miercuri, 18 iulie 2018

Adrian Diniș (1986-2018)


Adrian Diniș (1986-2018) s-a născut și a trăit în București, unde a absolvit Universitatea Româno-Americană, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității București. A publicat Poezii odioase de dragoste (2010), care l-a trecut imediat în rândul celor mai promițători debutanți ai perioadei. A întârziat să-și publice a doua carte, cu o exigență rară, deși a scris în ultimii opt ani poezie și proză și a fost unul dintre fidelii comunității conturate începând din 2009 în jurul clubului de lectură Institutul Blecher, unde a citit în mai multe rânduri. Dispariția sa prematură e deplânsă de toți ce l-au cunoscut și au trăit în intimitatea devotamentului său exemplar pentru literatură.



am scris şi eu odată poezie
pe pereţi la tramvaiul 26
au dărâmat peretele acela
trebuiau să extindă spaţiul
îmi place să cred că 
n-a fost ceva intenţionat
când i-au schimbat și numele
cineva care stătea pe lângă
m-a întrebat cum îi zice
poate ca să sune la poliție
când citesc poeții intempestivi
gălăgioși eu mă gândeam 
doar că e deja destin 
așa cum toate tipele 
pe care le-am iubit
și-au schimbat destul de repede
adresele numerele de telefon
statutul pe facebook 
aspirațiile în viață
îmi place să cred că 
n-a fost ceva intenționat
sosirile mele inopinate cu
întârzierea deja cunoscută a cfr-ului
cu un buchet de flori
plin de regrete de parcă
abia îl furasem
de la o înmormântare
în familie sau a cuiva foarte
apropiat cu textele mele
care la fel ca țigările erau deja
toate fumate și nu mai aveam
altele apelurile mele noaptea târziu
când luam ceva prea mult la bord
și mi se făcea brusc dor 
să înjur că nu mai am pe cine
să țin în brațe și ele ascultau
toată tevatura aia interminabilă 
doamne, câtă răbdare 
au avut fetele astea
chiar și înainte
cât am fost împreună
îmi place să cred că 
au găsit doar o ofertă mai bună
un abonament mai convenabil
cu minute gratuite mai mulți
mega internet că au profitat 
de șansa lor până la urmă
am avut și eu șansa mea
nu ca marele gatsby
el chiar n-a avut nicio şansă


Adrian Diniș


sâmbătă, 14 iulie 2018

Lectură la Bistrița și a șasea cronică la „Maeștrii unei arte muribunde”


Înaintea lecturii pe care o voi avea în seara asta la Sinagoga din Bistrița, împreună cu Angela Marinescu, Constantin Acosmei, Ștefan Manasia și poeta flamandă Els Moor, cei de la Alecart (veniți și anul ăsta special de la Iași pentru a nu rata festivalul) mi-au făcut surpriza de a include în suplimentul pe care tocmai l-au scos, special pentru Poezia e la Bistrița, un articol despre Maeștrii unei arte muribunde. Încadrat de cronici la cărți de Ioan Es. Pop și Ion Mureșan (scrise de doi tineri care îmi plac mult, Ioan Coroamă, respectiv Ioana Tătărușanu), Spectacolul apocalipsei semnat de Amalia Carciuc e o poezie de cronică, pentru care îi mulțumesc. 
Așadar, dacă sunteți prin Bistrița, diseară de la ora 19 ne vedem la Sinagogă.

luni, 9 iulie 2018

Miercuri, când se lasă seara / peste București


Miercuri, de la ora 19.30, sunt invitatul Svetlanei Cârstean la ultima ediție din acest sezon a seriei de evenimente intitulate Intersecțiile de miercuri, ținute la Rezidența BRD/Scena9 din strada I.L. Caragiale, nr. 32. Voi vorbi despre poezie, despre proiecte mai vechi și mai noi, vor fi expuse colaje și tot felul de alte drăcii vizuale făcute în ultimii ani și voi face zgomote deosebite, poate chiar un performance, nu știu sigur, vorba asta m-a intimidat întotdeauna (deși știu bine că pe mulți nu-i, și-o folosesc cu ușurința cu care era utilizat în anii '90 cuvântul happening). Veniți, privighetoarea cântă, și cred că nici nu ratați mult din semifinala mai puțin interesantă de la Campionatul ăsta Mondial de folbal.


