vineri, 28 octombrie 2016

Poemul săptămânii 63-65. Constanța Buzea, Florin Iaru, Constant Tonegaru


În rubrica mea, „Poemul săptămânii”: o cunoscută autoare din primul val șaizecist, născută în anii '40; un scriitor născut în anii '50, unul dintre cei mai populari optzeciști; și un poet născut la sfârșitul Primului Război Mondial, excelent reprezentant al așa-numitei Generații pierdute, adică acea falangă impetuoasă și lipsită de noroc care s-a afirmat în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Clic pe imagini pentru poeme și texte însoțitoare.




joi, 27 octombrie 2016

Glen Calleja la Timișoara și București


Mâine, vineri, de la ora 19.30, în Scârț (Str. Laszlo Szekely, nr. 1, Timișoara), cu Ana Toma, și duminică, la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6, București), în cadrul ediției 141 a Institutului Blecher, cu noi, traducătorii în românește ai volumului.



Am făcut totul așa cum trebuia.
Am improvizat, am făcut un steag alb din cămașa ta
și am eliberat femeile și copiii din spatele lui.
I-am dezgropat din pământul moale,
le-am dat un nume și o vârstă, le-am dat viziune
și un șir de soți, fii și frați de identificat.
Ne-am lipit urechile de pământ și am ascultat
forfota sufletelor ce înaintează prin iad.
Ieșirea e acolo, chiar prin grădina tropicală.
În timp ce defilau mai departe, privirea le-a
căzut pe luna îndoliată, un sac vechi de oase descărnate
fără nicio poveste de spus


Glen Calleja, din volumul Un asteroid fără umbră
(Casa de Editură Max Blecher, 2016) traducere în limba română de Claudiu Komartin și Radu Nițescu

miercuri, 26 octombrie 2016

Azi, de la 19.30, la Brașov




Yvonne își strecoară mâinile în mănușile moi. Știe că totul e despre iubire. Un nodúl ca o perlă în pieptul ei o va omorî. Nimic nu spune Primăvara e aici cu la fel de multă încredere ca o constelație a cancerului ce împânzește cerul din fața ei când se cațără pe pervaz și umblă prin somn, pășind pe un covor stacojiu. Spatele ei lipsit de aripi îi împinge sufletul înainte sedus de un val de șoapte nerăbdătoare, trei etaje de-a dreptul în jos. N-a mai făcut asta până acum. Își desface aripile. Planează ușor. Trupul ei e făcut pentru asta. Primăvara e-aici.
Glen Calleja, din volumul Un asteroid fără umbră
(Casa de Editură Max Blecher, 2016) traducere în limba română de Claudiu Komartin și Radu Nițescu

luni, 24 octombrie 2016

Glen Calleja, „un asteroid fără umbră”


Zilele astea o vom avea. Tradusă nu din malteză, ci din engleză (pentru că poetul e bilingv) de Radu Nițescu și subsemnatul. Glen ajunge mâine, miercuri are lansare la Brașov, vineri la Timișoara, iar duminică la Tramvaiul 26 din București (adică la Institutul Blecher, ediția 141).


sâmbătă, 22 octombrie 2016

Institutul Blecher, ediția 140



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 23 octombrie 2016, de la ora 19.30, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București).
Invitații invizibili: Andrei Bodiu și Alexandru Mușina
Participă: Claudiu Komartin și Radu Vancu

În cadrul evenimentului va avea loc prezentarea antologiilor Oameni obosiți de Andrei Bodiu – Poeme alese de Claudiu Komartin și Regele dimineții de Alexandru Mușina – Poeme alese de Radu Vancu (Editura Cartier, 2016).


„E multă primăvară în poezia lui Andrei Bodiu. Dincolo de orice observație doctă pe care aș putea să o fac la capătul citirii și transcrierii din cărțile sale, poem cu poem, a celor mai bune texte pe care, după gustul meu, el le-a scris, se impune aceasta – o atmosferă primăvăratică te întâmpină sau te însoțește în aproape tot ce a scris Andrei. Poate mai puțin în «Poezii patriotice», cartea sa cea mai tensionată și mai «nervoasă», altfel, poezia lui e întocmai cum a fost și omul: tânără, sprintenă, de o inteligență pătrunzătoare, mereu atentă la celălalt, generoasă, debordând de vitalitate.” 

