joi, 16 noiembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 164

  


Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher vă invită, duminică, 19 noiembrie 2017, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Cosmin Perța și Ligia Keșișian. În cadrul întâlnirii va fi lansat volumul de poezie Mici cutremure (Charmides, 2017) de Ligia Keșișian.


Cosmin Perța a debutat cu volumul de poezie Zorovavel (2002), căruia i-au urmat Santinela de lut (2006), Cântec pentru Maria (2007), Bătrânul, o divină comedie (2009), Fără titlu (2011), două volume de proză scurtă: Două povestiri (2010) și Vizita (2013) și trei romane: Întâmplări la marginea lumii (2007), Teofil și câinele de lemn (2012) și În urmă nu mai e nimic (2015), un volum de critică și o monografie. Doctor în litere cu o teză despre fantastic în literatura est-europeană.

Ligia Keșișian este curator al unor festivaluri de muzică și film – Balkanik Festival, Kinodiseea, Festivalul internațional de film pentru publicul tânăr, Caravana Metropolis și Nomad Film Festival. De asemenea, traduce poezie din limba spaniolă și scrie poezie și proză scurtă. Mici cutremure este volumul ei de debut.


Moderator: Claudiu Komartin

miercuri, 15 noiembrie 2017

Înjurătura și spumele


Îmi povestea cu câteva săptămâni în urmă un amic ce se încăpățânează să răsfoiască în continuare „România literară” așa cum, dintr-o plăcere vinovată, alții deschid „Cancan”-ul, despre încă un atac imbecil (căci gratuit, înveninat și pornind de la o bârfă) al celui care scrie pe ultima pagină, probabil Răzvan Voncu, autor, până la 50 de ani sau cât o avea, al unei istorii literare a vinului... Prea multe nu sunt de comentat, în afara faptului că nu am spus la Iași nimic despre vreo „generație interzisă”, ci doar despre mine (în contextul în care cronici la cărțile mele sunt refuzate în revistele sub egida USR, ca să nu mai vorbesc de situația penibilă de acum câteva luni, când în „Orizont” a apărut un articol despre antologia lui Andrei Bodiu pe care am alcătuit-o, iar coperta pe care au reprodus-o în pagină era la altă carte, fiindcă cea despre care era vorba avea și numele meu trecut acolo). Vreau doar să adaug că în revista al cărei redactor-șef sunt, „Poesis internațional”, nimeni nu a făcut în anii acestui conflict niciun fel de mențiune la establishmentul userist, la Manolescu, Chifu & co., și de ce aș fi publicat așa ceva, când noi ne ocupăm cu literatura, nu cu răfuiala grobiană. Dar așa se întâmplă când ești la ani-lumină de literatură, nu-ți mai rămân decât înjurătura și spumele.

marți, 14 noiembrie 2017

Vineri seara, la Turnu Severin


Ajung vineri pentru prima oară la Turnu Severin, la invitația lui Sorin Vidan (cunoscut în literatura ultimilor ani sub numele cu care își semnează volumele de proză, Sorin Delaskela). De la ora 18, voi fi împreună cu Nicolae Coande (care vine cu noul său volum de cvasi-sonete, 1962. Plagiator) la Clubul Artelor din cadrul Palatului Culturii „Teodor Costescu” (Bd. Carol I, nr. 4, Turnu Severin) pentru o discuție și o lectură din Maeștrii unei arte muribunde.



joi, 9 noiembrie 2017

Institutul Blecher 163




Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher vă invită, duminică, 12 noiembrie 2017, de la ora 20, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Tudor Crețu și Marta Mihuț.


Tudor Crețu (n. 1980) este absolvent al Facultăţii de Litere, Filosofie şi Istorie a Universităţii de Vest, secţia jurnalistică-engleză. În 2001, este cursant şi bursier al Colegiului „A Treia Europă”, cu un eseu despre proza lui M. Blecher. Membru al cenaclului „Pavel Dan”, debutează editorial cu volumul de poezie Dantelăriile Adelei (2001), urmat de Obiectele oranj (2005), de romanul Omul negru (2008) și de volumul de studii critice Developări literare (2011). După ce devine doctor în filologie, cu teza Narcoliteratură. Tipologii de narcomani, publică romanele Casete martor (2013) și Casete martor II (2015), volumul de poezie Fragmente continue. Poeme live (2014) și antologia retrospectivă Studio live (2015↔2000) (2015).