luni, 2 iulie 2018

Interviu



Descrie-te în zece cuvinte.
Apoi fă pe o coală albă o schemă cu săgeți colorate care să arate legăturile între aceste cuvinte-cheie.
Care e cea mai mare calitate pe care o ai?
Dar cel mai supărător defect?
Către ce crezi că ar trebui ca societatea să tindă din punct de vedere politic?
Explică într-o frază rolul pe care îl are arta în viața ta.
Ce-ți place cel mai mult la țara în care trăiești?
Cum crezi că poți îmbunătăți percepția cunoscuților tăi asupra implicării active în viața comunității?
Ce capitale europene ai vizitat în ultimul an?
Cu ce naționalitate simți că ai cele mai multe lucruri în comun?
Ce înseamnă pentru tine Europa contemporană?
Crezi că ea trebuie să rămână un loc ferit de imigranți și de teroriști?
Te consideri o persoană care se adaptează ușor la un mediu nou?
Care e eroul tău literar preferat?
Dar personajul de film care te-a marcat cel mai mult?
Cât de des folosești anticoncepționale și arme de autoapărare?
Când ai realizat că vrei să practici meseria ta actuală?
Ce mâncare tradițională a altui popor ai vrea să o gătești la perfecție?
Cât de hotărât(ă) ești să ajungi la țelurile pe care ți le-ai propus?
Care este regizorul cu care ți-ar plăcea să stai la masă?
Dacă i-ai putea pune o singură întrebare, care ar fi aceea?
Ce ai zice dacă acest program ți-ar putea îndeplini cel mai mare vis?
Ce ai fi în stare să faci pentru asta?
Ai fi pregătit(ă) să renunți la drepturile tale pentru a-ți îndeplini integral potențialul?
Ai renunța la familie și la prieteni în favoarea unei culturi organizaționale care îți poate oferi tot sprijinul și afecțiunea de care ai nevoie în mod obiectiv?
Preferi o lume supravegheată și sigură uneia în care un dezaxat poate în orice moment să dea ordinea peste cap?
Ești de acord cu afirmația că un artist trebuie să gândească pozitiv și să antreneze prin munca lui energiile care ne fac mai plini de viață și mai productivi?
Ai accepta să omori un om al străzii sau un parazit social dacă ai ști că astfel va fi salvată o persoană care merită să trăiască?
Cât de departe ești dispus(ă) să mergi pentru conservarea valorilor pe care le reprezintă Organizația noastră?

Justifică-ți cu atenție răspunsurile și semnează-te în josul paginii.

sâmbătă, 30 iunie 2018

maldăre


nici astăzi nu ne-am spus vreo vorbă liniștitoare
nici astăzi soarele nu a fost blând cu pitbulii muribunzi
a trecut vremea când foamea ne râcâia mațele
și credeam că tăcerea ne va face iarăși vizibili
prin canioanele diferitelor forme de fetișism ale minții
degetele mele mânjite de orez cu lapte
de-abia se abțin să-ți atingă bărbia
maimuțe cu semiautomate au pătruns în orașe
aici doar sudoare și trepidație maldăre de eroism inutil
întreabă-mă de câte ori m-am gândit la tine în felul ăla
întreabă-mă cât de mult piper pun în mâncarea
asta de oameni înrăiți ce nu mai așteaptă nimic

vineri, 29 iunie 2018

Mândri că încă mai suntem


Rezumând, problema nu e că suntem o țară de sărăntoci și de subeducați cu mari carențe morale. România nu duce lipsă de creiere și de caractere. De oameni care, în ciuda tuturor greutăților, sunt capabili să realizeaze lucruri remarcabile, de neimaginat în vreo țară prosperă care își respectă istoria, cetățenii și resursele.
Neajunsul e că suntem conduși de niște semianalfabeți puși pe căpătuială și pe păstrarea în sărăcie și ignoranță (care au făcut mereu casă bună împreună) a celor pe care îi guvernează. 
Și nu-mi spuneți că avem conducătorii pe care ni-i merităm, fiindcă majoritatea copleșitoare a românilor, inclusiv a amărâților, umiliților și a celor ținuți cu bună știință în întuneric, nu merită înapoierea, sfruntarea și lipsa de perspectivă. Nimeni nu ar trebui să fie condamnat în felul acesta, nici chiar cei mai susceptibili să accepte propaganda mincinoasă și discursurile tot mai înrădăcinate ale disperării și neputinței.


joi, 21 iunie 2018

Vineri, la Berlin


Printre multele evenimente, lecturi, vernisaje și concerte din Berlin, vineri de la ora 8 seara se va întâmpla și o întâlnire ce mă are ca invitat. Locul: Das Baumhaus, în cartierul Wedding (mai exact: Gerichtstrasse, nr. 23, Berlin). Voi fi alături de poetul și traducătorul Alexandru Bulucz, un tip de toată isprava originar din Alba-Iulia și venit în Germania în 2000, care sper să devină, pe lângă scriitorul deja apreciat și foarte promițător care e, și un mijlocitor între poezia românească și cea germană contemporane. Titlul întâlnirii este Freigang #2: Flexible Geometrien der Mönchsrepublik, ceea ce vrea să însemne că e a doua întâlnire cu poezia în acest spațiu nou, a cărui traducere e tare simpatică în românește, Căsuța din copac”, în care mă voi urca (ce-mi rămâne de făcut?) pentru a-mi câștiga celebritatea în orașul ăsta ne-a-se-mu-it.