Claudiu Komartin

„Iată, în rezumat, calitățile care-l fac pe Mușina unul dintre poeții cei mai puternici ai literaturii române contemporane: mai întâi, poezia lui «completă» (în sens poundian), sofisticată și arhisubtilă, e în același timp atât de directă și de prietenoasă; apoi, aerul lui de «bad boy» e mereu subminat de o sentimentalitate intensă și generoasă (ca și cum Joker ar avea inima lui Batman, să zicem); în fine, hibridul acesta de vitalitate maladivă (și viceversa) face ca poemele lui să se vindece pe măsură ce își descriu boala. Și să te vindece și pe tine deodată cu ele, în timp ce te descriu, cu toate ale tale. Adică să te facă și pe tine, cititorul, un «învingător».”
Radu Vancu

vineri, 21 octombrie 2016

Azi, de la 6, la Sibiu


Lansarea de la Brașov, fieful lui Alexandru Mușina și al lui Andrei Bodiu, a trecut, a fost o seară pe care n-o voi uita curând, cu discursuri înflăcărate, cu nostalgie, cu umor, cu portrete vii, întregitoare, pâlpâind în aerul înțesat de molecule sfielnice, de poezie de 24 de carate. La Sibiu va fi altfel, pentru că vorbitorii și orașul și locul sunt diferite, dar, mai mult ca sigur, cărțile de la Cartier, pe care Vancu și cu mine le-am moșit, nu vor trece neremarcate de cei ce vor vrea să-i zărească pe poeții din spatele lor, în conturul lor de răcoare, vorba lui Gellu Naum. Azi, de la ora 18, în librăria mea preferată din Hermannstadt. Adică la Habitus.


joi, 20 octombrie 2016

Azi, de la 6, la Brașov



Așa sună anunțul oficial:

Clubul de lectură Dactăr Nicu's Skyzoid Poets mai face un popas înainte să se întoarcă la Tipografia. Pe 20 octombrie, de la ora 18:00, vă așteptăm la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, la o ediție specială în cadrul căreia se vor lansa antologiile de poezie Regele dimineții, de Alexandru Muşina și Oameni obosiți, de Andrei Bodiu, ambele apărute recent la editura Cartier. Invitații acestei ediții vor fi cei doi poeți care au îngrijit aceste antologii, Radu Vancu și Claudiu Komartin. Vor mai participa la eveniment Gheorghe Erizanu, Caius DobrescuRomulus Bucur, Adrian Lăcătuș și Cristina Vasilică. Vă așteptăm.


miercuri, 19 octombrie 2016

Câștigătorul Concursului de debut în poezie „Max Blecher”, ediția a VI-a


Toate cărțile care au ajuns pe lista scurtă (ba și câteva pe care nu le-am selectat pentru ultima cernere) au calități care-mi dau încredere în autorii lor și în viitorul acestor volume, dacă se va mai insista pe ele. Însă avem un singur câștigător (după un an în care, deși aș fi vrut să fie altfel, premiul nu a fost acordat): manuscrisul volumului Mile End al lui Ciprian Popescu. Astfel, el se adaugă contingentului de debutanți pe care Casa de Editură Max Blecher i-a propus din 2011 încoace, fiind al zecelea autor a cărui primă carte de poezie apare la noi (am mai debutat, acum exact cinci ani, și un tânăr romancier), în colecția Opera Prima.
Baftă tuturor, sunt sigur că pe unii dintre cei peste 60 de autori care au trimis, participând la concurs, îi voi reîntâlni, vom lucra împreună și poate chiar voi ajunge să le editez cărțile în viitor.



Ziua 11

stupidului vis cînd ai pierdut California
între blocurile locuite de meteci
vinituri în graiul poetic al băștinașilor
cetățeni cu drept de vot bătaie și avort
prin subsolurile cu țînțari anofeli
unde se înmulțeau șobolanii
ratus norvegicus
tu spărgeai semințe în fum și trăiai
senzația ireală că șubrezenia
îți urca ireversibil prin oase

ce slab erai ce zile roase
de-ntuneric

'n-avem sită avem roșii avem pită
cu brînză și fasole sleită'

strălucea periferia
prin ferestrele epocii pre-termopane
în cartierul Pipirig în zona Cambogia
rula noua revoluție culturală noaptea
viu ardeau imaginile foiletonului porno suedez
importat de patronii televiziunii locale
noii stăpîni ai orașului
cablat în anii '90 la satelit
după modelul socialist nordic
versiunea umană a modelului specialist

iată încă o idee imbecilă
circulînd în lesă
fără stăpîn

cîte creiere ciobite în goana după coolness
a oribilei adolescențe
a oribilei obsolescențe

stupidului vis îi zici de-abia acum
adio


Ciprian Popescu, din volumul Mile End,
în pregătire la Casa de Editură Max Blecher

luni, 17 octombrie 2016

Rita Chirian, „Casa fleacurilor”


And so it goes. Sau „la tipar, birjar!”.

