marți, 19 iunie 2018

dedesubtul lucrurilor pulsația


am tras în piept aerul cartierelor unde orice tentativă
de a vorbi îngrașă armate de microbi răbdători

carmangeriile deschise non-stop te vor convinge
că cineva ne mai acordă o șansă la transcendență

oriunde și-ar așeza păturica, ei știu că nu poate
urma decât un picnic pe mormântul cuiva

foarte aproape de locul în care a curs sânge,
o fetiță blondă se juca de-a v-ați ascunselea cu porumbeii

un satelit pierdut de o jumătate de secol a-nceput să emită din nou
cerând să afle dacă e adevărat că ne-am distrus între timp

dedesubtul lucrurilor pulsația unei glande
înfășurate-n drapelul celui pe care am încercat să-l uităm

„iarna s-a desfășurat fără teamă au avut loc ieșiri
dese din cetățui fiecare s-a apărat prin mijloace proprii”

în depărtarea ofilită a periferiei, cineva își lipise nasul
de vitrina plină cu delicatese de la Mefisto

și toate se petreceau în somnul unui om din Berlin

miercuri, 13 iunie 2018

Mă știi nu te preface că m-ai uitat


O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă

să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule 
prea ocupate cu puritatea necruțătoare pentru a mai pricepe ceva.

La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?
La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?
Să îți măsori forțele cu forța
unei stele care se prăbușește în sine. Să dormi mult

Să te trezești în toiul războaielor de exterminare a narciselor
soldat în cruciada împotriva zambilelor
și să îți amintești că ultima dorință a Marelui Măcelar
a fost să se reîntrupeze-ntr-un toporaș.

Chiar dacă tu acum nu poți să-l înghiți
nu înseamnă că nu se va găsi iarăși unul care să spargă
cu lingurița lui de argint coaja oului
copt în cenușa de la Treblinka.

Oftez în vis mă scol te lovesc cu sete ești sora mea bună
mă știi nu te preface că m-ai uitat eu eram în filmul
ăla în care îți futeam ursulețul de pluș
până când pe burtica lui a apărut chipul Fecioarei.

Sunt aici privește-mă prind muște și le îndes în spărtură
în timp ce-ți surâd
cu disperarea spălătorului de parbrize care știe că
de partea cealaltă a geamului este vidul.

duminică, 10 iunie 2018

Zilele „Constantin Virgil Bănescu”, ediția a IX-a


Micul festival-concurs de poezie de la Târgoviște, organizat în memoria poetului și prietenului meu Constantin Virgil Bănescu, de la a cărui trecere se-mplinesc în 12 august 9 ani, a ajuns la ediția a IX-a. Începând de astăzi, puteți trimite, dacă nu ați debutat în volum, grupaje de poezii, dintre cei înscriși fiind aleși premianții, ce vor participa pe 1 și 2 septembrie la evenimentele de la Târgoviște. Pun în continuare întregul text trimis de către doamna Doina Bănescu, pentru ca toate să fie cât mai clare.


Concursul Naţional de Poezie ,,Același cer ce nu e” , în cadrul Zilelor de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” , ediția a IX-a, 1 -2 septembrie 2018

Manifestarea îşi propune încurajarea şi promovarea tinerilor creatori de poezie.

REGULAMENT

La concurs pot participa autori care nu au depăşit vârsta de 30 de ani, nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorial şi nu au obţinut Premiul „Constantin Virgil Bănescu”, acordat de familia poetului, la ediţiile precedente ale concursului.

Lucrările se trimit în perioada 10 iunie 2018- 10 iulie 2018.
Acestea se vor trimite pe adresa doinabanescu@yahoo.fr şi vor purta, în loc de semnătură, un motto ales de autor şi un curriculum vitae al autorului, în care se va specifica:
– numele şi prenumele autorului;
– locul şi data naşterii, adresa, numărul de telefon şi adresa e-mail.

Fiecare participant se poate înscrie în concurs cu maximum 5 (cinci) poezii, tehnoredactate la un rând, cu diacritice, scrise cu Times New Roman, caracter de 12,  pe format A4.

Lucrările vor intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” și în arhiva Centrului Cultural European Pucioasa

Laureaţii vor fi anunţaţi cu o săptămână  înainte, pentru a fi prezenţi la Zilelele de poezie și la festivitatea de premiere, care vor avea loc în zilele de sâmbătă 1 septembrie şi duminică 2 septembrie 2018.
Organizatorii asigură masa, cazarea şi cheltuielile de transport premiaților (bilete tren – clasa a doua).
Jurizarea lucrărilor va fi asigurată de personalităţi din lumea literară.
Președintele juriului este scriitorul Octavian Soviany.
Lucrările readactate vor fi trimise pe adresa:
doinabanescu@yahoo.fr;
telefon fix: 0245210732;
mobil: 0724528425.