marți, 19 iunie 2018

secvențe


am tras în piept aerul cartierelor unde orice tentativă
de a vorbi îngrașă armate de microbi răbdători

carmangeriile deschise non-stop te vor convinge
că cineva ne mai acordă o șansă la transcendență

oriunde și-ar așeza păturica, ei știu că nu poate
urma decât un picnic pe mormântul cuiva

foarte aproape de locul în care a curs sânge,
o fetiță blondă se juca de-a v-ați ascunselea cu porumbeii

un satelit pierdut de o jumătate de secol a-nceput să emită din nou
cerând să afle dacă e adevărat că ne-am distrus între timp

dedesubtul lucrurilor pulsația unei glande
înfășurate-n drapelul celui pe care am încercat să-l uităm

„iarna s-a desfășurat fără teamă au avut loc ieșiri
dese din cetățui fiecare s-a apărat prin mijloace proprii”

în depărtarea ofilită a periferiei, cineva își lipise nasul
de vitrina plină cu delicatese de la Mefisto

și toate se petreceau în somnul unui om din Berlin

miercuri, 13 iunie 2018

Mă știi nu te preface că m-ai uitat


O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă

să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule 
prea ocupate cu puritatea necruțătoare pentru a mai pricepe ceva.

La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?
La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?
Să îți măsori forțele cu forța
unei stele care se prăbușește în sine. Să dormi mult

Să te trezești în toiul războaielor de exterminare a narciselor
soldat în cruciada împotriva zambilelor
și să îți amintești că ultima dorință a Marelui Măcelar
a fost să se reîntrupeze-ntr-un toporaș.

Chiar dacă tu acum nu poți să-l înghiți
nu înseamnă că nu se va găsi iarăși unul care să spargă
cu lingurița lui de argint coaja oului
copt în cenușa de la Treblinka.

Oftez în vis mă scol te lovesc cu sete ești sora mea bună
mă știi nu te preface că m-ai uitat eu eram în filmul
ăla în care îți futeam ursulețul de pluș
până când pe burtica lui a apărut chipul Fecioarei.

Sunt aici privește-mă cum prind muște și le îndes în spărtură
în timp ce-ți surâd
cu disperarea spălătorului de parbrize care știe că
de partea cealaltă a geamului este vidul.

duminică, 10 iunie 2018

Zilele „Constantin Virgil Bănescu”, ediția a IX-a


Micul festival-concurs de poezie de la Târgoviște, organizat în memoria poetului și prietenului meu Constantin Virgil Bănescu, de la a cărui trecere se-mplinesc în 12 august 9 ani, a ajuns la ediția a IX-a. Începând de astăzi, puteți trimite, dacă nu ați debutat în volum, grupaje de poezii, dintre cei înscriși fiind aleși premianții, ce vor participa pe 1 și 2 septembrie la evenimentele de la Târgoviște. Pun în continuare întregul text trimis de către doamna Doina Bănescu, pentru ca toate să fie cât mai clare.


Concursul Naţional de Poezie ,,Același cer ce nu e” , în cadrul Zilelor de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” , ediția a IX-a, 1 -2 septembrie 2018

Manifestarea îşi propune încurajarea şi promovarea tinerilor creatori de poezie.

REGULAMENT

La concurs pot participa autori care nu au depăşit vârsta de 30 de ani, nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorial şi nu au obţinut Premiul „Constantin Virgil Bănescu”, acordat de familia poetului, la ediţiile precedente ale concursului.

Lucrările se trimit în perioada 10 iunie 2018- 10 iulie 2018.
Acestea se vor trimite pe adresa doinabanescu@yahoo.fr şi vor purta, în loc de semnătură, un motto ales de autor şi un curriculum vitae al autorului, în care se va specifica:
– numele şi prenumele autorului;
– locul şi data naşterii, adresa, numărul de telefon şi adresa e-mail.

Fiecare participant se poate înscrie în concurs cu maximum 5 (cinci) poezii, tehnoredactate la un rând, cu diacritice, scrise cu Times New Roman, caracter de 12,  pe format A4.