Rita Chirian, Casa fleacurilor
(Casa de Editură MaxBlecher, 2016)

(Desenul de pe copertă îi aparține Ilincăi Pop, care montează a treia copertă pentru Casa de Editură Max Blecher, după ce a creat imaginile ideale pentru Cadrul 25 și Lolita32)

joi, 13 octombrie 2016

Cu „Sinistra” la Motru


Nu, în titlu nu mă refer la celebra soție a unui fost dictator, căreia i se spunea așa, ci la volumul de poezie al lui Marius Aldea, publicat de Casa de Editură Max Blecher în septembrie 2015. Cartea a avut două lansări (cea de la Timișoara de acum exact un an a fost chiar entuziasmantă), și uite că ajungem în fine cu ea și în orașul natal al lui Marius, Motru. Sâmbătă, de la ora 19, în cafeneaua La Bloc de pe Bulevardul Gării.


miercuri, 12 octombrie 2016

Institutul Blecher 139






Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 16 octombrie 2016, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Florin Arpezeanu, Alina Naiu și Vlad A. Gheorghiu.


Florin Arpezeanu (n. 1982) este absolvent al Facultății de Litere din Craiova, iar în prezent trăiește la Târgu Jiu, unde este profesor de cultură și civilizație engleză. A publicat volumul Fereastră pentru orbi (2013).

Alina Naiu (n. 1988) a terminat Academia de Studii Economice (Facultatea de Comerț) și un master în cadrul aceleiași facultăți. A debutat cu Intangibil 54 (2014), cu o prefață de Octavian Soviany.

Vlad A. Gheorghiu (n. 1992) a publicat Fratele mut. la nord apa e curată (2013) și recenta Disco 2000 (2016). Absolvent al Facultății de Litere la Iași.


Moderatori: Claudiu Komartin și Tiberiu Neacșu


luni, 10 octombrie 2016

Poesis internațional 16 (2/2015), integral online


Lucrăm la numărul 18 al revistei Poesis internațional, care va ieși peste cinci săptămâni și va avea o primă lansare la târgul de carte Gaudeamus (16-20 noiembrie). Până atunci, numărul 16, din toamna lui 2015, poate fi citit integral online. Ceea ce nu înseamnă că nu puteți comanda revista de hârtie, care e frumoasă și consistentă, pentru numai 20 de lei, la adresa poesisinternational@yahoo.com, ajutându-ne astfel în perspectiva (apropiată) a publicării unui nou număr.



duminică, 9 octombrie 2016

Daniel Bănulescu


Rămân atașat și după 14-15 ani de poezia din cele două volume publicate în anii '90 de către Daniel Bănulescu. Și romanele lui din perioada aceea m-au câștigat, chiar dacă apoi a părut mai curând nemulțumit de ele: cred și azi că prin cele patru cărți dintre 1993 și 1998, Bănulescu rămâne unul dintre cei mai surprinzători și mai inventivi scriitori români de la sfârșitul secolului trecut. Au mai apărut de atunci trei antologii (am fost fanul necondiționat al Republicii Federale Daniel Bănulescu, din 2000, prin care l-am descoperit), un volum inedit de poezie, două de teatru și încă un roman, însă ceea ce a făcut cu adevărat neobișnuit D.B. a fost să-și tot rescrie cărțile (cele de proză) și să le dea titluri noi, să revină la ele, mi-a plăcut jocul ăsta, deși cred că i-a amețit pe mulți. I-am făcut portretul acum 5 ani (adică în numărul 6 / septembrie 2011, pag. 14-20) din Poesis internațional, iar acum poemul săptămânii de pe siteul revistei îi aparține.


sâmbătă, 8 octombrie 2016

Radu Ștefănescu, „important e să te faci nevăzut”


Radu Ștefănescu, important e să te faci nevăzut
(Tracus Arte, 2016)

