joi, 30 mai 2019

Casa de Editură Max Blecher la Bookfest & Institutul Blecher, ediția 205


Sfârșit de sezon cu inevitabilul târg de carte Bookfest, care a-nceput ieri în Pavilionul B2 de la Romexpo. Casa de Editură Max Blecher are, ca de obicei, standul său (A07), și se prezintă cu trei cărți nou-nouțe, semnate de Livia Ștefan, Luminița Amarie și Nicolae Coande, precum și cu numărul 23 (1/2019) al „Poesis internațional”. Pe lângă cele trei evenimente de la târg, de vineri, sâmbătă și duminică, după ce povestea de la Romexpo se termină, duminică seara are loc la Tramvaiul 26 ediția 205 (a paisprezecea de anul ăsta) a Clubului de lectură Institutul Blecher.

Iată-ne programul:

* vineri, 31 mai, de la ora 19, lansarea numărului 23 (1/2019) al revistei „Poesis internațional”
* sâmbătă, 1 iunie, de la ora 16, evenimentul „Casa de Editură Max Blecher. Ocolul Pământului în 90 de cărți”
* duminică, 2 iunie, de la ora 15, lansare Thanato Hotel de Livia Ștefan
* duminică, 2 iunie, de la ora 20, la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6), ediția 205 a Institutului Blecher, cu Emilian Galaicu-Păun și Livia Ștefan.



Emilian Galaicu-Păun (n. 1964) a publicat mai multe volume de poezie, printre care Levitații deasupra hăului (1991), Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994), Yin Time (1999), antologia Gestuar (2002), Arme grăitoare (2009) și romanele Gesturi. Trilogia nimicului (1996) și Țesut viu. 10x10 (2011). În mai 2019 i-au apărut simultan două noi volume: A(II)Rh+eu și Apa.3D. A tradus din limba franceză cărți semnate de Robert Muchembled, Michel Pastoureau și Roland Barthes.

Livia Ștefan (n. 1982) a debutat cu re.volver (2012), volum urmat de Lolita32 (2016) și de recentul Thanato Hotel (2019). Cântă în trupa Oedip Piaf. A tradus pentru „Poesis internațional” poeme de Mia Axelsson și Ai Ogawa.


Livia Ștefan, Thanato Hotel
Casa de Editură Max Blecher, 2019


Luminița Amarie, Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins
Casa de Editură Max Blecher, 2019


Nicolae Coande, Memoria unui mort este memoria mea
Casa de Editură Max Blecher, 2019


„Poesis internațional” 23 (1/2019)

miercuri, 29 mai 2019

Citesc despre Putin, Kim și Assad


Citesc despre Putin, Kim și Assad
și imediat văd imaginea de o împovărătoare frumusețe a
găurii negre pe care au fotografiat-o
la o distanță dincolo de orice înțelegere omenească.

Nu am vrut niciodată răul nimănui, poate doar al unui
coleg specializat în bullying, care mi-a rechiziționat la 14 ani
caseta video cu un film despre violență arbitrară
și absurd, pe care visam ca odată să le răzbun cu skillurile
unui personaj neverosimil, al primului supererou din Berceni.

Am mai crescut de atunci, și totuși, privind imaginile uriașe,
schimonosite pe milioane de ecrane, ale tiranilor,
îmi doresc o gaură neagră morală și selectivă, lăsată
în voia mea de dumnezeul de care atâta m-am îndoit.

Gândul ăsta, mi se șoptește în cască, nu e pe placul lui, dar cine
îmi poate spune după toate miile astea de ani ce îl interesează
de fapt pe el din toată îmbârligătura noastră haotică,
din toată nevroza socială, din vaietele
care se ridică inutil către cer?