Lucrările vor intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” și în arhiva Centrului Cultural European Pucioasa

Laureaţii vor fi anunţaţi cu o săptămână  înainte, pentru a fi prezenţi la Zilelele de poezie și la festivitatea de premiere, care vor avea loc în zilele de sâmbătă 1 septembrie şi duminică 2 septembrie 2018.
Organizatorii asigură masa, cazarea şi cheltuielile de transport premiaților (bilete tren – clasa a doua).
Jurizarea lucrărilor va fi asigurată de personalităţi din lumea literară.
Președintele juriului este scriitorul Octavian Soviany.
Lucrările readactate vor fi trimise pe adresa:
doinabanescu@yahoo.fr;
telefon fix: 0245210732;
mobil: 0724528425.


Participanţii vor primi confirmare de primire a lucrărilor trimise spre jurizare.
În cadrul Zilelor de poezie se vor organiza expoziţii, recitaluri de poezie, dialoguri literare, ateliere de creaţie, lansări de carte, întâlniri cu personalităţi din lumea literară, vizite la:
  • Muzeul de Etnografie Pucioasa
  • Muzeul Aviatic “Dumitru Dorin Prunariu” Pucioasa
  • Mânăstirea Bunea – Vulcana Bai
  • Casa Memorială gravor Gabriel Popescu – Vulcana Pandele
  • Complexul muzeal Curtea Domnească;
  • Muzeul tiparului și al cărții românești vechi;
  • Muzeul scriitorilor târgovisteni;
  • Casa atelier „Gheorghe Petrașcu”;
  • Muzeul de Artă;
  • Casa atelier „Vasile Blendea”;
  • Muzeul regional de istorie (Galeriile Stelea);
  • Muzeul național al Poliției Române.
Mulțumim celor care aleg să ne fie alături.

,,nu fluturele așezat parcă pe o rază de soare-a murit
ci ochiul omului care să-l vadă așa”  
Constantin Virgil Bănescu



vineri, 8 iunie 2018

„Poesis internațional” 20, acum online


Dacă a apărut numărul 21 (1/2018), despre care am tot vorbit recent, numărul 20 (2/2017), din toamna trecută, e acum disponibil în varianta electronică. Dați clic pe copertă și se va deschide în toată splendoarea-i de frumoasă fără corp (ba poate fi și downloadat, ca toate numerele de până acum ale revistei).


sâmbătă, 2 iunie 2018

Institutul Blecher, ediția 179 & „Povești de trecere cu noi” de Adriana Teodorescu




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 3 iunie 2018, de la ora 20, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Svetlana Cârstean și Adriana Teodorescu. În cadrul ultimei ediții a acestui sezon va avea loc prezentarea volumului Povești de trecere cu noi (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Adriana Teodorescu.

Svetlana Cârstean (n. 1969) este poetă, traducătoare și editor al colecției de poezie „Vorpal” de la Editura Nemira. A publicat în volumul colectiv Tablou de familie (1995, împreună cu Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Mihai Ignat, Răzvan Rădulescu și Sorin Gherguţ). A debutat cu Floarea de menghină (2008), volum urmat de Gravitaţie (2015) și Trado (2016, împreună cu Athena Farrokhzad), cărți intens comentate și traduse în mai multe limbi.

Adriana Teodorescu (n. 1982) urmează, în prezent, un al doilea program de doctorat la Facultatea de Sociologie, Universitatea Babeș-Bolyai, unde este și cadru didactic asociat. Doctor în Literatură Comparată la Cluj. A publicat studiile Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilitățile peștilor de a zbura (2009) și Maternitatea în spațiul românesc. Mecanisme și reprezentări socio-culturale (2017) și volumele de poezie Aproape memorie (2013) și Povești de trecere cu noi (2018).

Moderator: Claudiu Komartin


Adriana Teodorescu, Povești de trecere cu noi
Casa de Ediură Max Blecher, 2018
Colecția „Washoe”


„Odată intrat pe orbita Adrianei Teodorescu, descoperi de fapt o identitate supraetajată, un construct poetic ce încapsulează mai multe voci (povești) a căror rezonanță se produce la aceeași unică frecvență: trauma. Deși își asumă un plot riscant tematic, volumul reușește să deconstruiască și să reconstruiască subiecte precum boala, moartea, fragilitatea carcasei umane (...). Apăsând pedala unei cruzimi hibridizate cu vulnerabilitatea și angoasa, Povești de trecere cu noi este, până în capilarele ei cele mai fine, un documentar autentic despre seismicitatea vieții, despre pierdere și reinventare.” (Anastasia Gavrilovici)

vineri, 1 iunie 2018

Constantin Abăluță, „Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice”


