Una dintre poveștile mele preferate

Auggie Wren's Christmas Story, de Paul Auster (în lectura lui Auster)

Cine a văzut și Smoke (cu minunatul monolog al lui Harvey Keitel), știe despre ce vorbesc.

Ion Gheorghe

Ultimul mare poet șaizecist. Cei care vor vrea să mă contrazică, să citească Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic (1966), Vine iarba (1968) și Elegii politice (1980). Îi provoc. Mi se pare rușinos că poezia lui extraordinară (din aceste trei volume) e întru totul ignorată. Chiar și pentru o țară uitucă și necinstită ca România. Nu pot să nu fiu mânios când Premiul Național "Mihai Eminescu" Opera Omnia a fost luat de câțiva poeți care nu au scris nici un singur vers adevărat, iar pe Ion Gheorghe criticii și istoricii literari l-au îngropat de câteva decenii. E aici, e cu noi, și la fel sunt cărțile sale.



(poemul acesta a fost scris în 1965, cam când Ana Blandiana publica Vibratoare pe Argeș)

Marea confuzie

Mi-ai cerut să-ți descriu într-un poem

orașul și lacul în ceață,

micul debarcader adormit.

Descrierea e un procedeu ca oricare altul,

dă-mi un motiv simplu și te voi compara

cu orice.

Deghizează-te în fetiță și bate-mi la ușă

când începe să nu îmi mai pese.

Ieși în calea mea cu kalașnikovul nevrozei.

Nu vreau să descriu nimic.

Orașul tău e crud și murdar,

dar o să învăț să-l iubesc pentru tine.

Lacul e mic și meschin, iar parcul din jurul lui

pare opera unui maniac.

Debarcaderul e o ruină.

O să mă obișnuiesc și cu asta.

O să învăț să trăiesc cu nodul în gât.

O să inventez cele mai frumoase minciuni.

Cele mai simpatice mici demențe.

Dar nu va folosi la nimic.

Marea confuzie a păsărilor negre va rămâne

întotdeauna să lucreze în creierul meu.

Oprește totul și fă-mă să tac.

Sau ține-mă de mână până apune.

Poesis international 12

Poesis International nr 12

Alexandru Mușina (1954-2013)

foto: Mircea Struțeanu

O mie cinci sute

Bineînțeles că vom pleca în munți

Când societatea își va plăti datoriile

Față de noi

Cu nervii mei ca niște fire de curent neizolate

Cu viitorul tău de mamă model

Vom uita că ziua ne soarbe nepăsătoare celulele

Pe terasele cofetăriilor

Vom uita că toamna a fost lungă

Și că de fapt asta nu înseamnă nimic

Vom uita îngerii moi din pântecele liceenelor

Vom uita privirea fără bilet

Vom schimba în sfârșit

Aerul acesta buhăit și virgin

Vom fi doi tineri ai zilelor noastre

În vizită la munte vom face să adoarmă frigul

În porii păturilor groase din cabane vom spune

Că iată Soarele răsare frumos

Între vânturile albe ale înălțimilor vom trăi

Ca într-o ilustrată vom trăi îți promit

Buna mea mic-burgheză cu ochi obosiți

Buna mea mic-burgheză astenizată

Buna mea mic-burgheză martiră

A stelelor de săpun a jocurilor hulpave

De-a poezelele buna mea draga mea mic-burgheză

Vom pleca îți promit când societatea

Își va plăti datoriile față de noi

http://poesisinternational.blogspot.ro/2012/07/poesis-international-nr-9-2012.html

O cronică de Jan Kuhlbrodt

Pentru vorbitorii de germană (poate îmi traduceți și mie pasajele esențiale):

http://www.fixpoetry.com/feuilleton/rezensionen/2170.html

E prima cronică pe care o descopăr la Und wir werden die Maschinen...

Cobalt (chiar și) în librării

Fiindcă am tot fost întrebat (și fiindcă niște penibili s-au apucat să vorbească despre cartea mea fără să o fi văzut măcar, copiind poeme găsite pe net – apreciez interesul, dar cred că se puteau strădui mai mult): de săptămâna trecută, cobalt se găsește la librăria Bastilia din București, precum și la chioșcul Muzeului Literaturii de pe Bd. Dacia, la cafeneaua Tramvaiul 26, în Bookstory din Cluj, în curând va ajunge și în celelalte librării din lanțul Librarium (singurul cu care se mai poate lucra acum dacă e vorba de poezie), dar poate fi comandată și de pe internet (de pe site-ul editurii sau diverse librării online), așa că nu mai aveți chiar nici un motiv să nu o luați și citiți.