duminică, 21 iulie 2019

Duminică după-amiază, muzică și poezie în Centrul Vechi


De la ora 16 (deși probabil va începe către 16.30), voi citi în compania binecunoscutei cântărețe Maria Răducanu într-un local din Centrul Vechi, Les Bourgeois (Str. Smârdan, nr. 20), într-unul dintre evenimentele artistice susținute de Julius Meinl, una dintre atât de puținele companii care promovează concret și metodic poezia în spațiul public. Voi veni cu vreo zece poeme numai bune pentru o după-amiază lenevoasă de iulie, care cred că se vor înțelege bine cu muzica plină de suflet & nerv a Mariei Răducanu.


joi, 18 iulie 2019

Zece tineri poeți români în grecește + câteva proiecte în lucru


A apărut la editura ateniană Vakxikon o antologie de poezie românească nouă, cuprinzând selecții din zece poeți născuți între 1988 și 1995. Eu am alcătuit antologia, iar doamna Angela Bratsou, împreună cu care am mai colaborat pentru „Poesis internațional”, a tradus-o. Cunoscutul traducător și universitar Stavros Deligiorgis a scris o scurtă prefață. Cartea conține poeme din volumele publicate, dar și inedite (am ținut ca fiecare dintre poeții cuprinși aici să fie prezent și cu texte din cărți în lucru) semnate de Alex Văsieș, Ligia Keșișian, Ion Buzu, Radu Nițescu, Florentin Popa, Cristina Stancu, Olga Ștefan, Mihók Tamás, Alexandra Turcu și Victor Țvetov. 
De asemenea, am început să lucrez la o antologie de poezie post-90 care va apărea în 2020 la o editură din Bratislava în traducerea Evei Kenderessy. Începe cu Ionel Ciupureanu și Ioan Es. Pop și se încheie cu poemele lui Adrian Diniș.
Sunt în discuții pentru o antologie similară pregătită împreună cu poetul și editorul new-yorkez Paul Doru Mugur, care să conțină poezie actuală românească în engleză. Cartea ar veni firesc după Born in Utopia (2006) și The Vanishing Point that Whistles (2011), ambele apărute la Talisman House.
Mai sunt niște tratative pentru un booklet în Serbia, dar despre asta nu pot spune prea multe deocamdată.
Vă rog să mă anunțați și pe mine dacă auziți că Uniunea Scriitorilor din România mai produce și altceva în afară de premii măsluite, indemnizații „de merit” și molii.

joi, 11 iulie 2019

Cinci lecturi în Europa Centrală


De mâine începe și pentru mine una dintre cele mai provocatoare experiențe pe care le-am avut: sunt unul dintre cei treizeci și ceva de scriitori români invitați în cadrul „Lunii autorilor” (dacă am înțeles bine), un proiect glorios pus la cale de Cehia, Slovacia, Polonia și Ucraina, care are în fiecare an câte o țară invitată. Anul ăsta e România, iar zeii obscuri și dubioși ai invitațiilor au decis că aș avea ce să caut în povestea asta, așa încât voi avea un fel de turneu în aceste patru țări, cu cinci lecturi în cinci zile consecutive la Brno (pe 13 iulie), Košice (14 iulie), Ostrava (15 iulie), Wrocław (16 iulie) și Lvov (17 iulie). Am mai ajuns în țările astea, însă doar în marile orașe (Praga, Bratislava, Varșovia, Poznań), așa încât o să încerc să descifrez ce se poate din scurtele mele peregrinări și, eventual, să las o-nsemnare (sau mai multe) în legătură cu isprava asta aproape, aproape neverosimilă. Rău sigur nu o să fac. Voi citi poezie cu accentul meu puțin plin de sine, puțin deziluzionat, și poate în felul ăsta publicul din aceste țări își va aduce aminte de esențiala contribuție a românilor la


miercuri, 10 iulie 2019

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a noua




Casa de Editură Max Blecher organizează a IX-a ediție a concursului anual de debut, continuând inițiativa pornită în 2011, al cărei scop este descoperirea și publicarea unor autori valoroși nedebutați în volum. Un concurs deschis poeților care nu au publicat editorial, câștigătorul fiind ales de către cei trei membri ai juriului.
La fel ca în anii trecuți, condiția principală de participare este să nu fi debutat în volum. Nu există limită de vârstă pentru înscriere. Premiul constă în publicarea manuscrisului câștigător și lansarea cărții la târgul de carte Gaudeamus (noiembrie 2019).
Adresa de e-mail la care manuscrisele vor fi trimise este debutmaxblecher@gmail.com
Pentru mai multe detalii, intrați aici.