La aproape 80 de ani, pe care îi va împlini pe 8 octombrie, Constantin Abăluță vine cu un volum de poezie uluitor, comparabil cu poezia de la senectute a lui Nicanor Parra – acesta publica în 1985, octogenar fiind, Hojas de Parra, ce are aceeași vitalitate fulminantă. E extraordinar pentru un poet trecut prin atâtea (prin atâtea experiențe de viață, dar și de scriitură, fiindcă Abăluță e unul dintre cei care, în ultima jumătate de secol, au experimentat enorm – mai mult chiar decât Nora Iuga sau Angela Marinescu) să producă ceva atât de puternic și de captivant.
Dacă n-ai ști că e vorba despre un scriitor care a dat peste 60 de cărți, dintre care vreo 10 doar în ultimul deceniu (una dintre ele, Bazooka Girl, i-a apărut tot la Casa de Editură Max Blecher, acum aproape șase ani), ai putea crede că Mai sincer ca Himalaya e o carte a unui poet care a stat multă vreme la cutie pentru a reveni cu un concentrat care să dea seama despre concluziile senectuții (acesta fiind titlul volumului scos în 2010, la 75 de ani, de un alt senior mult subestimat, dacă nu chiar de tot uitat, al poeziei românești, Ion Gheorghe).
Lucid și orgolios, Dinu Abăluță îmi scria acum vreo săptămână despre noua sa carte că e prea bună ca să ia un premiu. Și are tot dreptul să spună asta cel care, de la Piatra (1968) încoace a făcut o sumedenie de lucruri înnoitoare înregistrate cu obișnuita reticență sau lipsă de fler a criticii noastre, care nu s-a învrednicit să acorde Premiul „Mihai Eminescu” Opera Omnia unora ca Nora Iuga, Ion Gheorghe, Vasile Vlad sau Constantin Abăluță, dar i-a înzorzonat cu această distincție, devenită pe piepturile lor o tinichea irelevantă, pe Prelipceanu, Grigurcu sau Chifu.
Recomand din toată inima volumul Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice, în care îl veți (re)descoperi pe Constantin Abăluță at his best.


Constantin Abăluță, Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice
Casa de Editură Max Blecher, 2018
Colecția „Plantații”

joi, 31 mai 2018

„Poesis internațional” vol. 21 (1/2018)



          „Ca și în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă. Domeniul visului este larg și întotdeauna interesant de exploatat. În felul acesta înţeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism.” Când scria aceste rânduri în 1927, în cunoscutul său dialog cu I. Valerian, cu siguranţă că Ion Barbu, care a respins tranșant și cu binecunoscuta-i superbie orientările radicale ale modernităţii poetice occidentale, nu avea cum să intuiască apariţia, aproape o jumătate de secol mai târziu, a unei mișcări poetice infrarealiste în America Latină. Fără nicio legătură cu eclatantele exigenţe estetice barbiliene, infrarealiștii din Mexicul anilor ‘70 au constituit o grupare de avangardă necesară într-un moment dominat încă de modernismul înalt al cărui reprezentant celebrat și canonizat era Octavio Paz (el însuși apropiat în tinereţea pariziană de cercurile suprarealiste, rămânând totuși un adept al poemului pur, ca manifestare primară a Sacrului).
          În momentul răzmeriţei literare pornite de foarte tinerii Roberto Bolaño și Mario Santiago Papasquiaro, Paz avea 60 de ani și era la apogeul carierei sale (deși avea să primească Nobelul pentru literatură peste încă cincisprezece ani, în 1990). Sigur, această mișcare pronunţat insurgentă, cu rădăcini în dadaism și în avangarde, nu a devenit cunoscută decât odată cu celebritatea mondială a lui Bolaño. Brusc, opera sa romanescă, labirintică și fascinantă, a aruncat o lumină nouă asupra Mișcării Infrarealiste – poeţii alături de care chilianul se formase în Mexicul anilor ‘70, deveniţi personaje ale cărţilor-cult pe care acesta le-a scris (se împlinesc exact 20 de ani de la apariţia Detectivilor sălbatici, ce l-a propulsat ca pe unul dintre marii scriitori ai Americii Latine și ai lumii), au revenit în atenţia cititorilor. În special Mario Santiago, acest Neal Cassady al universului bolañian, mort la numai 44 de ani, a fost redescoperit, înconjurat de aura legendei create de Bolaño. Este pentru prima oară când manifestul lui Mario Santiago Papasquiaro, dar și selecţii din poezia acestuia, a lui Edgar Artaud Jarry și a Guadalupei Ochoa apar în românește, familiarizându-ne măcar puţin cu energia și cutezanţele acestei bande de anarhiști și idealiști, nebuni după poezie și troţkiști deziluzionaţi de acum patruzeci de ani.
          Deloc întâmplător, unul dintre poeţii pe care belicoșii infrarealiști îi păstrau ca modele tutelare a fost Nicanor Parra. Nu încape îndoială că volumul acestuia, Poeme și antipoeme (1954), publicat cu doi ani înainte de Howl al lui Ginsberg, a marcat decisiv și durabil poezia latino-americană. Decedat cu câteva luni în urmă la o vârstă patriarhală, 103 ani, uluitorul poet chilian a experimentat până către sfârșitul secolului XX cât pentru o întreagă literatură. Pe el, precum și pe John Ashbery (1927-2017), despre care Bogdan-Alexandru Stănescu scrie un eseu pătrunzător și îi traduce un poem esenţial (unul dintre atâtea!), pe Lawrence Ferlinghetti, care încă scrie, la 99 de ani, poeme corosive împotriva establishmentului politic american, și pe poetul italian Andrea Zanzotto (1921-2011), tradus și prezentat fastuos de către George Popescu, stă „Poesis internaţional” 21. Un număr în care am căutat să interogăm veșnicul clișeu al poeziei ca elan al tinereţii – s-ar spune că acești patru poeţi-patriarhi, care au scris până către 90 de ani (cum este, la noi, cazul fenomenalei Nora Iuga), pun în discuţie (prin chiar vieţile și opera lor) atât de des invocatul distih al lui Wordsworth (“We poets in our youth begin in gladness:/ But thereof come in the end despondency and madness.”) 