Sunt deja câţiva ani de când îl citesc şi-l îmbii pe Radu Ştefănescu să se arate şi să citească în public, să-i public poemele la gazetă, să trimită manuscris la concursul de debut pe care l-am pus pe roate, dar dânsul tare greu se lasă. De stat în loc însă nu a stat, cum fac atâţia, ba aş zice, ştiindu-i şi naivităţile, şi suavităţile (să nu le zic de-a dreptul: zaharicale) mai vechi, că a mâncat pietre de prin 2012 încoace.
Migălos şi inteligent, concentrat şi excentric, reactiv peste poate, poetul nostru s-a pus la punct cu discursurile cele mai noi şi mai fancy (asta numai ca să ştie ce să nu facă), şi-a domolit elanurile prea lirice, formalismele prea uzate, ajungând la discursul dens şi intens din important e să te faci nevăzut, un titlu, între altele fie zis, cum nu se poate mai potrivit pentru profilul său poetic. O carte faină, căci bibilită îndelung, pe care o recomand galben de invidie.

vineri, 7 octombrie 2016

Institutul Blecher 138, cu Josef Straka și Tara Skurtu




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 9 octombrie 2016, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Josef Straka și Tara Skurtu.


Josef Straka (n. 1972, Jablonec, Cehia) este poet, publicist, editor și organizator de programe culturale. A publicat două volume de poezie, precum şi alte patru cărţi de texte poetico-prozaice: Hotel Bristol (2004), Oraşul Mons (2005), Biserica în ceaţă (2008) şi Micile exiluri (2014). A publicat în numeroase reviste şi magazine culturale din Cehia şi din străinătate, textele sale fiind traduse în engleză, germană, polonă, sârbă, slovenă, olandeză, maghiară, română şi portugheză. Lucrează la revista „Weles”. Începând cu anul 2008 este implicat în organizarea şi moderarea de programe în cadrul Festivalului Internaţional Zilele Poeziei şi în organizarea Târgului Internaţional de Carte „Lumea Cărţii”, ambele desfășurându-se la Praga.

Tara Skurtu (n. 1982, Key West, SUA) și-a luat licența în creative writing la Universitatea din Boston; în 2013 a devenit lector la aceeași universitate. Tot în 2013 a primit bursa globală de studii „Robert Pinsky”, prin care putea alege să meargă într-o țară care s-o inspire să scrie. A hotărât să vină în România, urmând rădăcinile tatălui ei în Transilvania. În octombrie 2013 a citit la ediția 80 a Institutului Blecher. A revenit apoi în România cu o bursă extinsă Fulbright, astfel că predă scriere creativă în limba engleză la Universitatea „Transilvania” din Brașov și ține workshopuri de poezie și traducere. Recent, a terminat prima sa colecție de poezii, The Amoeba Game, care va apărea în 2017 în Marea Britanie, iar anul acesta în traducere românească la editura Charmides.


Moderator: Claudiu Komartin

miercuri, 5 octombrie 2016

Fundoianu & Fati la Bistrița


Mâine seară, la Bistrița, lansări ale volumelor antologice recent apărute la Editura Cartier, respectiv Casa de Editură Max Blecher, din poezia lui Benjamin Fundoianu (în selecția și prezentarea lui Dan Coman) și Vasile Petre Fati (selecția și prezentarea mea).


marți, 4 octombrie 2016

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a VI-a



Am selectat opt manuscrise din care va fi ales în vreo două săptămâni câștigătorul. Ele sunt:


Gabriela Feceoru, blister
Cristina Stancu, Corpuri anonime într-o cameră goală
Anghel Geicu, EPIC
Nicoleta Nap, Funcții minimale
Eugen C. Andrei, lorem ipsum
Ciprian Popescu, Mile End
Dan Negară, triphopuri
***, YO MAN

