marți, 22 mai 2018

De miercuri până sâmbătă, la Chișinău



Mă re-ntorc în Republica Moldova, după șapte luni și jumătate, pentru a participa, într-o companie excelentă, la festivalul Zilele literaturii române la Chișinău, unde mi-a părut rău anul trecut că n-am putut ajunge. 
Treburile mele pe-acolo, presupunând că asta interesează pe cineva, sunt după cum urmează:
* mâine, miercuri 23 mai, de la 10.30, la Liceul Mihai Eminescu (Str. Varșoviei, nr. 2);
* joi, 24 mai, de la 11.30, la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (str. Pușkin, nr. 38, Sala Polivalentă);
* joi, 24 mai, de la 17, la Librăria din Centru (Bd. Ștefan cel Mare, nr. 126), unde Maeștrii unei arte muribunde vor lovi din nou; 
* joi, 24 mai, de la 19, o dezbatere despre poezia românească după 2000, la Muzeul Național de Artă (str. 31 August 1989, nr. 115); 
* vineri, 25 mai, de la 10.30, la Liceul „Spiru Haret” (Str. Maria Cebotari, nr. 53).

Un adevărat maraton, pe care îl așteptam.

luni, 21 mai 2018

Margareta Sterescu


după o viață de muncă, spune
după o viață fără turnătorii,
fără carnet de partid,
fără să mănânc căcat,
fără s-accept toate mizeriile care ne-au
mâncat tinerețea cum îmi mănâncă acum
mațele scârba asta care face ce vrea înăuntrul meu
nu pot pune capul jos fără să mușc perna
cu umilință și furie
perna asta roasă și-ngălbenită e tot ce mi-a mai rămas
pentru că nu am fost nici oportunistă nici necinstită
și totuși nu am avut niciodată vreo șansă
undeva într-un colț al orașului, spune
mă așez
de neclintit de neconsolat de neratat
pentru tururile ghidate pentru turiștii străini veniți să vadă
statuia mizeriei și-a deznădejdii
cu măruntaiele praf
cu mălai luat pe caiet
cu trei din zece medicamente care m-ar ajuta
să mai rămân în viață până la toamnă
în orașul ăsta mirosind a flori de salcâm catran și durere
sunt sfâșiată ca o cârpă
ca o pasăre naivă
nimerită-ntre șase lupi hămesiți cu cravate și lavaliere
așa am învățat că toți ăștia care vorbesc despre
prosperitate sunt suprapăduchii
oricărui sistem
că cei ce săvârșesc cele mai ticăloase fraude
cele mai mari mârșăvii și sfruntări
în lumea asta sunt intangibili
privesc cerul cum am citit la metrou
și nu văd decât o mare unghie pietrificată
un pietroi care-mi râde în față
care mă face
cum m-au făcut toți

după o nenorocită de viață de muncă

vineri, 18 mai 2018

Institutul Blecher, ediția 177



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 20 mai 2018, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la lectura poeților Sorin Gherguț, Mihail Vakulovski și T.S. Khasis, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București.


Mihail Vakulovski (n. 1972, Chișinău) a debutat cu Nemuritor în păpușoi (1997), urmat de numeroase cărți de poezie, proză, eseu, teatru și interviuri. Dintre acestea, volumele de poezie Tatuaje (2003), Odada (2004), Riduri (2013), romanele Tovarăși de cameră. Student la Chișinău (2011), Biblidioteca (2012) și Când tatăl tău e mai în vârstă decât tine exact de două ori (2015), volumul de critică Portret de grup cu generația „optzeci“ (2010). Fondator, împreună cu Alexandru Vakulovski, al revistei online „Tiuk!” (2000) și doctor în Litere (2002), i-a tradus din limba rusă pe Vladimir Vâsoțki, Bulat Okudjava, Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin.

Sorin Gherguț (n. 1973, București) este poet și traducător. Prima sa carte, Time Out (1998), a apărut ca urmare a câștigării premiului naţional de poezie „Aurel Dumitrașcu”. A mai publicat volumele de poezie Orice. uverturi și reziduuri (2011) și Trei (2016, cu ilustrații de Nicolae Comănescu). Este coautor al volumelor colective Tablou de familie (1995), Marfă (1996), Marfă reîncărcată (2011), De ce pisicile n-au coadă. Antologie de limericks (2017). A tradus din limba engleză romane de William Burroughs, Charles Bukowski, Paul Auster și Bob Dylan. 

T.S. Khasis (n. 1975, Lipova) a debutat cu Farmacia cuvintelor (2003), plachetă fără difuzare, ce a trecut neobservată, dar s-a impus cu Arta scalpării (2005), unul dintre cele mai admirate volume de poezie ale deceniului, reluat șase ani mai târziu în pe datorie (2011). A mai publicat aparenta naturalețe a vieții (2015).