Cuprins:


Portret: Rodica Draghincescu
Poezie: Lawrence Ferlinghetti (în traducerea lui Florentin Popa), Nora Iuga, Carmina priapea (cuvânt introductiv și traducere din limba latină de Ștefan Ivas), Frank Kuppner (traducere de Vlad Pojoga), Emilian Galaicu-Păun, Nicanor Parra (7 poeme traduse de Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Adrian Diniș, Mina Decu, Daniela Luca, Radu Vancu și Anastasia Gavrilovici), Dan Dediu, Ioana Șerban, Sigurbjörg Thrastardóttir (traducere de Daniela Mărculeț), Paul Bailey (traducere de Marius Chivu), Veronica Ștefaneț, Serghei Timofeev (traducere de Diana Iepure), Marius Chivu, Derek JG Williams (traducere de Tiberiu Neacșu), Șerban Axinte, Artiom Oleacu, Marija Dejanović (traducere de Goran Čolakhodžić), Andrea Zanzotto (traducere de George Popescu), Simon Márton (traducere de Mihók Tamás), Ioan Coroamă, Jan H. Mysjkin (traducere de Constantin Abăluță), Jean-Marc Flahaut (traducere de Laurențiu Malomfălean), Dan Iancu, Guadalupe Ochoa (traducere de Ligia Keșișian), Edgar Artaud Jarry (traducere de Ligia Keșișian), Mario Santiago Papasquiaro (traducere de Mina Decu)
Proză: Lina Wolff (traducere de Daniela Ionescu), Tatiana Țîbuleac, Szabó T. Anna (traducere de Ildikó Gábos-Foarţă), Tudor Ganea
Manifest: „Manifest infrarealist”, de Mario Santiago Papasquiaro (traducere de Ligia Keșișian), „Necivilizație”, manifestul grupului Dark Mountain – partea a doua (traducere de Mihnea Bâlici)
Eseu: Bogdan-Alexandru Stănescu, Cealaltă tradiție – Ashbery în fața oglinzii”, Philippe Muray, „Imperiul Binelui” – fragment (traducere de O. Nimigean), George Popescu, „Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis”
Cronici de carte: Cosmin Ciotloș despre Un om care scrie. Jurnal 2011-2017 (Humanitas, 2018), de Mircea Cărtărescu; Șerban Foarță & Ildikó Gábos-Foarță despre Berlin Hamlet (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Szilárd Borbély; Teodora Coman despre Periferii (Charmides, 2017) de Pablo García Casado; Mihók Tamás despre Neon vernacular (Tracus Arte, 2017) de Yusef Komunyakaa; Daniela Luca despre kirilă (Tracus Arte, 2017) de Teodor Dună; Alexandra Turcu despre Câteva numere de magie (Editura Școala Ardeleană, 2017) de Alice Notley; Horia Dulvac despre e timpul să visăm un măcel (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Ionel Ciupureanu; Grațiela Benga despre teritorii (Tracus Arte, 2017) de Cristina Stancu; Robert Cincu despre sundial (frACTalia, 2017) de Bogdan Tiutiu
Cronici de artă: Diana Marincu („Please Stay Here 4-ever” – Note despre Trienala de la Kathmandu), Teodora Coman („Interiorul nu trebuie devoalat” despre expoziția TOMAGRAPH)
Prezențe. Poeți români în traducere: Dumitru Crudu, Fałszywy Dymitr (Instytut Kultury Miejskiej, 2018, traducere în polonă de Jakub Kornhauser și Joanna Kornaś-Warwas); Svetlana Cârstean, Tyngdekraft (H//O//F, 2017, traducere în norvegiană de Sindre Andersen); Ana Blandiana, Ma patrie A4 (Black Herald Press, 2018, traducere în franceză de Muriel Jollis-Dimitriu); Daniel Bănulescu, Die Republik Daniel Bănulescu (Pop Verlag, 2018, traducere în germană de Ernest Wichner); Claudiu Komartin, kobalt (Izdatelstvo za poezia DA, 2017, traducere în bulgară de Lora Nenkovska); Andra Rotaru, Lemur (Action Books, 2018, traducere în engleză de Florin Bican).