Participanţii vor primi confirmare de primire a lucrărilor trimise spre jurizare.
În cadrul Zilelor de poezie se vor organiza expoziţii, recitaluri de poezie, dialoguri literare, ateliere de creaţie, lansări de carte, întâlniri cu personalităţi din lumea literară, vizite la:
  • Muzeul de Etnografie Pucioasa
  • Muzeul Aviatic “Dumitru Dorin Prunariu” Pucioasa
  • Mânăstirea Bunea – Vulcana Bai
  • Casa Memorială gravor Gabriel Popescu – Vulcana Pandele
  • Complexul muzeal Curtea Domnească;
  • Muzeul tiparului și al cărții românești vechi;
  • Muzeul scriitorilor târgovisteni;
  • Casa atelier „Gheorghe Petrașcu”;
  • Muzeul de Artă;
  • Casa atelier „Vasile Blendea”;
  • Muzeul regional de istorie (Galeriile Stelea);
  • Muzeul național al Poliției Române.
Mulțumim celor care aleg să ne fie alături.

,,nu fluturele așezat parcă pe o rază de soare-a murit
ci ochiul omului care să-l vadă așa”  
Constantin Virgil Bănescu



vineri, 8 iunie 2018

„Poesis internațional” 20, acum online


Dacă a apărut numărul 21 (1/2018), despre care am tot vorbit recent, numărul 20 (2/2017), din toamna trecută, e acum disponibil în varianta electronică. Dați clic pe copertă și se va deschide în toată splendoarea-i de frumoasă fără corp (ba poate fi și downloadat, ca toate numerele de până acum ale revistei).


sâmbătă, 2 iunie 2018

Institutul Blecher, ediția 179 & „Povești de trecere cu noi” de Adriana Teodorescu




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 3 iunie 2018, de la ora 20, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Svetlana Cârstean și Adriana Teodorescu. În cadrul ultimei ediții a acestui sezon va avea loc prezentarea volumului Povești de trecere cu noi (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Adriana Teodorescu.

Svetlana Cârstean (n. 1969) este poetă, traducătoare și editor al colecției de poezie „Vorpal” de la Editura Nemira. A publicat în volumul colectiv Tablou de familie (1995, împreună cu Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Mihai Ignat, Răzvan Rădulescu și Sorin Gherguţ). A debutat cu Floarea de menghină (2008), volum urmat de Gravitaţie (2015) și Trado (2016, împreună cu Athena Farrokhzad), cărți intens comentate și traduse în mai multe limbi.

Adriana Teodorescu (n. 1982) urmează, în prezent, un al doilea program de doctorat la Facultatea de Sociologie, Universitatea Babeș-Bolyai, unde este și cadru didactic asociat. Doctor în Literatură Comparată la Cluj. A publicat studiile Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilitățile peștilor de a zbura (2009) și Maternitatea în spațiul românesc. Mecanisme și reprezentări socio-culturale (2017) și volumele de poezie Aproape memorie (2013) și Povești de trecere cu noi (2018).

Moderator: Claudiu Komartin


Adriana Teodorescu, Povești de trecere cu noi
Casa de Ediură Max Blecher, 2018
Colecția „Washoe”


„Odată intrat pe orbita Adrianei Teodorescu, descoperi de fapt o identitate supraetajată, un construct poetic ce încapsulează mai multe voci (povești) a căror rezonanță se produce la aceeași unică frecvență: trauma. Deși își asumă un plot riscant tematic, volumul reușește să deconstruiască și să reconstruiască subiecte precum boala, moartea, fragilitatea carcasei umane (...). Apăsând pedala unei cruzimi hibridizate cu vulnerabilitatea și angoasa, Povești de trecere cu noi este, până în capilarele ei cele mai fine, un documentar autentic despre seismicitatea vieții, despre pierdere și reinventare.” (Anastasia Gavrilovici)

vineri, 1 iunie 2018

Constantin Abăluță, „Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice”