sâmbătă, 29 iunie 2019

Îmbârligăciuni cu bătrâni de neclintit și tineri dornici să-i învioreze oral



Ca să fie clar despre ce vorbim, fiindcă și eu îmi bat gura și degetele de ani întregi pe subiecte care au atingere imediată cu lucrurile pe care Mihai Călin le tot aduce în discuție și le amendează (nu doar în intervenția recentă de la DIGI):
* Ion Caramitru (n. 1942)  președinte al UNITER din 1990, director al Teatrului Național din București din 2005; ministru al culturii (1996-2000)
* Nicolae Manolescu (n. 1939)  director al „României literare” din 1990, președinte al Uniunii Scriitorilor din România din 2005; senator (1992-1996), ambasador la UNESCO (2006-2015)
* Adrian Iorgulescu (n. 1951)  președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1992-2005, 2010-prezent) și al Asociației Drepturilor de Autor; ministru al culturii (2005-2008)
* iunie 2019 -- președintele Institutului Cultural Român, designerul de modă Liliana Țuroiu (numită în această poziție în aprilie 2017) intră în concediu, lăsându-l interimar pe vicepreședintele Taloș; în calitatea sa de preș. interimar, Taloș semnează numirea doamnei Țuroiu ca director al filialei Bruxelles a Institutului Cultural Român. Stai, cum? Simplu: din pix.
Membru ALDE, Mirel Taloș a fost parlamentar în trei legislaturi, între 2004 și 2016. A fost premiat în urmă cu o săptămână la gala premiilor Uniunii Scriitorilor din România, secțiunea debut, pentru prima sa carte, publicată la 44 de ani și intitulată „Colecționarul de nuduri”.
Deodată cu Taloș, a fost premiat la „Poezie” Andrei Novac, întâmplător director din 2018 al Centrului Național al Cărții din cadrul ICR. (Poate nu este inutil să amintesc că în același an au publicat cărți noi de poezie Grete Tartler, Constantin Abăluță, Romulus Bucur, V. Leac, Ruxandra Cesereanu, Cosmin Perța, Rodica Draghincescu, Liviu Antonesei, Ionel Ciupureanu sau Robert Gabriel Elekes.)
Hai să începem discuția despre establishmentul cultural al prezentului de aici.

vineri, 28 iunie 2019

Ghiulul și foncția

lui Ioan Cristescu, Liliana Țuroiu, Mirel Taloș și tuturor celorlalți impostori și combinagii ai zilei

Îi văd ridicându-se și știu deja
cum se vor prăbuși. Cum compromisul
care le-a jalonat existența îi smintește
și-i transformă în semizei de sezon,
combinagiii instituțiilor mâncate pe dinăuntru
de jegul vătafilor care se au bine cu
oricine poartă pe degetul mic
ghiulul bun de pupat pentru foncția și comitetul
în care se-ngrașă cu nemiluita
nesimțiții acestei nații de vechili și chivuțe penale.


Sisif nu își ia asistenți
care să-i care pietroiul în timp ce el
se chiombează de la baza muntelui
și dă indicații prețioase, cu vocea îngroșată de băuturile tari:
„ceva mai la stânga, nu așa, puțin mai sus,
aaaacolo, nu așa, nițeluș mai la dreapta,
cât să se vadă din depărtare”.
Sisif își vede de treabă, puiuț,
și nu se cacă pe el dacă a prins un post de șerif
în sătucul nostru uitat de lume.

Puteți râde oricât de metafora asta existențialistă,
mie, văzând tot ce am văzut, nu îmi mai vine 
să.

Să vă rad pe toți cu briciul rămas de la tata,
la care n-o să renunț până nu vă văd
pe toți acolo unde vă e dat să ajungeți.


Unde lumina face ravagii în caractere
și limba mea nu mai e o unealtă
cu care mi-e rușine, fiindcă eu limba o stăpânesc

cât să vă stârpesc. Oricât ar dura asta. Poate până la capăt.

Până acolo.

miercuri, 26 iunie 2019

Un poem de Norman Dubie




Norman Dubie s-a născut în 1945, în Barre, Vermont. După ce a absolvit Colegiul Goddard din Vermont, a urmat cursurile cunoscutului Writers' Workshop de la Universitatea din Iowa. A debutat cu The Horsehair Sofa (1969), dar volumul care l-a adus în atenția criticii a fost Alehouse Sonnets (1971). A predat, începând cu 1975, la Arizona State University, unde a ajuns profesor emerit. Autorul mai multor volume și antologii elogiate și premiate, Dubie a fost considerat încă din anii '70 una dintre cele mai mari promisiuni ale generației sale, consolidându-și reputația prin In the Dead of the Night (1975), A Thousand Little Things and Other Poems (1978), The City of the Olesha Fruit (1979), The Everlastings (1980), antologia Selected and New Poems (1983), Groom Falconer (1989), Radio Sky (1991), The Mercy Seat: Collected and New Poems 1967-2001 (2001), The Volcano (2010) sau Quotations of Bone (2015). 



Elegie pentru Wright & Hugo



Sfântul Ieronim trăia în mijlocul unei comunități 
De câteva suflete, într-o casă de piatră.
Avea un măgar și un leu tânăr.
În serile de iarnă, măgarul cafeniu
Mergea după lemne, însoțit de
Leul cel mândru, credinciosul său tovarăș.