marți, 29 mai 2018

„Maeştrii unei arte muribunde“ la Craiova


Mâine, miercuri 30 mai, ajung în sfârșit cu Maeștrii unei arte muribunde (Cartier 2017, 2018) și la Craiova, unde o să am de la ora 18 o prezentare și lectură, la Biblioteca Județeană din Str. Kogălniceanu, nr. 9, însoțit de Petrișor Militaru și de Tiberiu Neacșu, care cu ocazia asta se-ntoarce la baștină. La trei zile după ce jumătate de Oltenie a fost la București pentru finala Cupei, pe care o și câștigară, le întorc vizita.


luni, 28 mai 2018

Treizeci și unu de versuri pentru gloria postumă a Adrianei Carrasco



toată iarna m-au iubit două mame
dar niciuna din ele nu avea gleznele Adrianei Carrasco.
în timpul manevrelor s-a oprit din înaintare
deși avea pușca la ochi, iar asta putea să o coste scump;
grijulie și-mbujorată de parcă se pregătea de mult să mă nască,
m-a ridicat cum culegi o scamă de pe
rochia de bal aruncată după viol în porumb.

cronicile arată că, mai târziu, luna ar fi fost înfulecată
de patru eschimoși transsexuali
captivi din vara lui ’97 într-o competiție televizată.
însă eu, sub înalta protecție a Adrianei, am reușit
să-mi găsesc drumul: ochii pe care-i avea în dotare
făceau franjuri bezna aia nenorocită – o urmam buimăcit și
feselor ei extraterestre le admiram
în toată splendoarea zvâcnetul și conturul.

dar prin câte zări nu m-a purtat femeia bionică
întâlnită într-o sâmbătă pe câmpul de tragere.
la cascada Urlătoarea mi-a șoptit cele mai drăgăstoase cuvinte
într-o limbă arhaică și străină ca marea. nu se
mai construiesc astăzi exemplare atât de elastice și de agere:
am știut-o din clipa când și-a deșurubat
capul cu gesturi abstruse, pe o plajă din Senegal,
anunțându-mă astfel că se întoarce neîntinată-n laboratorul natal.

toată iarna m-au iubit două mame
și amândouă aveau pantofi cu toc-cui în loc de inimă.
una era cochetă și foarte chibzuită cu laptele ei,
pe care-l păstra pentru tigrul care aveam să devin
după ridicarea în Delta Văcărești a marii moschei.
cealaltă visa ca pe un toporaș să mă strivească
și-mi împuia capul cu rețete de ciorbă de burtă și Destin –
însă niciuna, niciuna din ele nu avea alcătuirea Adrianei Carrasco.

marți, 22 mai 2018

De miercuri până sâmbătă, la Chișinău



Mă re-ntorc în Republica Moldova, după șapte luni și jumătate, pentru a participa, într-o companie excelentă, la festivalul Zilele literaturii române la Chișinău, unde mi-a părut rău anul trecut că n-am putut ajunge. 
Treburile mele pe-acolo, presupunând că asta interesează pe cineva, sunt după cum urmează:
* mâine, miercuri 23 mai, de la 10.30, la Liceul Mihai Eminescu (Str. Varșoviei, nr. 2);
* joi, 24 mai, de la 11.30, la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (str. Pușkin, nr. 38, Sala Polivalentă);
* joi, 24 mai, de la 17, la Librăria din Centru (Bd. Ștefan cel Mare, nr. 126), unde Maeștrii unei arte muribunde vor lovi din nou; 
* joi, 24 mai, de la 19, o dezbatere despre poezia românească după 2000, la Muzeul Național de Artă (str. 31 August 1989, nr. 115); 
* vineri, 25 mai, de la 10.30, la Liceul „Spiru Haret” (Str. Maria Cebotari, nr. 53).

