miercuri, 18 iulie 2018

Adrian Diniș (1986-2018)


Adrian Diniș (1986-2018) s-a născut și a trăit în București, unde a absolvit Universitatea Româno-Americană, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității București. A publicat Poezii odioase de dragoste (2010), care l-a trecut imediat în rândul celor mai promițători debutanți ai perioadei. A întârziat să-și publice a doua carte, cu o exigență rară, deși a scris în ultimii opt ani poezie și proză și a fost unul dintre fidelii comunității conturate începând din 2009 în jurul clubului de lectură Institutul Blecher, unde a citit în mai multe rânduri. Dispariția sa prematură e deplânsă de toți ce l-au cunoscut și au trăit în intimitatea devotamentului său exemplar pentru literatură.



am scris şi eu odată poezie
pe pereţi la tramvaiul 26
au dărâmat peretele acela
trebuiau să extindă spaţiul
îmi place să cred că 
n-a fost ceva intenţionat
când i-au schimbat și numele
cineva care stătea pe lângă
m-a întrebat cum îi zice
poate ca să sune la poliție
când citesc poeții intempestivi
gălăgioși eu mă gândeam 
doar că e deja destin 
așa cum toate tipele 
pe care le-am iubit
și-au schimbat destul de repede
adresele numerele de telefon
statutul pe facebook 
aspirațiile în viață
îmi place să cred că 
n-a fost ceva intenționat
sosirile mele inopinate cu
întârzierea deja cunoscută a cfr-ului
cu un buchet de flori
plin de regrete de parcă
abia îl furasem
de la o înmormântare
în familie sau a cuiva foarte
apropiat cu textele mele
care la fel ca țigările erau deja
toate fumate și nu mai aveam
altele apelurile mele noaptea târziu
când luam ceva prea mult la bord
și mi se făcea brusc dor 
să înjur că nu mai am pe cine
să țin în brațe și ele ascultau
toată tevatura aia interminabilă 
doamne, câtă răbdare 
au avut fetele astea
chiar și înainte
cât am fost împreună
îmi place să cred că 
au găsit doar o ofertă mai bună
un abonament mai convenabil
cu minute gratuite mai mulți
mega internet că au profitat 
de șansa lor până la urmă
am avut și eu șansa mea
nu ca marele gatsby
el chiar n-a avut nicio şansă


Adrian Diniș


sâmbătă, 14 iulie 2018

Lectură la Bistrița și a șasea cronică la „Maeștrii unei arte muribunde”


Înaintea lecturii pe care o voi avea în seara asta la Sinagoga din Bistrița, împreună cu Angela Marinescu, Constantin Acosmei, Ștefan Manasia și poeta flamandă Els Moor, cei de la Alecart (veniți și anul ăsta special de la Iași pentru a nu rata festivalul) mi-au făcut surpriza de a include în suplimentul pe care tocmai l-au scos, special pentru Poezia e la Bistrița, un articol despre Maeștrii unei arte muribunde. Încadrat de cronici la cărți de Ioan Es. Pop și Ion Mureșan (scrise de doi tineri care îmi plac mult, Ioan Coroamă, respectiv Ioana Tătărușanu), Spectacolul apocalipsei semnat de Amalia Carciuc e o poezie de cronică, pentru care îi mulțumesc. 
Așadar, dacă sunteți prin Bistrița, diseară de la ora 19 ne vedem la Sinagogă.

luni, 9 iulie 2018

Miercuri, când se lasă seara / peste București


Miercuri, de la ora 19.30, sunt invitatul Svetlanei Cârstean la ultima ediție din acest sezon a seriei de evenimente intitulate Intersecțiile de miercuri, ținute la Rezidența BRD/Scena9 din strada I.L. Caragiale, nr. 32. Voi vorbi despre poezie, despre proiecte mai vechi și mai noi, vor fi expuse colaje și tot felul de alte drăcii vizuale făcute în ultimii ani și voi face zgomote deosebite, poate chiar un performance, nu știu sigur, vorba asta m-a intimidat întotdeauna (deși știu bine că pe mulți nu-i, și-o folosesc cu ușurința cu care era utilizat în anii '90 cuvântul happening). Veniți, privighetoarea cântă, și cred că nici nu ratați mult din semifinala mai puțin interesantă de la Campionatul ăsta Mondial de folbal.