Apropie-o puțin de Pământ, doamne, și dăruiește-le veșnicia
tuturor acestor nemernici, în punga aia din spațiu
despre care nu știm încă decât că, dacă din ea-i vreo scăpare,
atunci va fi într-o altă lume,

în care vor fi poate secerați ca niște panseluțe primăvara
de un copil jucăuș cu o miriadă de mâini și respirație
de-azot. Să-i țină vii și treji într-o glastră până la următorul eon,
până la mijirea altor zori, în care icoanele vor lăcrima
din zeci mii de ochi blânzi –

un plânset de pe urma căruia nu există scăpare.


vineri, 24 mai 2019

Institutul Blecher, ediția 204




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 26 mai 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu prozatorii Bogdan Suceavă și Liviu G. Stan.


Bogdan Suceavă (n. 1969) a studiat Matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, unde și-a luat doctoratul în 2002. În prezent, profesor la California State University, Fullerton, SUA. A publicat volumele de proză: Teama de amurg (1990); Sub semnul Orionului (1992); Imperiul generalilor târzii și alte istorii (2002); Venea din timpul diez (2004, roman tradus în engleză, franceză, maghiară, bulgară și cehă); Miruna, o poveste (2007, tradus în engleză, italiană și slovenă); Noaptea când cineva a murit pentru tine (2010); Memorii din biblioteca ideală (2013); Republica ideală (2016); Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute (2017), Avalon. Secretele emigranților fericiți (Polirom, 2018).

Liviu G. Stan (n. 1987) este jurnalist și a debutat în 2008 cu volumul de poezie Yima. Autor al romanelor Sânge de pasăre pe haine (2014), Casele vor uita (2016) și Filip Manakis: o poveste europeană (frACTalia, 2019).


Moderator: Claudiu Komartin

joi, 23 mai 2019

„Poesis internațional”, nr. 23 (1/2019). Editorialul

             
            Mi-e greu să spun, revăzând cap-coadă revista din primăvara aceasta, care este autorul ce ține capul de afiș al numărului sau pe care îl citesc cu cea mai mare plăcere, dintre cei publicați în „Poesis internațional” 23. Probabil că cel mai prestigios în literatura mondială a ultimelor decenii este nicaraguanul Ernesto Cardenal, figură proeminentă a Americii Latine, care tocmai a împlinit nouăzeci și patru de ani – apariția în românește a poeziei sale ar trebui să fie privită ca un eveniment și vine firesc după selecția consistentă din Nicanor Parra, de acum două numere. Pe de altă parte, apariția unui grupaj din Alfabet (1981) a lui Inger Christensen, o clasică a literaturii daneze (anticipând, la fel ca în cazul lui Cardenal, apariția unei cărți traduse în limba română), este un moment important pentru mai buna cunoaștere a poeziei recente din țara care i-a dat pe Johannes Ewald, Søren Kierkegaard și Karen Blixen. Mai apoi, confesivitatea brutală și torturată a americancei Ai Ogawa, în versiunea Liviei Ștefan (al cărei volum proaspăt apărut, Thanato Hotel, arată nu doar o înrudire, ci și cât se poate asimila din cruzimea neconcesivă a lui Ai), lungul poem din 1980, „Un recviem german”, al britanicului James Fenton, explorările obsesive și tanatofore ale lui Miyó Vestrini, versurile deopotrivă exacte și empatice ale Nadejdei Radulova (ce comunică în chip straniu cu poezia de acum două-trei decenii a Marianei Marin), literatura lucidă și sarcastică a israeliencei Anat Zecharia, poemele lui Chad Norman, care intră într-un dialog neașteptat cu fragmentul din „cântecul postuman” Sophia România al Ruxandrei Cesereanu – toate acestea sunt, după mine, probe ale puterii poeziei de a-i transforma, în feluri cât se poate de diferite, pe cei care sunt atinși de ea.
            În centrul portretului din acest număr se află Dușan Petrovici, care este, la 80 de ani, unul dintre seniorii neștiuți ai generației ’70 – de vină pentru această stare de lucruri e cel mai probabil faptul că poetul bănățean a emigrat acum aproape patru decenii în Germania, iar recuperarea sa, care ar fi trebuit să se petreacă mai devreme, poate fi înlesnită de selecția pe care am făcut-o din nouă volume, de la debutul cu Lebede ale puterii (1972) până la Însemnări atroce (2015). Astfel, Petrovici se alătură unei galerii de poeți ignorați de sistemul literar autohton, pe care i-am prezentat și a căror literatură (uitată sau trecută în mod suspect sub tăcere) merită restituită sau pur și simplu făcută vizibilă pentru cititorii de azi – i-aș reaminti, dintre cei pe care i-am antologat, din 2010 încoace, la rubrica „Portret”, pe Vasile Vlad, Eugen Cioclea, Petru M. Haș, Mariana Codruț, Judith Mészáros sau Grete Tartler. Alăturându-i pe aceștia lui Vasile Petre Fati, George Almosnino, Cristian Simionescu sau Aurel Dumitrașcu (pe care am încercat să-i revizităm periodic), avem punctul de pornire pentru o istorie alternativă a poeziei românești din ultima jumătate de secol.
            Pe scurt, cu riscul de a mă repeta, „Poesis internațional” își urmează programul și își respectă statutul, propunând în acest număr poezie, proză, eseu din cincisprezece literaturi (pe lângă textele autorilor români din cele două țări despărțite de Prut), în transpunerea unor traducători dedicați și de un admirabil profesionalism.
            Se înțelege, cred, că nu împărtășesc scepticismul Ritei Chirian, al cărei text, „Leac de impostură”, e mai întâi de toate un act de interogare critică. Îi dau însă dreptate că avem nevoie de o privire exigentă și lipsită de autoiluzionări și de mulțumirea de sine a culturii oficiale și a miruitorilor de serviciu care se îngrașă orbi și surzi la tot ceea ce Rita numește, cu o formulă de reținut, „păstrarea promisiunilor dintâi ale poveștii”.