Într-o noapte, niște negustori aflați în trecere
Au pus mâna pe măgar. Leul
S-a întors acasă 
Și a fost acuzat de Ieronim
Că și-a mâncat prietenul!
Pedeapsa nu a fost aspră – leul
I-a luat locul măgarului,
Mergând singur în fiecare seară de iarnă
Peste câmpuri
Să strângă lemne de foc. Leului îi lipsea
Măgarul, însă nu s-a simțit niciodată
Nedreptățit sau neînțeles.

Anii au trecut. Iar negustorii
Aceia, având conștiința-ncărcată,
Și-au recunoscut fapta rușinoasă și i-au înapoiat măgarul
Sfântului Ieronim. 
Măgarul și leul
Și-au reluat drumurile pe care le făceau iarna.
Toată lumea a fost iertată. Iar aici
Se termină de obicei povestea.

Însă au trecut luni de atunci,
Și leul, căruia îi lipseau vremurile în care el era cel util,
S-a schimbat, a devenit gelos și și-a pierdut cumpătul 
A mâncat măgarul sub cerul înstelat,
Printre arinii înghețați.

S-a întors la casa de piatră
Cu o grămadă de vreascuri în spate.
Sfântul Ieronim, fără a se lăsa înșelat de mai vechea pățanie,
Anunță comunitatea
Că măgarul a fost din nou pierdut,
Că leul s-a întors 
Cu lemne de foc și că este însângerat,
Fără îndoială după luptă, căci desigur s-a luptat
Cu negustorii cei nemiloși care îi răpiseră
Tovarășul încă o dată. Dar Ieronim știa 
Din clipa aceea, leul renegat
A fost scutit de orice muncă, și lăsat
Să îmbătrânească lângă foc.

Ieronim, îmbrăcat într-un sac,
Mergea noapte de noapte desculț
Prin zăpada albăstrie,
Întorcându-se cu spinarea-ncărcată
De surcele.

Era un sfânt. Așa s-a întâmplat...


din Selected and New Poems (W. W. Norton & Co, 1983)


traducere de Claudiu & Anastasia Komartin

miercuri, 19 iunie 2019

Trei lecturi la New York


În 2008, când a fost un desant entuziast de poeți români la New York, n-am prins prima echipă, vorba comentatorului sportiv. Cu vreo șase-șapte ani în urmă, când am refuzat să merg în America la o bursă (din motive principiale, Marga îi luase locul lui Patapievici după o manevră politică jegoasă, nu insist), mi-am spus că se va întâmpla când e să se-ntâmple. Între timp m-am tot legănat în ideea că voi aplica la un moment dat la faimosul International Writing Program al Universității din Iowa (idee rămasă suspendată, căci nu am făcut nimic în sensul ăsta).
Dar uite-mă invitat (și voi ajunge la NY taman în America lui Trump; la ceva de genul ăsta nu m-aș fi gândit în deceniul trecut!) într-un proiect prin care ICR-ul de acolo (în parteneriat cu Bowery Poetry) aduce o boare de poezie românească în Big Apple. După cum se-ntâmplă în astfel de „schimburi”, vor fi patru poeți români și patru americani (Svetlana Cârstean, Adela Greceanu, Andra Rotaru și subsemnatul, respectiv localnicii Mason Granger, Jess Rizkallah, Gabriel Ramirez și Myles Taylor).
Vom fi la New York cinci zile, în care vom avea un program plin: trei lecturi  vineri, 21 iunie, la Berl's Poetry Shop; duminică, 23 iunie, la faimosul Bowery Poetry; luni, 24 iunie, la The Poetry Project.
Săptămâna viitoare, cei patru poeți americani vor veni la București, unde vor avea, la rândul lor, trei lecturi.


marți, 18 iunie 2019

Obosesc gândindu-mă la bani,

la ficțiunea asta atât de străveche încât
aproape nimeni nu se mai obosește să o conteste.
Ei sunt acolo, iar eu aici – e cât se poate de simplu.
Nu-i loc de complicații fenomenologice la ghișeu.

Pot spune, așadar, că banii mă epuizează – sau mai curând
înțelesul lor concret, imparabil.
Nu chiar ca pe un samsar sau ca pe-un agent de pariuri,
și totuși.

Masă monetară.
Instrumente de plată.
Glisare fiscală.
Monedă criptică.
Te doare mintea.
           
Ce-ar spune un om relaxat în relația cu banii
despre faptul că îmi verific zilnic micuțul cont
și scot micuțe sudalme în odaia mea cu o vizetă atât de micuță încât
prin ea nu are loc să se strecoare-nspre mine nici
o rupie, nici un leu moldovenesc,
nici un rial?
Recunosc: avantajele fiscale ale celebrității mă doboară.  
           
Ce-ar spune despre asta acel romancier glorios
care-și jurase că nu se va atinge de bani, lăsând-o pe
prea iubita-i soție să plătească tot ce nu
se poate plăti cu wild-cardul rezilienței prin estetism?

Dacă ar mai fi în viață, l-aș trage de barbă și i-aș spune că-n orașul ăsta
sunt baruri în care nu mai poți lua nimic pe caiet
și ești una-două vârât în încăperea din spate
pentru discuții metafizice cu chelneri îndatoritori
care și-au însușit bunele maniere
la Poarta Albă.