La aproape 80 de ani, pe care îi va împlini pe 8 octombrie, Constantin Abăluță vine cu un volum de poezie uluitor, comparabil cu poezia de la senectute a lui Nicanor Parra – acesta publica în 1985, octogenar fiind, Hojas de Parra, ce are aceeași vitalitate fulminantă. E extraordinar pentru un poet trecut prin atâtea (prin atâtea experiențe de viață, dar și de scriitură, fiindcă Abăluță e unul dintre cei care, în ultima jumătate de secol, au experimentat enorm – mai mult chiar decât Nora Iuga sau Angela Marinescu) să producă ceva atât de puternic și de captivant.
Dacă n-ai ști că e vorba despre un scriitor care a dat peste 60 de cărți, dintre care vreo 10 doar în ultimul deceniu (una dintre ele, Bazooka Girl, i-a apărut tot la Casa de Editură Max Blecher, acum aproape șase ani), ai putea crede că Mai sincer ca Himalaya e o carte a unui poet care a stat multă vreme la cutie pentru a reveni cu un concentrat care să dea seama despre concluziile senectuții (acesta fiind titlul volumului scos în 2010, la 75 de ani, de un alt senior mult subestimat, dacă nu chiar de tot uitat, al poeziei românești, Ion Gheorghe).
Lucid și orgolios, Dinu Abăluță îmi scria acum vreo săptămână despre noua sa carte că e prea bună ca să ia un premiu. Și are tot dreptul să spună asta cel care, de la Piatra (1968) încoace a făcut o sumedenie de lucruri înnoitoare înregistrate cu obișnuita reticență sau lipsă de fler a criticii noastre, care nu s-a învrednicit să acorde Premiul „Mihai Eminescu” Opera Omnia unora ca Nora Iuga, Ion Gheorghe, Vasile Vlad sau Constantin Abăluță, dar i-a înzorzonat cu această distincție, devenită pe piepturile lor o tinichea irelevantă, pe Prelipceanu, Grigurcu sau Chifu.
Recomand din toată inima volumul Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice, în care îl veți (re)descoperi pe Constantin Abăluță at his best.


Constantin Abăluță, Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice
Casa de Editură Max Blecher, 2018
Colecția „Plantații”

joi, 31 mai 2018

„Poesis internațional” vol. 21 (1/2018)



          „Ca și în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă. Domeniul visului este larg și întotdeauna interesant de exploatat. În felul acesta înţeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism.” Când scria aceste rânduri în 1927, în cunoscutul său dialog cu I. Valerian, cu siguranţă că Ion Barbu, care a respins tranșant și cu binecunoscuta-i superbie orientările radicale ale modernităţii poetice occidentale, nu avea cum să intuiască apariţia, aproape o jumătate de secol mai târziu, a unei mișcări poetice infrarealiste în America Latină. Fără nicio legătură cu eclatantele exigenţe estetice barbiliene, infrarealiștii din Mexicul anilor ‘70 au constituit o grupare de avangardă necesară într-un moment dominat încă de modernismul înalt al cărui reprezentant celebrat și canonizat era Octavio Paz (el însuși apropiat în tinereţea pariziană de cercurile suprarealiste, rămânând totuși un adept al poemului pur, ca manifestare primară a Sacrului).
          În momentul răzmeriţei literare pornite de foarte tinerii Roberto Bolaño și Mario Santiago Papasquiaro, Paz avea 60 de ani și era la apogeul carierei sale (deși avea să primească Nobelul pentru literatură peste încă cincisprezece ani, în 1990). Sigur, această mișcare pronunţat insurgentă, cu rădăcini în dadaism și în avangarde, nu a devenit cunoscută decât odată cu celebritatea mondială a lui Bolaño. Brusc, opera sa romanescă, labirintică și fascinantă, a aruncat o lumină nouă asupra Mișcării Infrarealiste – poeţii alături de care chilianul se formase în Mexicul anilor ‘70, deveniţi personaje ale cărţilor-cult pe care acesta le-a scris (se împlinesc exact 20 de ani de la apariţia Detectivilor sălbatici, ce l-a propulsat ca pe unul dintre marii scriitori ai Americii Latine și ai lumii), au revenit în atenţia cititorilor. În special Mario Santiago, acest Neal Cassady al universului bolañian, mort la numai 44 de ani, a fost redescoperit, înconjurat de aura legendei create de Bolaño. Este pentru prima oară când manifestul lui Mario Santiago Papasquiaro, dar și selecţii din poezia acestuia, a lui Edgar Artaud Jarry și a Guadalupei Ochoa apar în românește, familiarizându-ne măcar puţin cu energia și cutezanţele acestei bande de anarhiști și idealiști, nebuni după poezie și troţkiști deziluzionaţi de acum patruzeci de ani.
          Deloc întâmplător, unul dintre poeţii pe care belicoșii infrarealiști îi păstrau ca modele tutelare a fost Nicanor Parra. Nu încape îndoială că volumul acestuia, Poeme și antipoeme (1954), publicat cu doi ani înainte de Howl al lui Ginsberg, a marcat decisiv și durabil poezia latino-americană. Decedat cu câteva luni în urmă la o vârstă patriarhală, 103 ani, uluitorul poet chilian a experimentat până către sfârșitul secolului XX cât pentru o întreagă literatură. Pe el, precum și pe John Ashbery (1927-2017), despre care Bogdan-Alexandru Stănescu scrie un eseu pătrunzător și îi traduce un poem esenţial (unul dintre atâtea!), pe Lawrence Ferlinghetti, care încă scrie, la 99 de ani, poeme corosive împotriva establishmentului politic american, și pe poetul italian Andrea Zanzotto (1921-2011), tradus și prezentat fastuos de către George Popescu, stă „Poesis internaţional” 21. Un număr în care am căutat să interogăm veșnicul clișeu al poeziei ca elan al tinereţii – s-ar spune că acești patru poeţi-patriarhi, care au scris până către 90 de ani (cum este, la noi, cazul fenomenalei Nora Iuga), pun în discuţie (prin chiar vieţile și opera lor) atât de des invocatul distih al lui Wordsworth (“We poets in our youth begin in gladness:/ But thereof come in the end despondency and madness.”) 