Cuprins:

Portret: Dușan Petrovici
Poezie: Inger Christensen (traducere de Daniela Ionescu), Ruxandra Cesereanu, Ernesto Cardenal (traducere de Anastasia Gavrilovici), Silviu Gongonea, Nadejda Radulova (traducere de Lora Nenkovska), Anat Zecharia (traducere de Ligia Keșișian), James Fenton (traducere de Ștefania Mihalache), Sebastian Reichmann, Miyó Vestrini (traducere de Lia Boangiu), Chad Norman (traducere de Radu Nițescu), Monica Stoica, Ștefania Mihalache, Irina Kotova (traducere de Diana Iepure), Ai Ogawa (traducere de Livia Ștefan), Mihai Ignat, Andrew Davidson-Novosivschei, Simona Nastac, Najwan Darwish (traducere de Tiberiu Neacșu), Izsó Zita (traducere de Mihók Tamás), Danijel Dragojević (traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić), Andrei Doboș, Stefano Simoncelli (traducere de Daniela Mărculeț), Luca Ștefan Ouatu, Silvia Grădinaru
Eseu: Daniela Luca, Ingeborg Bachmann, „blând și în șoaptă”; Alexandru Bulucz, Un ochi ce locuiește-n stomac (traducere de Michael Astner); Radu Andriescu, Poezia care intimidează. Despre dificultate
Proză: Emilian Galaicu-Păun, Liviu G. Stan, Lidija Dimkovska (traducere de Sînziana Dragoș)
Cronici de carte: Alex Ciorogar despre Monoideal (Nemira, 2018) de V. Leac; Sînziana-Maria Stoie despre Înainte să inventez căderea (Casa de Editură Max Blecher, 2019) de Gheorghi Gospodinov; Marius Conkan despre Dați totul la o parte ca să văd (Cartier, 2018) de Eugen Cioclea; Octavian Soviany despre Mojar și alte poeme care nu există (Hyperliteratura, 2018) de Valeriu Mircea Popa; Grațiela Benga despre Păsări în furtuna de nisip (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Ioana Vintilă
Artă: Ion Grigorescu, Exercițiu de vorbire; Ioana Șerban, Ion Grigorescu. Discuție despre șerpi. Țara nu e a
Note: Rita Chirian, Leac de impostură
Prezențe. Poeți români în traduceri străine: Gherasim Luca, L’inventore dell’amore (Criterion Editrice, 2018); Mircea Cărtărescu, Tout (Editions Caractères, 2019); Ion Pop, Elegie alloffensiva (Criterion Editrice, 2019); ***, Something is still present and isn’t, of what’s gone (Aracne Editrice, 2018); Doina Ioanid, Le bazar de la glaneuse / De bazaar van de sprokkelaarster (maelstrÖm reEvolution, 2018); Cosmin Perța, Mon coeur a des coordonnées précises (La Traductière, 2019)