Alex Povarnă, Horațiu Lipot, David Alexandru, Ștefan Lujinschiau niște volume în creștere, în lucru, la care mai e, în opinia mea, de tăiat, de adăugat, de recombinat niște secvențe, de aprofundat altele. mi-e clar că fiecare e pe drumul lui, în sensul că au personalități care par a se contura cu fiecare nou text și povești personalizate cu care, dacă se mai țin de treabă o vreme (poate jumătate de an, poate trei, habar n-am), o să aibă niște volume publicabile fără regrete
același lucru e valabil și în cazul lui Laurențiu Malomfălean, cu observația că oricum nu ar fi putut câștiga concursul de debut fiindcă a debutat deja (e drept, nu cu poezie, dar am stabilit ca regulă, cu mai mulți ani în urmă, că se cheamă debut doar dacă nu ai mai scos nici o carte înainte, indiferent că e de eseu, teatru sau bandă desenată)
Bogdan Tiutiu – poezie confesivă, directă, fără fasoane, cu momente de narativitate, cu mult concret, tranzitivitate, motorașul merge, fără să exceleze decât, poate, în poemele lungi (De trăsnește”, Trece-un nouraș pe sus”, Cătunul cu două dimineți”). Intuiția îmi spune nu doar că B.T. poate mai mult, dar și că va scrie lucruri mai închegate în continuare (insistând pe lucrurile pe care le face bine acum, și nu neapărat pe o poezie a derizoriului care nu se distinge de alte discursuri asemănătoare, voit banale, anodine – trebuie să ai ceva chiar și când îți alegi ipostaza asta minoră”, o dovedesc destui poeți excelenți, de la Bacovia la Bodiu, Crudu sau Acosmei, trecând prin M.Ivănescu)

Cătălina Smaranda, majorat – mi-a atras imediat atenția, dar nu e chiar o carte, e un chapbook, o promisiune foarte mișto. dacă citesc într-o carte măcar 35 de texte cum sunt cele 16 trimise, m-a convins

Matus Adrian – pe lângă faptul că manuscrisul trimis are 22 de pagini, mi-ar plăcea dacă ar poetiza mai puțin haotic (drumurile făcute doar pentru a resuscita naive amintiri despre seri petrecute în jurul luminilor clar-obscure”, copacii își strâng timpul bătut de sunetele de mașini” etc.)

Rece­­ (autor anonim) – 34 de secvențe care promit ceva, dar în orice caz nu mai mult decât o broșurică în care găsești unele formulări sau imagini de reținut. parcă o carte ar trebui să fie ceva mai mult de-atât

Tamablues – mi-a atras atenția, dar nu e pentru concursul ăsta. Mi-a amintit de Lebăda cu două intrări a Norei Iuga, dar nu aș paria la un concurs de debut în poezie pe un experiment formal așa de drastic (practic, o carte dintr-o singură frază, deși avem de discutat și aici). Liviu Alger scrie bine, și iau în considerare publicarea cărții lui, însă nu cu ocazia asta

Pe lângă ei, am mai primit 45 de manuscrise care sunt, în general, destul de departe de ceea ce căutăm să descoperim prin concursul de debut Max Blecher”. Nu descurajez pe nimeni, le spun doar acestor autori să continue să scrie și să ducă mai departe tipul ăsta de explorare prin intermediul limbajului în cunoștință de cauză. Adică să citească cât mai mult și cât mai variat – și să experimenteze tot felul de formule, de voci sau de „personæ”. Din experiența mea de editor, asta ajută până la urmă.

luni, 3 octombrie 2016

liniște, pace, perversiuni, heppiend. tineri poeți maghiari din Transilvania


Între 4 și 9 octombrie are loc la Cluj a IV-a ediție a Festivalului Internațional de Carte Transilvania. În cadrul lui, marți de la ora 18 vom lansa liniște, pace, perversiuni, heppiend. tineri poeți maghiari din Transilvania (Casa de Editură Max Blecher), în traducerea lui Andrei Dósa. 
Festivalul are printre participanți nume grele & sonore (Baricco, Moretti, Codrescu, Cărtărescu ș.a.). Volumul de poezie maghiară (cuprinzând 9 poeți cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani) va fi, cred, una dintre atracțiile zilelor de festival, am explicat acum ceva mai mult de trei luni, când îl anunțam, de ce.

  liniște, pace, perversiuni, heppiend.
tineri poeți maghiari din Transilvania
(Casa de Editură Max Blecher, 2016)

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Ovidiu Hotinceanu


Un poem excelent, unul din cele câteva împrăștiate în cartea lui de debut, Sămânța, îl recomandă pe Ovidiu Hotinceanu (1942-1973) ca pe un tânăr poet de mare perspectivă în contextul mutațiilor poetice petrecute cam după 1966 (întâmplător sau nu, anul în care publică prima sa carte Leonid Dimov) în raport cu primul val 60-ist. Nimeni nu pare să-și mai amintească de ceva vreme de Hotinceanu, așa că locul lui e clar în rubrica de pe site-ul Poesis internațional.