Cărțile de poezie ale anului 2015 (I). Antologiile

Capul de afiș al anului trecut a fost ținut de apariția câtorva antologii la editurile Tracus Arte și Charmides: în primul rând O singurătate feroce, o selecție de 138 de pagini din poezia Marianei Marin, făcută de Teodor Dună și apărută într-o colecție despre care am mai scris și care cuprinde antologii din poezia lui Virgil Mazilescu, Traian T. Coșovei, Ioan Es. Pop, Nichita Danilov sau Augustin Frățilă; primul volum din seria Opere, care ar trebui să conțină la final tot ce a scris Cristian Popescu, restituire îndelung așteptată (anul trecut s-au împlinit 20 de ani de la moartea poetului); două volume care cuprind cărțile de poezie ale lui Alexandru Mușina, sub titlul Opera poetică; în aceeași colecție coordonată de Teodor Dună, o antologie condensată din poezia lui Aurel Dumitrașcu, Concert cu păpușa de cârpe. Toate acestea au apărut la Tracus Arte, care își asumă, într-un moment greu pentru orice editură care publică poezie, o misiune abandonată de toate editurile mari și/sau „de prestigiu”. Pe de altă parte, editura bistrițeană Charmides a publicat primele două volume din seria Subpoezie. Opere complete, cuprinzând toată poezia Angelei Marinescu, de la Sânge albastru (1969) la Intimitate (2013), plus câteva poeme inedite. Al treilea volum, care ar trebui să apară în 2016, ar urma să cuprindă cărțile de eseuri și jurnal ale poetei. Tot la Charmides a apărut Apocalipsul suav, antologie consistentă, de aproape 300 de pagini, din poezia în formă fixă a lui Octavian Soviany.
Editura Humanitas a scos integrala poeziei lui Mircea Cărtărescu, de la Faruri, vitrine, fotografii (1980) la Nimic (2010). Astfel, masivul volum Poezia (aproape 800 de pagini, „corpusul poemelor mele lirice, scrise în tinerețe, într-un efort continuu, halucinant și epuizant, care-a durat doisprezece ani”, după cum spunea Cărtărescu într-un interviu) a apărut în același an cu bestsellerul Solenoid, fiind eclipsat de romanul mult așteptat al celui mai cunoscut scriitor român de azi. 

Merită menționată, firește, apariția, la Polirom, a volumului V (Crepusculul civil de dimineață, cu o prefață de Luminița Corneanu) din seria de opere dedicată lui Emil Brumaru, cel mai hedonist și mai feeric poet din literatura română actuală.

Nu cred că e de neglijat, în contextul tot mai pauper al editurilor care publică poezie cu consecvență și profesionalism, apariția unei edituri la Cluj, Școala Ardeleană, care a început foarte promițător, cu antologia Poștașul rural a lui Viorel Mureșan, unul dintre poeții 80-iști mult subestimați, și cu o entuziasmantă antologie bilingvă, Land. Ohne Beweis / Țară. Fără dovezi, din poezia unuia dintre cei mai buni poeți germani din România anilor '70-'80, Franz Hodjak, în traducerea lui Cosmin Dragoste.

În rest, câteva observații generale nu pot ocoli faptul că editura Brumar a cam dispărut, de facto, din peisaj, că CDPL, foarte activă între 2010 și 2014, și-a încetinit mult turațiile și nu a mai scos, cel puțin pe poezie, niciun titlu care să atragă atenția, ca în anii trecuți. Pe de altă parte, Cartea Românească se încăpățânează să publice autori într-o perfectă devălmășie și, cu toate că publică an de an volume valoroase, e clar că nu are o direcție anume și că scoate, pe de o parte, poeți tineri buni, iar pe de alta, fruntași ai establishmentului userist care sunt autori submediocri, așa că Varujan Vosganian poate sta în aceeași colecție lângă Moni Stănilă, Vlad Drăgoi, Andrei Doboș, Dmitri Miticov sau Teodor Dună. Păcat că editura cu cea mai importantă tradiție dintre toate câte mai funcționează azi nu mai scoate antologii: acum câteva decenii (cam până prin 2003, aș spune), publicarea în colecția „Hyperion” a CR era sinonimă cu consacrarea. Dar asta pare să fi fost cu mult timp în urmă.