luni, 2 iulie 2018

Interviu



Descrie-te în zece cuvinte.
Apoi fă pe o coală albă o schemă cu săgeți colorate care să arate legăturile între aceste cuvinte-cheie.
Care e cea mai mare calitate pe care o ai?
Dar cel mai supărător defect?
Către ce crezi că ar trebui ca societatea să tindă din punct de vedere politic?
Explică într-o frază rolul pe care îl are arta în viața ta.
Ce-ți place cel mai mult la țara în care trăiești?
Cum crezi că poți îmbunătăți percepția cunoscuților tăi asupra implicării active în viața comunității?
Ce capitale europene ai vizitat în ultimul an?
Cu ce naționalitate simți că ai cele mai multe lucruri în comun?
Ce înseamnă pentru tine Europa contemporană?
Crezi că ea trebuie să rămână un loc ferit de imigranți și de teroriști?
Te consideri o persoană care se adaptează ușor la un mediu nou?
Care e eroul tău literar preferat?
Dar personajul de film care te-a marcat cel mai mult?
Cât de des folosești anticoncepționale și arme de autoapărare?
Când ai realizat că vrei să practici meseria ta actuală?
Ce mâncare tradițională a altui popor ai vrea să o gătești la perfecție?
Cât de hotărât(ă) ești să ajungi la țelurile pe care ți le-ai propus?
Care este regizorul cu care ți-ar plăcea să stai la masă?
Dacă i-ai putea pune o singură întrebare, care ar fi aceea?
Ce ai zice dacă acest program ți-ar putea îndeplini cel mai mare vis?
Ce ai fi în stare să faci pentru asta?
Ai fi pregătit(ă) să renunți la drepturile tale pentru a-ți îndeplini integral potențialul?
Ai renunța la familie și la prieteni în favoarea unei culturi organizaționale care îți poate oferi tot sprijinul și afecțiunea de care ai nevoie în mod obiectiv?
Preferi o lume supravegheată și sigură uneia în care un dezaxat poate în orice moment să dea ordinea peste cap?
Ești de acord cu afirmația că un artist trebuie să gândească pozitiv și să antreneze prin munca lui energiile care ne fac mai plini de viață și mai productivi?
Ai accepta să omori un om al străzii sau un parazit social dacă ai ști că astfel va fi salvată o persoană care merită să trăiască?
Cât de departe ești dispus(ă) să mergi pentru conservarea valorilor pe care le reprezintă Organizația noastră?

Justifică-ți cu atenție răspunsurile și semnează-te în josul paginii.

sâmbătă, 30 iunie 2018

maldăre


nici astăzi nu ne-am spus vreo vorbă liniștitoare
nici astăzi soarele nu a fost blând cu pitbulii muribunzi
a trecut vremea când foamea ne râcâia mațele
și credeam că tăcerea ne va face iarăși vizibili
prin canioanele diferitelor forme de fetișism ale minții
degetele mele mânjite de orez cu lapte
de-abia se abțin să-ți atingă bărbia
maimuțe cu semiautomate au pătruns în orașe
aici doar sudoare și trepidație maldăre de eroism inutil
întreabă-mă de câte ori m-am gândit la tine în felul ăla
întreabă-mă cât de mult piper pun în mâncarea
asta de oameni înrăiți ce nu mai așteaptă nimic

vineri, 29 iunie 2018

Mândri că încă mai suntem


Rezumând, problema nu e că suntem o țară de sărăntoci și de subeducați cu mari carențe morale. România nu duce lipsă de creiere și de caractere. De oameni care, în ciuda tuturor greutăților, sunt capabili să realizeaze lucruri remarcabile, de neimaginat în vreo țară prosperă care își respectă istoria, cetățenii și resursele.
Neajunsul e că suntem conduși de niște semianalfabeți puși pe căpătuială și pe păstrarea în sărăcie și ignoranță (care au făcut mereu casă bună împreună) a celor pe care îi guvernează. 
Și nu-mi spuneți că avem conducătorii pe care ni-i merităm, fiindcă majoritatea copleșitoare a românilor, inclusiv a amărâților, umiliților și a celor ținuți cu bună știință în întuneric, nu merită înapoierea, sfruntarea și lipsa de perspectivă. Nimeni nu ar trebui să fie condamnat în felul acesta, nici chiar cei mai susceptibili să accepte propaganda mincinoasă și discursurile tot mai înrădăcinate ale disperării și neputinței.


joi, 21 iunie 2018

Vineri, la Berlin


Printre multele evenimente, lecturi, vernisaje și concerte din Berlin, vineri de la ora 8 seara se va întâmpla și o întâlnire ce mă are ca invitat. Locul: Das Baumhaus, în cartierul Wedding (mai exact: Gerichtstrasse, nr. 23, Berlin). Voi fi alături de poetul și traducătorul Alexandru Bulucz, un tip de toată isprava originar din Alba-Iulia și venit în Germania în 2000, care sper să devină, pe lângă scriitorul deja apreciat și foarte promițător care e, și un mijlocitor între poezia românească și cea germană contemporane. Titlul întâlnirii este Freigang #2: Flexible Geometrien der Mönchsrepublik, ceea ce vrea să însemne că e a doua întâlnire cu poezia în acest spațiu nou, a cărui traducere e tare simpatică în românește, Căsuța din copac”, în care mă voi urca (ce-mi rămâne de făcut?) pentru a-mi câștiga celebritatea în orașul ăsta ne-a-se-mu-it.