Moderator: Claudiu Komartin

miercuri, 16 mai 2018

Polifonic la București


Am scris în urmă cu o lună și-un pic despre Polifonic, proiect multiartistic care a avut o primă reprezentație la Londra. Acum se întâmplă și la București, cu dubla ocazie a Festivalului Internațional de Poezie București (de departe cea mai ambițioasă și mai plină ediție dintre toate de până acum) și a Nopții Muzeelor. Așadar, sâmbătă seara, de la ora 19, la noul sediu al Muzeului Literaturii din București (Calea Griviței, nr. 64), în sala ce poartă numele dramaturgului Iosif Naghiu.


vineri, 11 mai 2018

Institutul Blecher, ediția 176




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 13 mai 2018, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Olga Ștefan și Anastasia Gavrilovici.

Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a debutat precoce cu volumul toate ceasurile (2006), urmat după un deceniu de Saturn, zeul (2016) și de recenta Charles Dickens (2017). Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universităţii „Babeș-Bolyai” (2010) și a programului masteral „Istoria imaginilor – Istoria ideilor“ (2012), se pregăteşte pentru susţinerea unei teze de doctorat pe tema „simulacrelor“ literare.

Anastasia Gavrilovici (n. 1995, Iași) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București (2017) și în prezent urmează cursuri de masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Traduce literatură din engleză și spaniolă, a publicat poezie și articole în „Poesis internaţional”, „Zona nouă”, „Observator cultural”, „Timpul” și pe site-ul bookaholic.ro

Moderatori: Claudiu Komartin și Sorin Despot

joi, 10 mai 2018

Viciile lumii moderne, de Nicanor Parra


Text ce va apărea în grupajul dedicat lui Nicanor Parra (1914-2018) în „Poesis internațional” 21 (1/2018), împreună cu alte 6 poeme traduse de Marin Mălaicu-Hondrari, Radu Vancu, Anastasia Gavrilovici, Adrian Diniș, Daniela Luca și Mina Decu.

Nicanor Parra

Viciile lumii moderne


Delincvenții moderni
Sunt autorizați să se adune zilnic în parcuri și în grădini.
Înzestrați cu lentile puternice și cu ceasuri de buzunar
Dau năvală în chioșcurile favorizate de moarte
Și își instalează laboratoarele printre tufele de trandafiri înfloriți.
De acolo îi controlează pe fotografii și pe cerșetorii care umblă primprejur
Încercând să ridice un mic templu mizeriei
Și dacă se ivește ocazia ajung să posede un lustruitor de pantofi melancolic.
Poliția cuprinsă de teamă fuge de acești monștri
Înspre centrul orașului
Unde izbucnesc marile incendii de sfârșit de an
Iar un erou cu glugă pe cap forțează două surori de caritate să ridice mâinile sus.

Viciile lumii moderne:
Automobilul, cinematograful vorbit,
Discriminarea rasială,
Exterminarea pieilor roșii,
Șmecheriile marii finanțe,
Catastrofele bătrânilor,
Comerțul clandestin cu sclavi albi pus la cale de sodomiții internaționali,
Fanfaronada și lăcomia,
Pompele Funebre,
Prietenii personali ai excelenței sale,
Exaltarea folclorului la rang de categorie spirituală,
Abuzul de stupefiante și de filosofie,
Ramolirea bărbaților favorizați de noroc,
Autoerotismul și cruzimea sexuală,
Exaltarea oniricului și a subconștientului în detrimentul bunului-simț comun,
Încrederea exagerată în seruri și în vaccine,
Zeificarea falusului,
Politica internațională a picioarelor desfăcute patronată de presa reacționară,
Apetitul nemăsurat pentru putere și profit,
Goana după aur,
Fatidicul dans al dolarilor,
Distrugerea idolilor,
Dezvoltarea excesivă a dieteticii și a psihologiei pedagogice,
Viciul dansului, al țigărilor, al jocurilor de noroc,
Picăturile de sânge găsite adesea pe cearșafurile tinerilor însurăței,
Nebunia mării,
Agorafobia și claustrofobia,
Dezintegrarea atomului,
Umorul sângeros al teoriei relativității,
Delirul reîntoarcerii în pântecul matern,
Cultul exoticului,
Accidentele aeronautice,
Incinerările, epurările în masă, reținerea pașapoartelor,
Și toate astea pentru că da,
Toate astea produc amețeală,
Interpretarea viselor
Și propagarea radiomaniei.

Cum s-a și demonstrat,
Lumea modernă se compune din flori artificiale
Cultivate sub clopote de sticlă asemănătoare morții,
Este formată din staruri de cinema,
Și din boxeri însângerați luptând în lumina lunii,
Se compune din bărbați-privighetori ce controlează viața economică a statelor
Prin câteva mecanisme ușor de explicat;
Sunt îmbrăcați în general în negru ca precursorii toamnei
Și se hrănesc cu rădăcini și ierburi sălbatice.
Între timp înțelepții, mâncați de șobolani,
Putrezesc în pivnițele catedralelor,
Iar sufletele nobile sunt persecutate implacabil de poliție.

Lumea modernă e o mare cloacă:
Marile restaurante dau pe afară de cadavre digestive
Și de păsări care zboară periculos la mică înălțime.
Și asta nu e totul: spitalele sunt pline de impostori,
Fără să-i menționez pe moștenitorii spiritului care își întemeiază coloniile în anusul celor recent operați.