luni, 20 mai 2019

alegorie


am capul vălurit și inima-mi vâslește-n sens contrar.
ieri noapte am visat un dumnezeu cu cheiță,
pierdut printre ruinele de la caliacra.
grupuri de turiști asiatici treceau pe lângă el,
ba chiar și prin el, fără să-l bage de seamă.
era, ce-i drept, un dumnezeu mititel,
neglijabil,
aproape o stârpitură
și zeci de orci albe se izbeau cu putere de diguri,
punându-i la încercare încremenirea.
rele. zeflemitoare. îngrășate peste măsură.
(ce căutau orcile alea în marea cea mai puțin înzestrată
pentru imanență? ce căutam eu acolo,
în ora senilă a înserării, când nimeni nu mai are putere
decât să urmărească valurile
îndoliat și filial?)
chipul mi s-a desprins de corp, a plutit ațipit
și s-a lipit de cheiță, ca o-nvelitoare murdară și hărtănită
pentru vremurile în care oamenii mai simt
doar cu ceafa.
m-am trezit cu urechile țiuindu-mi
și cu gândul să merg de îndată și să-l iau de acolo
pe dumnezeul cel singur și pricăjit,
să-i întorc cheița
sau poate să îl ascund de toți și de toate,
în sertarul în care tata își ținea cureaua
și decorațiile.

sâmbătă, 18 mai 2019

Institutul Blecher, ediția 203




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 19 mai 2019, de la ora 19.30, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Moni Stănilă, Ioana Vintilă, Irina Temneanu și Alexandru Vakulovski. Lectura are loc în cadrul celei de-a X-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie București.


Moni Stănilă (n. 1978, Tomești, jud. Timiș) a studiat Teologie Ortodoxă la Timişoara şi Sibiu. Din 2010 trăieşte la Chişinău, unde lucrează în presă ca editorialist şi conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica” al Bibliotecii Municipale. A publicat volumele de poezie: Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (2009), Sagarmatha (2012), Colonia fabricii (2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (2017) și romanele: Al 4-lea (2013) și Războiul solomonarilor (2018).

Ioana Vintilă (n. 1997, Sibiu) a fost mezina grupului „Zona nouă” din Sibiu. În 2016 a reprezentat România, ajungând în finala PEN International New Voices Award. Este studentă în anul III la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (secția Biotehnologie). A debutat cu volumul Păsări în furtuna de nisip (Casa de Editură Max Blecher, 2018).

Irina Temneanu (n. 1998, Tulcea) este studentă la Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial din cadrul Universității „Transilvania” (Brașov).

Alexandru Vakulovski (n. 1978, Suvorov, URSS – astăzi Antonești, Rep. Moldova) este poet, prozator, publicist și traducător, unul dintre cei mai activi și mai cunoscuți scriitori români din Republica Moldova. Dintre volumele sale de poezie: ecstasy (2005), Dați foc la cărți (2012), Priveliști (2017). Autorul câtorva romane intens comentate, printre care Pizdeț (2002), Letopizdeț. Cactuși albi pentru iubita mea (2004) și 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană (2010), precum și al volumului de interviuri Afganii (2016).


