „Câteva note despre aer, așteptare, repetiţie și răbdare”.

Ligia Keșișian a tradus pentru P.I. 26 câteva poeme ale lui Rodrigo Lira Canguilhem (1949-1981), poet de limbaj chilean subversiv și neo-avangardist căruia Ligia îi va citi poemele transpuse pentru prima oară în românește.

Ioana Tătărușanu, cea mai nouă prezență („achiziție” sună în contextul ăsta ca naiba) din redacția revistei, a debutat cu un text despre bulgăroaica Aksinia Mihaylova, a cărei carte, în traducerea Irinei Nechit, a apărut în 2019 la Editura Tracus Arte.

Casa de Editură Max Blecher în 2021

 

Casa de Editură Max Blecher, cu care vă bat la cap adesea pe aceia care-mi sunteți prieteni aici și nu numai, a intrat în octombrie 2020 în cel de-al unsprezecelea an de viață. Editura a publicat în deceniul trecut peste o sută de cărți, iar structura ei organizatorică e aceeași de la început: Ana Toma pe partea grafică, iar eu responsabil cu cele editoriale. În rest, de la corectură până la poștă, coletărie, proiecte, inevitabilele acte & hârțoage oficiale, noi ne ocupăm de toate (mai ales Ana, că doar nu e degeaba directoarea antreprizei).

Câțiva apropiați și oameni devotați care țin la ceea ce facem ne-au mai ajutat de-a lungul vremii cu diferite chestiuni punctuale, îi numesc aici în primul rând pe Victor Potra, Paul Burcia, Sorana Greucean, Ioana Tomșa. Dar n-au fost numai ei. Din păcate nu am putut extinde editura la un colectiv, așa cum ne-am fi dorit, din banale considerente financiare: Casa de Editură Max Blecher nefiind o afacere, nu aveam cum să angrenăm în proiect și alți oameni cărora, dincolo de satisfacțiile imponderabile de a publica poezie, de a lucra cu artiști și de a rămâne în conturul creativității și al scăpărărilor de originalitate și ebuliție lăuntrică, trebuie să mai câștige și banii necesari pentru a-și duce existența.

2020 nu a fost chiar așa de nenorocit în cele din urmă, dar cred că în 2021, deși toate vor fi mai departe date peste cap, vom reuși să ne întoarcem la ritmul anterior pandemiei – în ultimii cinci ani dinainte de tăietura care este 2020 am publicat câte 9, 13, 13, 11, respectiv 12 cărți. Poate că în 2021 vom reuși să edităm din nou în jur de 10. Cu ajutorul celor care ne urmăresc, sprijină și citesc volumele pe care le scoatem, sunt sigur că o vom putea face.

Institutul Blecher online + lansare „Poesis internațional” 26 (2/2020)

 

Duminică, de la ora 19, Institutul Blecher revine, va fi tot o întâlnire online, a treisprezecea de când cu pandemia. Cam două ore vom vorbi despre „Poesis internațional” nr. 26 (2/2020), căreia îi vom face astfel o primă lansare, iar câțiva dintre autorii ce semnează în acest număr vor citi și vom discuta împreună despre lucruri care s-au întâmplat recent, de la apariția volumului postum al lui Adrian Diniș, Toate zborurile au fost anulate, la recentul Premiu „Mihai Eminescu” Opus Primum primit de către Deniz Otay (autoare a volumului Fotocrom Paradis) și distincția „Queen's Gold Medal for Poetry” pe anul 2020 decernată de Regina Marii Britanii poetului, traducătorului și editorului David Constantine.

Printre invitații acestei ediții se numără Andrei Crăciun, Ilinca Bernea, Alexandru Vakulovski, Dana Barangea (care a tradus poeme de Giovanna Sicari și Milo De Angelis), Andreea Apostu și Sînziana-Maria Stoie.

30 pentru 2020 (II)

 

Am fost inexact scriind că Editura Charmides a publicat în 2020 doar un volum de poezie, așa că mă grăbesc să fac rectificarea necesară: cred că e vorba totuși de un volum și jumătate – și asta fiindcă la Charmides a mai apărut, în coeditare cu Tracus Arte (editură cu care păstrează de mai mulți ani raporturi camaraderești), noua carte a lui Ioan Es. Pop, cu titlul cam îndoielnic Un somn pe scaunul electric. Unul dintre numele de prim-plan ale poeziei românești din primul deceniu postceaușist mai adaugă o cărămidă la edificiul început strălucit cu Ieudul fără ieșire. Fără să mai uimească sau să mai schimbe ceva esențial în poetica ce l-a impus până în 2000, Ioan Es. Pop continuă să cerceteze acele zăcăminte din care uneori reușește să mai extragă minereu de valoare (deși inegale, sub nivelul primelor trei volume, cărțile sale inedite din ultimele două decenii – Petrecere de pietoni, Unelte de dormit, Arta fricii – își găsesc sau regăsesc cam de fiecare dată admiratori mai vechi sau mai noi), așa cum cred că o dovedește și Un somn pe scaunul electric.