Muncitorii industriali sunt adesea otrăviți de atmosfera toxică,
Cad lângă mașinile de țesut loviți de cumplita boală a somnului
Care-i transformă în cele din urmă într-un fel de îngeri.
Neagă existența lumii fizice
Și se laudă că ar fi niște bieți copii ai mormântului.
Și totuși, lumea a fost întotdeauna așa.
Adevărul, ca și frumusețea, nu se creează și nu se pierde
Iar poezia rezidă în lucruri sau e pur și simplu un miraj al spiritului.
Admit că un cutremur bine conceput
Poate da gata în câteva secunde un oraș bogat în tradiții
Și că un minuțios bombardament aerian
Strivește copaci, cai, tronuri, muzică.
Dar ce importanță au toate astea
Dacă, în vreme ce balerina cea mai mare a lumii
Moare sărmană și abandonată într-un sat din sudul Franței,
Primăvara îi întoarce omului o parte din florile dispărute.

Să încercăm să fim fericiți, asta recomand, sugând din mizerabila coastă omenească.
Să extragem din ea fluidul înnoitor,
Fiecare după înclinațiile personale.
Să ne agățăm de această ciozvârtă divină!
Gâfâinzi și tremurânzi
Să sugem aceste buze care ne-nnebunesc;
Sorții fost-au pecetluiți.
Să tragem în piept parfumul acesta inervant și distrugător
Și pentru încă o zi să trăim viața celor aleși:
Din subsuorile sale omul extrage ceara trebuincioasă pentru a modela chipul idolilor săi.
Și din sexul femeii paiele și noroiul templelor lui.
Iată de ce
Cresc un păduche-n cravată
Și le zâmbesc imbecililor care coboară din copaci.


din Poemas y antipoemas (1954)

traducere de Claudiu Komartin

miercuri, 9 mai 2018

Nașterea Ligii Literare din România


În 2017 un grup de scriitori a pornit demersurile pentru înscrierea unei asociații scriitoricești, iar în primăvara lui 2018 LIGA LITERARĂ DIN ROMÂNIA a luat oficial naștere, avându-i ca membri fondatori pe Octavian Soviany, Radu Aldulescu, Paul Vinicius, Valeriu Mircea Popa, Ioan Vieru, Mugur Grosu, Grigore Șoitu și subsemnatul.
Dincolo de această formulă inițială, sunt convins că până la toamnă LLR va avea de cel puțin 5 ori mai mulți membri, Radu Vancu, Elena Vlădăreanu, Cosmin Perța, Sorin Gherguț, Cristian Fulaș, Rita Chirian, Livia Ștefan, Sorin Despot, Diana Iepure, Tiberiu Neacșu, Cezar Paul-Bădescu, Șerban Axinte, Daniela Luca și Yigru Zeltil fiind printre primii care și-au exprimat dorința de a se alătura acestei inițiative. Care nu-și propune să mute munții din loc, ci să aducă un dram de normalitate în raporturile dintre actorii lumii literare, editoriale și publicistice, să facă lucrurile transparent și firesc pe baza unor principii care trebuie restabilite cu fermitate, iar asta nu se poate decât prin puterea exemplului într-o lume cuprinsă de anomie. LLR pornește din solidaritatea unui grup de scriitori care va cuprinde personalități foarte diferite ce au însă un set de principii și năzuințe comune.
Pentru început, ne dorim să creăm și să derulăm proiecte naționale și internaționale (în parteneriat cu organizații similare de scriitori, traducători și editori) care să vizeze lucrurile de interes pentru noi toți: programe prin care literatura să fie readusă aproape de oameni tineri (școli, licee, universități), de bătrâni și bolnavi, cărora le poate ușura suferințele (centre de terapie, aziluri, spitale), proiecte coerente prin care să fie repuse în discuție rolul și rostul literaturii, ce trebuie cu necesitate să ajungă din nou în sate, în micile orașe ale țării, în mediile defavorizate (care sunt de câteva decenii încoace cu totul rupte de actualitate).
Vom încerca să susținem inițiativele individuale (orice membru LLR poate derula proiecte, individuale sau de grup, sub umbrela organizației) în sprijinul unor idei integratoare și al diversității, să-i apropiem pe oamenii ce au devenit inactivi ca cititori fiindcă nu mai știu, luați pe sus de lumea de azi, încotro să se uite, ce repere să-și mai ia dintr-un mediu care și-a pierdut aproape de tot credibilitatea și reprezentativitatea socială și morală. Pentru viitorul apropiat, bursele și rezidențele pentru scriitori cu idei și propuneri valide sunt o prioritate a LLR. Precum și înființarea unei noi reviste literare, în condițiile în care au rămas foarte puține credibile și „la zi”, porțile revistelor „oficiale” (conduse de un clan iresponsabil și atins de irelevanță) fiindu-le închise excelenților poeți, prozatori, critici și eseiști tineri care s-au ivit în ultimii ani.
Urați-ne succes, vom construi ceva nou de la zero.