Moderator: Claudiu Komartin

vineri, 17 mai 2019

Sâmbătă, șase poeți tineri la Londohome


Nu știu dacă vremea va ține cu noi în așa fel încât să se citească în curte la Londohome (General David Praporgescu 21, București), cum plănuiam, dar și-năuntru tot bine va ieși, pentru că protagoniștii primeia dintre cele două lecturi pe care le moderez la ediția a X-a a FIPB (a doua e duminică seară, la ediția 203 a Institutului Blecher) sunt poeți vitali și proaspeți, în care am încredere: Ovidiu Komlod, Veronica Ștefaneț, Monica Stoica, Alexandru Nathan Moisii, Raluca Ialomițeanu și Luca Ștefan Ouatu. Komlod, Ștefaneț și Ialomițeanu au apărut deja în nr. 18, 20, respectiv 21 ale revistei „Poesis internațional” (în nr. 23, care e-n pregătire, vor publica Monica Stoica și Luca Ouatu), iar doi dintre ei (Komlod și Moisii) au debutat în volum, în 2017, respectiv 2018.


miercuri, 15 mai 2019

Euphonia


Vineri, 17 mai, de la ora 19.30, la Apollo 111 (Strada Ion Brezoianu nr. 23-25, București), particip la Euphonia, un eveniment performativ cu câțiva artiști foarte tari. Euphonia vine după alte trei astfel de întâlniri derulate în ultimii trei ani în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București și curatoriate de către Simona Nastac, la care am luat parte: Dada 100 (2016), Metamorph (2017) și Polifonic (2018).


duminică, 12 mai 2019

Luni, la Timișoara


De la ora 18, în librăria La Două Bufnițe (Piața Unirii nr. 11, Timișoara), voi participa alături de Tudor Crețu și Snejana Ung la a noua și ultima lansare a antologiei Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine (Cartier, 2018), iar de la 20.30 voi fi împreună cu Petru Ilieșu, Daniel Vighi, Marcel Tolcea și Tudor Crețu la Fundația Timișoara ‘89 (strada Martir Gogu Opre nr. 24), unde voi citi zece poeme scrise de la începutul anului.



vineri, 10 mai 2019

Institutul Blecher, ediția 202



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 12 mai 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Romulus Bucur, Leonard Ancuța și Vlad Mușat. În cadrul întâlnirii va fi prezentat volumul Odeletă societății de consum (Tracus Arte, 2018)


Romulus Bucur (n. 1956) a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1980). Membru al Cenaclului de Luni, publică în volumul colectiv Cinci (1982, împreună cu Mariana Marin, Bogdan Ghiu, Alexandru Mușina și Ion Bogdan Lefter). Debutează cu Greutatea cernelii pe hârtie (1984), volum urmat de literatură, viață (1989), Dragoste & Bravură (1995), Cîntecel(e). Fast-food Poems (1998), antologia Poeme alese (1975-2005) (2008), O seamă de personaje secundare (2009), Arta războiului. poeme vechi și noi (2015) și Odeletă societății de consum (2018). Doctor în filologie al Universității București cu teza O cercetare asupra raporturilor dintre vizual și auditiv în poezia modernă (2003), predă la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov.

Leonard Ancuța (n. 1974) trăiește din 1993 în București, unde face cunoștință cu viața de stradă și fumul cluburilor de noapte. Urmează cursurile Facultății de Filozofie, fără să-și ia licența. A avut o sumedenie de job-uri, care mai de care. A publicat proză: Control (2009), !NFERNUL (2010), join’t (2012), Pierderea definitivă a lucidității (2013), Sunt un curv (2014), Sindromul Irukandji (2018) și poezie: Iubirea este amintirea unui viol (2011), Cântece pentru Jusa (2012), 69 de poeme de dragoste (extrase din atlasul unei lumi dificile) (2013), Mega Sutra (2013).

Vlad Mușat (n. 1988) are studii de Drept și a publicat poezie în mai multe reviste. Se pregătește să debuteze.