Cuprins:


Portret: Rodica Draghincescu
Poezie: Lawrence Ferlinghetti (în traducerea lui Florentin Popa), Nora Iuga, Carmina priapea (cuvânt introductiv și traducere din limba latină de Ștefan Ivas), Frank Kuppner (traducere de Vlad Pojoga), Emilian Galaicu-Păun, Nicanor Parra (7 poeme traduse de Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Adrian Diniș, Mina Decu, Daniela Luca, Radu Vancu și Anastasia Gavrilovici), Dan Dediu, Ioana Șerban, Sigurbjörg Thrastardóttir (traducere de Daniela Mărculeț), Paul Bailey (traducere de Marius Chivu), Veronica Ștefaneț, Serghei Timofeev (traducere de Diana Iepure), Marius Chivu, Derek JG Williams (traducere de Tiberiu Neacșu), Șerban Axinte, Artiom Oleacu, Marija Dejanović (traducere de Goran Čolakhodžić), Andrea Zanzotto (traducere de George Popescu), Simon Márton (traducere de Mihók Tamás), Ioan Coroamă, Jan H. Mysjkin (traducere de Constantin Abăluță), Jean-Marc Flahaut (traducere de Laurențiu Malomfălean), Dan Iancu, Guadalupe Ochoa (traducere de Ligia Keșișian), Edgar Artaud Jarry (traducere de Ligia Keșișian), Mario Santiago Papasquiaro (traducere de Mina Decu)
Proză: Lina Wolff (traducere de Daniela Ionescu), Tatiana Țîbuleac, Szabó T. Anna (traducere de Ildikó Gábos-Foarţă), Tudor Ganea
Manifest: „Manifest infrarealist”, de Mario Santiago Papasquiaro (traducere de Ligia Keșișian), „Necivilizație”, manifestul grupului Dark Mountain – partea a doua (traducere de Mihnea Bâlici)
Eseu: Bogdan-Alexandru Stănescu, Cealaltă tradiție – Ashbery în fața oglinzii”, Philippe Muray, „Imperiul Binelui” – fragment (traducere de O. Nimigean), George Popescu, „Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis”
Cronici de carte: Cosmin Ciotloș despre Un om care scrie. Jurnal 2011-2017 (Humanitas, 2018), de Mircea Cărtărescu; Șerban Foarță & Ildikó Gábos-Foarță despre Berlin Hamlet (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Szilárd Borbély; Teodora Coman despre Periferii (Charmides, 2017) de Pablo García Casado; Mihók Tamás despre Neon vernacular (Tracus Arte, 2017) de Yusef Komunyakaa; Daniela Luca despre kirilă (Tracus Arte, 2017) de Teodor Dună; Alexandra Turcu despre Câteva numere de magie (Editura Școala Ardeleană, 2017) de Alice Notley; Horia Dulvac despre e timpul să visăm un măcel (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Ionel Ciupureanu; Grațiela Benga despre teritorii (Tracus Arte, 2017) de Cristina Stancu; Robert Cincu despre sundial (frACTalia, 2017) de Bogdan Tiutiu
Cronici de artă: Diana Marincu („Please Stay Here 4-ever” – Note despre Trienala de la Kathmandu), Teodora Coman („Interiorul nu trebuie devoalat” despre expoziția TOMAGRAPH)
Prezențe. Poeți români în traducere: Dumitru Crudu, Fałszywy Dymitr (Instytut Kultury Miejskiej, 2018, traducere în polonă de Jakub Kornhauser și Joanna Kornaś-Warwas); Svetlana Cârstean, Tyngdekraft (H//O//F, 2017, traducere în norvegiană de Sindre Andersen); Ana Blandiana, Ma patrie A4 (Black Herald Press, 2018, traducere în franceză de Muriel Jollis-Dimitriu); Daniel Bănulescu, Die Republik Daniel Bănulescu (Pop Verlag, 2018, traducere în germană de Ernest Wichner); Claudiu Komartin, kobalt (Izdatelstvo za poezia DA, 2017, traducere în bulgară de Lora Nenkovska); Andra Rotaru, Lemur (Action Books, 2018, traducere în engleză de Florin Bican).