Marta Mihuț (n. 2003) este elevă și cel mai tânăr autor care a citit până acum la Institutul Blecher. Publică proze scurte inventive și ironice, scrise cu o incredibilă siguranță, în publicația online „Liceul cosmic”.


Moderator: Claudiu Komartin

luni, 6 noiembrie 2017

Portrete de frontieră


O antologie bilingvă masivă, în română și în germană, îngrijită de Rodica Draghincescu și apărută ca urmare a unei colaborări între Fundația Triade și editura berlineză KLAK: Portrete de frontieră conține textele a cincizeci de poeți din douăzeci și cinci de țări, printre care câțiva autori foarte titrați din poezia mondială de azi, precum Amir Or, Nikola Madžirov, George SzirtesAleš Šteger, Ilya Kaminsky, Vénus Khoury-Gata, Marco Lucchesi ș.a., pe lângă admirabilii poeți români Nora Iuga, Dumitru Crudu sau Diana Geacăr (care a și tradus din engleză o sumedenie de texte). Astăzi și mâine se lansează (și se serbează) la Timișoara.



joi, 2 noiembrie 2017

„Maeștrii unei arte muribunde” la Timișoara. Susținem Calpe Gallery!



Duminică, 5 noiembrie 2017, de la ora 19:30, voi lansa Maeștrii unei arte muribunde (Cartier, 2017) la Calpe Gallery (str. Hector 1, Bastion Theresia Corp D, Timișoara). Invitații mei sunt scriitoarele Grațiela Benga și Rodica Draghincescu (ce vor vorbi despre texte) și Daniel Apostu Teodorescu (profesor la Arte care se va referi la cele 21 de fotografii semnate Ana Toma).



Susținem Calpe Gallery!


După ce am vizitat-o în 2016, galeria Calpe a devenit imediat unul dintre locurile mele preferate din Timișoara. La cinci ani și jumătate de la deschidere, Calpe e nu doar un reper pentru arta expusă în Mica Vienă bănățeană, ci și un excelent spațiu de întâlnire, un loc în care artele vizuale, literatura și muzica sunt la ele acasă. Găsesc triste, ba nu: revoltătoare dificultățile prin care Calpe trebuie să treacă pentru a rezista, piedicile venind tocmai de acolo de unde ar trebui să existe sprijin și un consens în privința încurajării spațiilor culturale alternative care susțin, promovează, țin viu spiritul artistic în oraș. Revin la Timișoara decis ca, prin lansarea cărții mele, Maeștrii unei arte muribunde, să-mi exprim solidaritatea și admirația față de acest loc, reamintindu-le celor responsabili de cultura timișoreană că acest oraș va fi capitală culturală europeană în 2021, iar asta nu înseamnă doar să pavezi piețele importante sau să atragi investiții având în piept o insignă strălucitoare pe care deocamdată Timișoara are de dovedit că o merită.
Intervenția mea nu are absolut nimic politic în ea, nu mă interesează câtuși de puțin apartenența partinică a celor din administrație care își fac prost treaba sau care înțeleg greșit sensul sistemului capitalist în care ne ducem viețile. Datoria autorităților locale este să ajute astfel de inițiative care fac dintr-un oraș ceva mai mult decât o adunătură de case, instituții oficiale și restaurante sofisticate – ținându-l conectat la actualitatea artistică, la inima vie a orașului: cultura pe care acesta o produce aici și acum. Să sugrumi o galerie independentă, să o constrângi să intre în logica biruitoare a banului (când știm cu toții prea bine în ce suferință e piața de artă contemporană la noi) fără niciun fel de înțelegere față de valoarea intrinsecă a activităților sale mi se pare un gest sinucigaș pentru o comunitate care se mai și vrea, pe deasupra, un motor al dezvoltării locale și zonale.
Mi-ar părea tare rău să mă reîntorc în Timișoara și să găsesc la Bastion un bazar sau o adunătură pestriță de „întreprinzători” în locul unui spațiu de exprimare artistică înfloritoare și pasionantă pe care orașul nu doar că-l merită, dar are nevoie de el ca de aer.