Dacă am ajuns la Tracus Arte, cu siguranță nu se poate trece peste despre prieteni & singurătate a lui Romulus Bucur, devotat editurii care i-a publicat în ultimii ani și Arta războiului sau Odeletă societății de consum.

Rodica Draghincescu, revenită la scrisul în limba română în 2018, când i-a ieșit FRAHT, publică acum Copilul cu piele de iarnă (Tracus Arte, 2020), o carte densă și intensă, așa cum ne-a obișnuit R.D. încă de la primele sale volume din anii ’90.

Un veteran al 70-ismului, scriitorul, traducătorul și jurnalistul Dinu Flămând publică, la aproape o jumătate de secol de la debut și la doi ani de la masiva antologie în două volume de la Editura Școala Ardeleană, Descos și țes (1971-2017), volumul Om cu vâslă pe umăr (Tracus Arte, 2020).

            Cu trei cărți de poezie și unul de texte teatrale în ultimii patru ani, Mihai Ignat nu e doar unul dintre cei mai prolifici autori ai promoției sale, dar și un autor la care se vede o căutare continuă, un refuz al formulei (după ani buni în care păruse închis în maniera pe care a cercetat-o asiduu la adăpostul alter-ego-ului său, „klein”). Cel puțin aceste trei volume de poezie apărute într-un interval relativ scurt – Poate noaptea a și-nceput (2017), Frigul (elegie) (2018) și Forme de apus (2020) – sunt foarte diferite între ele. După lungul poem Frigul, publicat în colecția Vorpal de la Nemira, recenta Forme de apus e jucată în alt registru și cu rupturi (logice, semantice, imagistice) mai decise, amintind în câteva momente de radicalismul lui Ionel Ciupureanu.

            Aurel Pantea revine, la patru ani de la O înserare nepământeană, cu un volum de poezie inedit, Execuții (Cartea Românească, 2020). Unul dintre cei mai puternici și mai obsedanți poeți români de azi, „ultimul taliban al modernismului” (Al. Cistelecan), Pantea a dat încă o carte adevărată. Lucru pe care un asemenea poem ar trebui să-l certifice fără rest: „Până la urmă, cel ce va muri / va ieși în față, / dacă până acum se complăcea / în poziții gri, / de data asta monstrul făcut din munți de modestie / și bună-creștere, / insul cehovian, corect, / va mărturisi, ca satyrul dyonisiac – / «mai bine nu v-ați fi născut», / își va scutura redingota / și se va întoarce să pompeze / mai departe o limfă bătrână, / până la urmă, activitatea aceasta / se dovedește a fi / mai mult decât onorabilă”.

            Ajunsă la deplina maturitate după cinci volume (ultimul, Copilul din mașina galbenă, din 2010) și antologia de acum doi ani, Un om de succes și alte pierderi, Irina Nechit, una dintre cele mai convingătoare poete ale generației sale, vine cu Masa de sărbătoare (Cartea Românească, 2020), care ar trebui, cred, să primească mai multă atenție decât cea de care are parte scrisul doamnei Nechit de partea aceasta a Prutului.

            Consecventă cu direcțiile pe care și le-a asumat, editura frACTalia a publicat în 2020 cel de-al patrulea volum al lui Mihók Tamás, biocharia. ritual ecolatru. Tot o variantă de ecopoetry produce și Bogdan Tiutiu în a doua sa carte, Grădinile Neumarkt și alte poeme, iar Vasile Mihalache își continuă demersul (legat de postumanismul pe care l-a și teoretizat de ani buni) din prima sa carte, mort după om (2016), în creatura tuturor lucrurilor.

            La Junimea, un titlu menționabil este Între timp îți vezi de viața ta, a Cristinei Hermeziu, al doilea său volum de poezie după debutul din 2016 cu Parisul nu crede în lacrimi. 

            Am lăsat special la urmă patru cărți ale unor scriitori trecuți de patruzeci de ani (ba chiar unul dintre ei, eseistul și prozatorul Horia Dulvac, proaspăt sexagenar) care au publicat în 2020 primul lor volum de poezie, niciunul dintre ei nefiind însă debutant: Ciprian-Ionuț Baciu, Telegrame în așteptare (Editura Universității de Vest, 2020); Ovidiu Baron, liniștea de suprafață (Tracus Arte, 2020); Goran Mrakić, Lumea e cămașa mea de forță (Brumar, 2020 – prima carte de poezie în românește, având peste 250 de pagini, a poetului și prozatorului sârb din Timișoara) și Horia Dulvac, Nimeni nu-mi spunea (Diacritic, 2020). Scriitori stăpâni pe mijloacele lor, experimentați, care umplu bine pielea poetică pe care o îmbracă fiecare în aceste volume, arătând însă cu toții (așa îi simt) o disponibilitate mai mare pentru proză (toți fac poezie narativă, întinsă pe orizontală și pe verticală, cu grijă pentru amănunt și poveste – sau fixarea cadrului în care se desfășoară scenariul poematic).

            Una peste alta, o spun încă o dată, un an în care am avut ce citi.