Cântă, zeiță, dacă te ține.
Plata se va face în termen de 60 de zile de la semnarea
contractului.

joi, 13 iunie 2019

Sâmbătă la Street Delivery


În fiecare an, vara, Strada Arthur Verona se-nchide pentru un weekend și aici au loc tot felul de lucruri care vizează „revitalizarea urbană și comunitară” a zonei (dar și un entertainment cu fragranță artistică). La cea de-a 16-a ediție a „Street Delivery”, am acceptat provocarea (deși n-am prea participat eu în viața asta la cafturi stradale) și voi participa la acest „Street Poetry Battle” în care se știe dinainte cine va fi mai cool. Ce nu e atât de evident în spațiul public vom încerca să dovedim: anume că poeții au felul lor de a însufleți lucrurile și de a produce niște momente în care limbajul lucrează altfel decât suntem obișnuiți să comunice. Sâmbătă, de la ora 8 seara, pe Arthur Verona.


luni, 10 iunie 2019

Iarăși parcul Operei, tată, razant pe lângă el,

să-l ocolesc pe partea deprimantă a Știrbeiului, cu
cioturile penibile de pe partea cealaltă a bulevardului,
care își așteaptă în zadar izbăvirea imobiliară,
să nu mai retrăiesc imaginea dărâmăturii ce deveniseși
în mâinile lor, mizeria și decăderea făpturii tale
pe moarte, care mă sfârșea,
toată neputința și dorul și grija de tine,
înțepenit pe un pat de la terapie intensivă, trimis
de la un spital la altul, umilit, anulat
ca ființă umană, și totuși
nu m-am putut abține: am intrat: aceiași stâlpi
de iluminat strâmbi, aceleași bănci și dale ciobite
pe care am alergat înnebunit de milă și groază
în așteptarea unui telefon
sau a unui mesaj pe whatsapp de la celălalt fiu al tău,
singur acum, cu amintirea supliciului tău, și toți
copacii îți știau numele și vorbele mele înrădăcinate
în solul pe care în copilăria ta exista încă
stadionul Venus, acolo, tată, unde nu am 
înțeles nimic pentru că în afacerea asta nu e
nimic de înțeles, fumând o țigară în semn de 
recunoștință terorizată, aceeași țigară
care ți-a pârjolit plămânii și ni te-a luat prea curând, 
nu că muiștii ăia nepăsători care ar mai fi putut să
salveze ce mai era de salvat ar fi mișcat un deget („bine că-l
luați de-aici, habar n-aveam ce i-am putea face”,
a spus doctorița de-o vârstă cu mine după două săptămâni
în care ne privisei speriat-înduioșat de la înălțimea
de la care fiul meu ma va privi în curând),
nimic nu s-a schimbat, serviciile publice
din țara (din țața) asta blestemată își fac treaba
la fel de ridicol, și până la urmă eu nu sunt cu
nimic mai bun decât ei, neputincios, un surogat de fiu
incapabil să facă gestul extrem și să își răpească părintele de la Municipal,
să-l ia cu forța și să îl ducă departe, acolo unde
nu mai suntem altceva decât suflete 
care se recunosc și își împărtășesc pentru ultima oară
dragostea reciprocă, și dezacordurile dintotdeauna, explicațiile
care nu au mai avut loc între noi, toate mizilicurile
astea ale unei vieți omenești
când vine noaptea și nu mai e loc decât de împăcare
sau de ceva care ar putea semăna cu ea,
tată, ceva ce ar putea semăna cu ea,
ce ar putea semăna cu ea,
pentru numele lui Dumnezeu,
tată

joi, 30 mai 2019

Casa de Editură Max Blecher la Bookfest & Institutul Blecher, ediția 205


Sfârșit de sezon cu inevitabilul târg de carte Bookfest, care a-nceput ieri în Pavilionul B2 de la Romexpo. Casa de Editură Max Blecher are, ca de obicei, standul său (A07), și se prezintă cu trei cărți nou-nouțe, semnate de Livia Ștefan, Luminița Amarie și Nicolae Coande, precum și cu numărul 23 (1/2019) al „Poesis internațional”. Pe lângă cele trei evenimente de la târg, de vineri, sâmbătă și duminică, după ce povestea de la Romexpo se termină, duminică seara are loc la Tramvaiul 26 ediția 205 (a paisprezecea de anul ăsta) a Clubului de lectură Institutul Blecher.

Iată-ne programul:

* vineri, 31 mai, de la ora 19, lansarea numărului 23 (1/2019) al revistei „Poesis internațional”
* sâmbătă, 1 iunie, de la ora 16, evenimentul „Casa de Editură Max Blecher. Ocolul Pământului în 90 de cărți”
* duminică, 2 iunie, de la ora 15, lansare Thanato Hotel de Livia Ștefan
* duminică, 2 iunie, de la ora 20, la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6), ediția 205 a Institutului Blecher, cu Emilian Galaicu-Păun și Livia Ștefan.