Un adevărat maraton, pe care îl așteptam.

luni, 21 mai 2018

Margareta Sterescu


după o viață de muncă, spune
după o viață fără turnătorii,
fără carnet de partid,
fără să mănânc căcat,
fără s-accept toate mizeriile care ne-au
mâncat tinerețea cum îmi mănâncă acum
mațele scârba asta care face ce vrea înăuntrul meu
nu pot pune capul jos fără să mușc perna
cu umilință și furie
perna asta roasă și-ngălbenită e tot ce mi-a mai rămas
pentru că nu am fost nici oportunistă nici necinstită
și totuși nu am avut niciodată vreo șansă
undeva într-un colț al orașului, spune
mă așez
de neclintit de neconsolat de neratat
pentru tururile ghidate pentru turiștii străini veniți să vadă
statuia mizeriei și-a deznădejdii
cu măruntaiele praf
cu mălai luat pe caiet
cu trei din zece medicamente care m-ar ajuta
să mai rămân în viață până la toamnă
în orașul ăsta mirosind a flori de salcâm catran și durere
sunt sfâșiată ca o cârpă
ca o pasăre naivă
nimerită-ntre șase lupi hămesiți cu cravate și lavaliere
așa am învățat că toți ăștia care vorbesc despre
prosperitate sunt suprapăduchii
oricărui sistem
că cei ce săvârșesc cele mai ticăloase fraude
cele mai mari mârșăvii și sfruntări
în lumea asta sunt intangibili
privesc cerul cum am citit la metrou
și nu văd decât o mare unghie pietrificată
un pietroi care-mi râde în față
care mă face
cum m-au făcut toți

după o nenorocită de viață de muncă

vineri, 18 mai 2018

Institutul Blecher, ediția 177



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 20 mai 2018, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la lectura poeților Sorin Gherguț, Mihail Vakulovski și T.S. Khasis, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București.


Mihail Vakulovski (n. 1972, Chișinău) a debutat cu Nemuritor în păpușoi (1997), urmat de numeroase cărți de poezie, proză, eseu, teatru și interviuri. Dintre acestea, volumele de poezie Tatuaje (2003), Odada (2004), Riduri (2013), romanele Tovarăși de cameră. Student la Chișinău (2011), Biblidioteca (2012) și Când tatăl tău e mai în vârstă decât tine exact de două ori (2015), volumul de critică Portret de grup cu generația „optzeci“ (2010). Fondator, împreună cu Alexandru Vakulovski, al revistei online „Tiuk!” (2000) și doctor în Litere (2002), i-a tradus din limba rusă pe Vladimir Vâsoțki, Bulat Okudjava, Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin.

Sorin Gherguț (n. 1973, București) este poet și traducător. Prima sa carte, Time Out (1998), a apărut ca urmare a câștigării premiului naţional de poezie „Aurel Dumitrașcu”. A mai publicat volumele de poezie Orice. uverturi și reziduuri (2011) și Trei (2016, cu ilustrații de Nicolae Comănescu). Este coautor al volumelor colective Tablou de familie (1995), Marfă (1996), Marfă reîncărcată (2011), De ce pisicile n-au coadă. Antologie de limericks (2017). A tradus din limba engleză romane de William Burroughs, Charles Bukowski, Paul Auster și Bob Dylan. 

T.S. Khasis (n. 1975, Lipova) a debutat cu Farmacia cuvintelor (2003), plachetă fără difuzare, ce a trecut neobservată, dar s-a impus cu Arta scalpării (2005), unul dintre cele mai admirate volume de poezie ale deceniului, reluat șase ani mai târziu în pe datorie (2011). A mai publicat aparenta naturalețe a vieții (2015).


Moderator: Claudiu Komartin

miercuri, 16 mai 2018

Polifonic la București


Am scris în urmă cu o lună și-un pic despre Polifonic, proiect multiartistic care a avut o primă reprezentație la Londra. Acum se întâmplă și la București, cu dubla ocazie a Festivalului Internațional de Poezie București (de departe cea mai ambițioasă și mai plină ediție dintre toate de până acum) și a Nopții Muzeelor. Așadar, sâmbătă seara, de la ora 19, la noul sediu al Muzeului Literaturii din București (Calea Griviței, nr. 64), în sala ce poartă numele dramaturgului Iosif Naghiu.


vineri, 11 mai 2018

Institutul Blecher, ediția 176




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 13 mai 2018, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Olga Ștefan și Anastasia Gavrilovici.

Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a debutat precoce cu volumul toate ceasurile (2006), urmat după un deceniu de Saturn, zeul (2016) și de recenta Charles Dickens (2017). Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universităţii „Babeș-Bolyai” (2010) și a programului masteral „Istoria imaginilor – Istoria ideilor“ (2012), se pregăteşte pentru susţinerea unei teze de doctorat pe tema „simulacrelor“ literare.

Anastasia Gavrilovici (n. 1995, Iași) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București (2017) și în prezent urmează cursuri de masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Traduce literatură din engleză și spaniolă, a publicat poezie și articole în „Poesis internaţional”, „Zona nouă”, „Observator cultural”, „Timpul” și pe site-ul bookaholic.ro

Moderatori: Claudiu Komartin și Sorin Despot