Moderatori: Claudiu Komartin & Cosmin Perța

miercuri, 8 mai 2019

„Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine” la Craiova


A opta ieșire în lume a antologiei poeziei generației războiului; Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine (Cartier, 2018) ajunge și la Craiova, la Teatrul Național „Marin Sorescu”, în cadrul seriei de întâlniri coordonate de Nicolae Coande („Adunarea poeților”), la care am mai participat în urmă cu doi ani, când am mers cu Maeștrii unei arte muribunde (Cartier, 2017, 2018). Vineri 9 mai, de la ora 18, în sala „Ia te uită” de la TNC (Strada Alexandru Ioan Cuza 11, Craiova). Voi merge, desigur, pentru doritori, și cu nr. 22 (2/2018) al publicației fără seamăn „Poesis internațional.


marți, 7 mai 2019

Strofe


O voce frumoasă de fată-i de-ajuns
uneori
să mă facă să uit
de orice miracol măsluit și salubru
de orice prăpăd
anunțat cu insistență pe ecranele din toate sălile
de așteptare
de reeducare
de aclimatizare la noile obsesii ale elitei
financiar-bancare
de algoritmii fasciști ai epocii digitale
de prepelițele mutante ce fac ravagii
în rezervele de nădejde-ale feministelor
de care încă îmi iese să mă feresc
strecurându-mă prin
crângurile-nflorite ale magazinelor de electrocasnice
altfel pân-acum m-ar fi tuns

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns
când trec pe lângă vitrinele de la Humanic, Skechers
sau Calzedonia
cu șireturile rupte cu gluga șiroind de nedumeriri
îndoindu-mă de gusturile contemporanilor mei
care defilează cu favoriți victorieni
și bundițe de firmă
în vreme ce sintetizatoare șirete le plâng pe umăr
ca niște omizi de plastic
lipite cu adeziv ieftin pe cornul
unui rinocer stricat la stomac

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns
să cad secerat printre sălciile de pe malul fântânicii
din holul unui hotel în care nici nu aveam
ce să caut
să mă facă să mă relaxez și să uit
atingerile insistente (pe toată
suprafața chipului) ale unor degete fără copilărie
și fără amprente
speriate
indestructibile
căutând un răspuns

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns

duminică, 5 mai 2019

Marți și miercuri, la Cluj


Marți și miercuri, adică pe 7, respectiv 8 mai, voi fi la Cluj pentru o întâlnire cu studenții de la Litere ai Ruxandrei Cesereanu (marți de la ora 15) și două lansări la Book Corner (prima  marți de la ora 18, la antologia Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine; a doua  miercuri, de la ora 18, la Păsări în furtuna de nisip a Ioanei Vintilă). Las aici afișele pentru orice eventualitate.







joi, 2 mai 2019

Institutul Blecher, ediția 201




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 5 mai 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Octavian Soviany și Andrei Ruse.


Octavian Soviany (n. 1954) a publicat poezie: Ucenicia bătrânului alchimist (1983), Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Provincia pedagogică (1995), Turnul lui Casanova (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Cartea lui Benedict (antologie, 2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005), Dilecta (2006), Pulberea, praful și revoluția (2012), Călcâiul lui Magellan (2014), Adda (2015), Apocalipsul suav (antologie, 2015), Viața de după viață (2016), E noapte în arhipelag (2017), Poeme de dragoste (2018); proză: Textele de la Monte Negro (2003, republicat sub titlul Arhivele de la Monte Negro, 2012), Viața lui Kostas Venetis (2011), Moartea lui Siegfried (2015), Năluca (2016), Casa din strada Sirenelor (2017), Am fost un copil reușit? (2018); cărți de critică și istorie literară, printre care ampla Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012); și a tradus în limba română opera poetică a lui Charles Baudelaire (2014, 2015), primul volum al unei integrale Paul Verlaine (2017), Théophile Gautier (2017), Cartea răstălmăcirilor (2018, cuprinzând 45 de poeți clasici francezi și spanioli), Guillaume Apollinaire (2019) etc.

Andrei Ruse (n. 1986) este scriitor, editor și promotor cultural. După debutul cu volumul de poezie Black Job (2007), a publicat romanele SONI (2008), Dilăr pentru o zi (2011) și Zaraza (2014). După o serie de interviuri, a scris și coordonat proiectul Poveste de cartier (2018), biografia controversatei Dana Marijuana, prima cântăreață de hip-hop din România. În 2012 a deschis revista online Hyperliteratura.ro, proiect dezvoltat în Editura Hyperliteratura (fondată în 2016).


Moderator: Claudiu Komartin