Emilian Galaicu-Păun (n. 1964) a publicat mai multe volume de poezie, printre care Levitații deasupra hăului (1991), Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994), Yin Time (1999), antologia Gestuar (2002), Arme grăitoare (2009) și romanele Gesturi. Trilogia nimicului (1996) și Țesut viu. 10x10 (2011). În mai 2019 i-au apărut simultan două noi volume: A(II)Rh+eu și Apa.3D. A tradus din limba franceză cărți semnate de Robert Muchembled, Michel Pastoureau și Roland Barthes.

Livia Ștefan (n. 1982) a debutat cu re.volver (2012), volum urmat de Lolita32 (2016) și de recentul Thanato Hotel (2019). Cântă în trupa Oedip Piaf. A tradus pentru „Poesis internațional” poeme de Mia Axelsson și Ai Ogawa.


Livia Ștefan, Thanato Hotel
Casa de Editură Max Blecher, 2019


Luminița Amarie, Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins
Casa de Editură Max Blecher, 2019


Nicolae Coande, Memoria unui mort este memoria mea
Casa de Editură Max Blecher, 2019


„Poesis internațional” 23 (1/2019)

miercuri, 29 mai 2019

Citesc despre Putin, Kim și Assad


Citesc despre Putin, Kim și Assad
și imediat văd imaginea de o împovărătoare frumusețe a
găurii negre pe care au fotografiat-o
la o distanță dincolo de orice înțelegere omenească.

Nu am vrut niciodată răul nimănui, poate doar al unui
coleg specializat în bullying, care mi-a rechiziționat la 14 ani
caseta video cu un film despre violență arbitrară
și absurd, pe care visam ca odată să le răzbun cu skillurile
unui personaj neverosimil, al primului supererou din Berceni.

Am mai crescut de atunci, și totuși, privind imaginile uriașe,
schimonosite pe milioane de ecrane, ale tiranilor,
îmi doresc o gaură neagră morală și selectivă, lăsată
în voia mea de dumnezeul de care atâta m-am îndoit.

Gândul ăsta, mi se șoptește în cască, nu e pe placul lui, dar cine
îmi poate spune după toate miile astea de ani ce îl interesează
de fapt pe el din toată îmbârligătura noastră haotică,
din toată nevroza socială, din vaietele
care se ridică inutil către cer?

Apropie-o puțin de Pământ, doamne, și dăruiește-le veșnicia
tuturor acestor nemernici, în punga aia din spațiu
despre care nu știm încă decât că, dacă din ea-i vreo scăpare,
atunci va fi într-o altă lume,

în care vor fi poate secerați ca niște panseluțe primăvara
de un copil jucăuș cu o miriadă de mâini și respirație
de-azot. Să-i țină vii și treji într-o glastră până la următorul eon,
până la mijirea altor zori, în care icoanele vor lăcrima
din zeci mii de ochi blânzi –

un plânset de pe urma căruia nu există scăpare.


vineri, 24 mai 2019

Institutul Blecher, ediția 204




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 26 mai 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu prozatorii Bogdan Suceavă și Liviu G. Stan.


Bogdan Suceavă (n. 1969) a studiat Matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, unde și-a luat doctoratul în 2002. În prezent, profesor la California State University, Fullerton, SUA. A publicat volumele de proză: Teama de amurg (1990); Sub semnul Orionului (1992); Imperiul generalilor târzii și alte istorii (2002); Venea din timpul diez (2004, roman tradus în engleză, franceză, maghiară, bulgară și cehă); Miruna, o poveste (2007, tradus în engleză, italiană și slovenă); Noaptea când cineva a murit pentru tine (2010); Memorii din biblioteca ideală (2013); Republica ideală (2016); Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute (2017), Avalon. Secretele emigranților fericiți (Polirom, 2018).

Liviu G. Stan (n. 1987) este jurnalist și a debutat în 2008 cu volumul de poezie Yima. Autor al romanelor Sânge de pasăre pe haine (2014), Casele vor uita (2016) și Filip Manakis: o poveste europeană (frACTalia, 2019).


Moderator: Claudiu Komartin

joi, 23 mai 2019

„Poesis internațional”, nr. 23 (1/2019). Editorialul

             
            Mi-e greu să spun, revăzând cap-coadă revista din primăvara aceasta, care este autorul ce ține capul de afiș al numărului sau pe care îl citesc cu cea mai mare plăcere, dintre cei publicați în „Poesis internațional” 23. Probabil că cel mai prestigios în literatura mondială a ultimelor decenii este nicaraguanul Ernesto Cardenal, figură proeminentă a Americii Latine, care tocmai a împlinit nouăzeci și patru de ani – apariția în românește a poeziei sale ar trebui să fie privită ca un eveniment și vine firesc după selecția consistentă din Nicanor Parra, de acum două numere. Pe de altă parte, apariția unui grupaj din Alfabet (1981) a lui Inger Christensen, o clasică a literaturii daneze (anticipând, la fel ca în cazul lui Cardenal, apariția unei cărți traduse în limba română), este un moment important pentru mai buna cunoaștere a poeziei recente din țara care i-a dat pe Johannes Ewald, Søren Kierkegaard și Karen Blixen. Mai apoi, confesivitatea brutală și torturată a americancei Ai Ogawa, în versiunea Liviei Ștefan (al cărei volum proaspăt apărut, Thanato Hotel, arată nu doar o înrudire, ci și cât se poate asimila din cruzimea neconcesivă a lui Ai), lungul poem din 1980, „Un recviem german”, al britanicului James Fenton, explorările obsesive și tanatofore ale lui Miyó Vestrini, versurile deopotrivă exacte și empatice ale Nadejdei Radulova (ce comunică în chip straniu cu poezia de acum două-trei decenii a Marianei Marin), literatura lucidă și sarcastică a israeliencei Anat Zecharia, poemele lui Chad Norman, care intră într-un dialog neașteptat cu fragmentul din „cântecul postuman” Sophia România al Ruxandrei Cesereanu – toate acestea sunt, după mine, probe ale puterii poeziei de a-i transforma, în feluri cât se poate de diferite, pe cei care sunt atinși de ea.
            În centrul portretului din acest număr se află Dușan Petrovici, care este, la 80 de ani, unul dintre seniorii neștiuți ai generației ’70 – de vină pentru această stare de lucruri e cel mai probabil faptul că poetul bănățean a emigrat acum aproape patru decenii în Germania, iar recuperarea sa, care ar fi trebuit să se petreacă mai devreme, poate fi înlesnită de selecția pe care am făcut-o din nouă volume, de la debutul cu Lebede ale puterii (1972) până la Însemnări atroce (2015). Astfel, Petrovici se alătură unei galerii de poeți ignorați de sistemul literar autohton, pe care i-am prezentat și a căror literatură (uitată sau trecută în mod suspect sub tăcere) merită restituită sau pur și simplu făcută vizibilă pentru cititorii de azi – i-aș reaminti, dintre cei pe care i-am antologat, din 2010 încoace, la rubrica „Portret”, pe Vasile Vlad, Eugen Cioclea, Petru M. Haș, Mariana Codruț, Judith Mészáros sau Grete Tartler. Alăturându-i pe aceștia lui Vasile Petre Fati, George Almosnino, Cristian Simionescu sau Aurel Dumitrașcu (pe care am încercat să-i revizităm periodic), avem punctul de pornire pentru o istorie alternativă a poeziei românești din ultima jumătate de secol.
            Pe scurt, cu riscul de a mă repeta, „Poesis internațional” își urmează programul și își respectă statutul, propunând în acest număr poezie, proză, eseu din cincisprezece literaturi (pe lângă textele autorilor români din cele două țări despărțite de Prut), în transpunerea unor traducători dedicați și de un admirabil profesionalism.
            Se înțelege, cred, că nu împărtășesc scepticismul Ritei Chirian, al cărei text, „Leac de impostură”, e mai întâi de toate un act de interogare critică. Îi dau însă dreptate că avem nevoie de o privire exigentă și lipsită de autoiluzionări și de mulțumirea de sine a culturii oficiale și a miruitorilor de serviciu care se îngrașă orbi și surzi la tot ceea ce Rita numește, cu o formulă de reținut, „păstrarea promisiunilor dintâi ale poveștii”.


Cuprins:

Portret: Dușan Petrovici
Poezie: Inger Christensen (traducere de Daniela Ionescu), Ruxandra Cesereanu, Ernesto Cardenal (traducere de Anastasia Gavrilovici), Silviu Gongonea, Nadejda Radulova (traducere de Lora Nenkovska), Anat Zecharia (traducere de Ligia Keșișian), James Fenton (traducere de Ștefania Mihalache), Sebastian Reichmann, Miyó Vestrini (traducere de Lia Boangiu), Chad Norman (traducere de Radu Nițescu), Monica Stoica, Ștefania Mihalache, Irina Kotova (traducere de Diana Iepure), Ai Ogawa (traducere de Livia Ștefan), Mihai Ignat, Andrew Davidson-Novosivschei, Simona Nastac, Najwan Darwish (traducere de Tiberiu Neacșu), Izsó Zita (traducere de Mihók Tamás), Danijel Dragojević (traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić), Andrei Doboș, Stefano Simoncelli (traducere de Daniela Mărculeț), Luca Ștefan Ouatu, Silvia Grădinaru
Eseu: Daniela Luca, Ingeborg Bachmann, „blând și în șoaptă”; Alexandru Bulucz, Un ochi ce locuiește-n stomac (traducere de Michael Astner); Radu Andriescu, Poezia care intimidează. Despre dificultate
Proză: Emilian Galaicu-Păun, Liviu G. Stan, Lidija Dimkovska (traducere de Sînziana Dragoș)
Cronici de carte: Alex Ciorogar despre Monoideal (Nemira, 2018) de V. Leac; Sînziana-Maria Stoie despre Înainte să inventez căderea (Casa de Editură Max Blecher, 2019) de Gheorghi Gospodinov; Marius Conkan despre Dați totul la o parte ca să văd (Cartier, 2018) de Eugen Cioclea; Octavian Soviany despre Mojar și alte poeme care nu există (Hyperliteratura, 2018) de Valeriu Mircea Popa; Grațiela Benga despre Păsări în furtuna de nisip (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Ioana Vintilă
Artă: Ion Grigorescu, Exercițiu de vorbire; Ioana Șerban, Ion Grigorescu. Discuție despre șerpi. Țara nu e a
Note: Rita Chirian, Leac de impostură
Prezențe. Poeți români în traduceri străine: Gherasim Luca, L’inventore dell’amore (Criterion Editrice, 2018); Mircea Cărtărescu, Tout (Editions Caractères, 2019); Ion Pop, Elegie alloffensiva (Criterion Editrice, 2019); ***, Something is still present and isn’t, of what’s gone (Aracne Editrice, 2018); Doina Ioanid, Le bazar de la glaneuse / De bazaar van de sprokkelaarster (maelstrÖm reEvolution, 2018); Cosmin Perța, Mon coeur a des coordonnées précises (La Traductière, 2019)

luni, 20 mai 2019

alegorie


am capul vălurit și inima-mi vâslește-n sens contrar.
ieri noapte am visat un dumnezeu cu cheiță,
pierdut printre ruinele de la caliacra.
grupuri de turiști asiatici treceau pe lângă el,
ba chiar și prin el, fără să-l bage de seamă.

era, ce-i drept, un dumnezeu mititel,
neglijabil,
aproape o stârpitură
și zeci de orci albe se izbeau cu putere de diguri,
punându-i la încercare încremenirea.
rele. zeflemitoare. îngrășate peste măsură.

(ce căutau orcile alea în marea cea mai puțin înzestrată
pentru imanență? ce căutam eu acolo,
în ora senilă a înserării, când nimeni nu mai are putere
decât să urmărească valurile
îndoliat și filial?)

chipul mi s-a desprins de corp, a plutit ațipit
și s-a lipit de cheiță, ca o-nvelitoare murdară și hărtănită
pentru vremurile în care oamenii mai simt
doar cu ceafa.

m-am trezit cu urechile țiuindu-mi
și cu gândul să merg de îndată și să-l iau de acolo
pe dumnezeul cel singur și pricăjit,
să-i întorc cheița
sau poate să îl ascund de toți și de toate,
în sertarul în care tata își ținea cureaua
și decorațiile.

sâmbătă, 18 mai 2019

Institutul Blecher, ediția 203




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 19 mai 2019, de la ora 19.30, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Moni Stănilă, Ioana Vintilă, Irina Temneanu și Alexandru Vakulovski. Lectura are loc în cadrul celei de-a X-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie București.


Moni Stănilă (n. 1978, Tomești, jud. Timiș) a studiat Teologie Ortodoxă la Timişoara şi Sibiu. Din 2010 trăieşte la Chişinău, unde lucrează în presă ca editorialist şi conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica” al Bibliotecii Municipale. A publicat volumele de poezie: Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (2009), Sagarmatha (2012), Colonia fabricii (2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (2017) și romanele: Al 4-lea (2013) și Războiul solomonarilor (2018).

Ioana Vintilă (n. 1997, Sibiu) a fost mezina grupului „Zona nouă” din Sibiu. În 2016 a reprezentat România, ajungând în finala PEN International New Voices Award. Este studentă în anul III la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (secția Biotehnologie). A debutat cu volumul Păsări în furtuna de nisip (Casa de Editură Max Blecher, 2018).

Irina Temneanu (n. 1998, Tulcea) este studentă la Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial din cadrul Universității „Transilvania” (Brașov).

Alexandru Vakulovski (n. 1978, Suvorov, URSS – astăzi Antonești, Rep. Moldova) este poet, prozator, publicist și traducător, unul dintre cei mai activi și mai cunoscuți scriitori români din Republica Moldova. Dintre volumele sale de poezie: ecstasy (2005), Dați foc la cărți (2012), Priveliști (2017). Autorul câtorva romane intens comentate, printre care Pizdeț (2002), Letopizdeț. Cactuși albi pentru iubita mea (2004) și 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană (2010), precum și al volumului de interviuri Afganii (2016).


Moderator: Claudiu Komartin

vineri, 17 mai 2019

Sâmbătă, șase poeți tineri la Londohome


Nu știu dacă vremea va ține cu noi în așa fel încât să se citească în curte la Londohome (General David Praporgescu 21, București), cum plănuiam, dar și-năuntru tot bine va ieși, pentru că protagoniștii primeia dintre cele două lecturi pe care le moderez la ediția a X-a a FIPB (a doua e duminică seară, la ediția 203 a Institutului Blecher) sunt poeți vitali și proaspeți, în care am încredere: Ovidiu Komlod, Veronica Ștefaneț, Monica Stoica, Alexandru Nathan Moisii, Raluca Ialomițeanu și Luca Ștefan Ouatu. Komlod, Ștefaneț și Ialomițeanu au apărut deja în nr. 18, 20, respectiv 21 ale revistei „Poesis internațional” (în nr. 23, care e-n pregătire, vor publica Monica Stoica și Luca Ouatu), iar doi dintre ei (Komlod și Moisii) au debutat în volum, în 2017, respectiv 2018.


miercuri, 15 mai 2019

Euphonia


Vineri, 17 mai, de la ora 19.30, la Apollo 111 (Strada Ion Brezoianu nr. 23-25, București), particip la Euphonia, un eveniment performativ cu câțiva artiști foarte tari. Euphonia vine după alte trei astfel de întâlniri derulate în ultimii trei ani în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București și curatoriate de către Simona Nastac, la care am luat parte: Dada 100 (2016), Metamorph (2017) și Polifonic (2018).


duminică, 12 mai 2019

Luni, la Timișoara


De la ora 18, în librăria La Două Bufnițe (Piața Unirii nr. 11, Timișoara), voi participa alături de Tudor Crețu și Snejana Ung la a noua și ultima lansare a antologiei Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine (Cartier, 2018), iar de la 20.30 voi fi împreună cu Petru Ilieșu, Daniel Vighi, Marcel Tolcea și Tudor Crețu la Fundația Timișoara ‘89 (strada Martir Gogu Opre nr. 24), unde voi citi zece poeme scrise de la începutul anului.



vineri, 10 mai 2019

Institutul Blecher, ediția 202



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 12 mai 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Romulus Bucur, Leonard Ancuța și Vlad Mușat. În cadrul întâlnirii va fi prezentat volumul Odeletă societății de consum (Tracus Arte, 2018)


Romulus Bucur (n. 1956) a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1980). Membru al Cenaclului de Luni, publică în volumul colectiv Cinci (1982, împreună cu Mariana Marin, Bogdan Ghiu, Alexandru Mușina și Ion Bogdan Lefter). Debutează cu Greutatea cernelii pe hârtie (1984), volum urmat de literatură, viață (1989), Dragoste & Bravură (1995), Cîntecel(e). Fast-food Poems (1998), antologia Poeme alese (1975-2005) (2008), O seamă de personaje secundare (2009), Arta războiului. poeme vechi și noi (2015) și Odeletă societății de consum (2018). Doctor în filologie al Universității București cu teza O cercetare asupra raporturilor dintre vizual și auditiv în poezia modernă (2003), predă la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov.

Leonard Ancuța (n. 1974) trăiește din 1993 în București, unde face cunoștință cu viața de stradă și fumul cluburilor de noapte. Urmează cursurile Facultății de Filozofie, fără să-și ia licența. A avut o sumedenie de job-uri, care mai de care. A publicat proză: Control (2009), !NFERNUL (2010), join’t (2012), Pierderea definitivă a lucidității (2013), Sunt un curv (2014), Sindromul Irukandji (2018) și poezie: Iubirea este amintirea unui viol (2011), Cântece pentru Jusa (2012), 69 de poeme de dragoste (extrase din atlasul unei lumi dificile) (2013), Mega Sutra (2013).

Vlad Mușat (n. 1988) are studii de Drept și a publicat poezie în mai multe reviste. Se pregătește să debuteze.


Moderatori: Claudiu Komartin & Cosmin Perța

miercuri, 8 mai 2019

„Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine” la Craiova


A opta ieșire în lume a antologiei poeziei generației războiului; Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine (Cartier, 2018) ajunge și la Craiova, la Teatrul Național „Marin Sorescu”, în cadrul seriei de întâlniri coordonate de Nicolae Coande („Adunarea poeților”), la care am mai participat în urmă cu doi ani, când am mers cu Maeștrii unei arte muribunde (Cartier, 2017, 2018). Vineri 9 mai, de la ora 18, în sala „Ia te uită” de la TNC (Strada Alexandru Ioan Cuza 11, Craiova). Voi merge, desigur, pentru doritori, și cu nr. 22 (2/2018) al publicației fără seamăn „Poesis internațional.


marți, 7 mai 2019

Strofe


O voce frumoasă de fată-i de-ajuns
uneori
să mă facă să uit
de orice miracol măsluit și salubru
de orice prăpăd
anunțat cu insistență pe ecranele din toate sălile
de așteptare
de reeducare
de aclimatizare la noile obsesii ale elitei
financiar-bancare
de algoritmii fasciști ai epocii digitale
de prepelițele mutante ce fac ravagii
în rezervele de nădejde-ale feministelor
de care încă îmi iese să mă feresc
strecurându-mă prin
crângurile-nflorite ale magazinelor de electrocasnice
altfel pân-acum m-ar fi tuns

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns
când trec pe lângă vitrinele de la Humanic, Skechers
sau Calzedonia
cu șireturile rupte cu gluga șiroind de nedumeriri
îndoindu-mă de gusturile contemporanilor mei
care defilează cu favoriți victorieni
și bundițe de firmă
în vreme ce sintetizatoare șirete le plâng pe umăr
ca niște omizi de plastic
lipite cu adeziv ieftin pe cornul
unui rinocer stricat la stomac

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns
să cad secerat printre sălciile de pe malul fântânicii
din holul unui hotel în care nici nu aveam
ce să caut
să mă facă să mă relaxez și să uit
atingerile insistente (pe toată
suprafața chipului) ale unor degete fără copilărie
și fără amprente
speriate
indestructibile
căutând un răspuns

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns