vineri, 28 septembrie 2018

Institutul Blecher, ediția 184




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 30 septembrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Radu Andriescu și Dan Negară. În cadrul întâlnirii va fi prezentat și se va citi din volumul Jedi de provincie (Casa de Editură Max Blecher, 2018).


Radu Andriescu (n. 1962, Iași) este autorul unui volum de eseuri, Paralelisme și influenţe culturale în lirica română actuală (2005) și a zece volume de poezie: Oglinda la zid (1992), Ușa din spate (1994), Sfârșitul drumului, începutul călătoriei (1998), Eu și câţiva prieteni (2000), Punțile Stalinskaya (2004), Pădurea metalurgică (2008), Metalurgic (2010), Când nu mai e aer (2016), Gerul dintre ei (2017) și Jedi de provincie (2018). Longleaf Press a publicat o selecţie din poezia sa, The Catalan Within (2007), în traducerea lui Adam J. Sorkin.

Dan Negară (n. 1989, Vîprova, Rep. Moldova) e absolvent de Informatică Aplicată la Chișinău și în prezent are un job unde scrie cod. Frecventează Cenaclul Republica din Chișinău și a publicat versuri în cîteva reviste de limbă română și engleză.


Moderator: Claudiu Komartin

marți, 25 septembrie 2018

Radu Andriescu, „Jedi de provincie”


          Jedi de provincie este al zecelea volum de poezie al lui Radu Andriescu și închide o trilogie pe care Casa de Editură Max Blecher a scos-o în trei ani consecutivi. Un pariu nu tocmai simplu pentru o editură care editează în medie douăsprezece cărți pe an (și condusă de cineva care nu a văzut până acum cu ochi buni publicarea de noi titluri pe principiul „anul și cârlanul”) și destul de riscantă pentru autorul însuși, care nu a fost nici extrem de reținut, dar nici peste măsură de productiv, de la debutul său din 1992 cu Oglinda la zid.
          Totul a început în 2016 cu un volum despre care s-a scris mult și sărbătorește (au făcut-o Bogdan Crețu, Octavian Soviany, O. Nimigean, Teodora Coman, Ștefan Manasia, Adrian Jicu, Paul Mihalache, Ioan Șerbu, Andrei C. Șerban, Cătălin-Mihai Ștefan și alții care poate că îmi scapă acum): Când nu mai e aer (Casa de Editură Max Blecher, 2016) a fost premiat la Festivalul Național „George Bacovia” de la Bacău și la București, unde a luat râvnitul Premiu pentru poezie al revistei „Observator cultural”. În 2016, discutând cu Radu, am aflat (ceea ce bănuiam deja urmărindu-i primele variante ale poemelor postate pe facebook) că scrie cu spor și că are în cap un proiect ce cuprinde trei cărți care să poată fi citite și separat, dar și în continuitate. Ideea tripticului mi-a plăcut și m-am angajat că vom publica în 2017 a doua parte a construcției începute cu falsul epos familial al Anei, Marianei și al mamei lor, personajele care, împreună cu un straniu și neliniștitor „om gri” ce se insinuează în viața lor, străbat Când nu mai e aer.
          Anul trecut a ieșit Gerul dintre ei, carte superioară în unele privințe celei din 2016, dar care a fost receptată, cum era de așteptat, mai precaut  în sensul că s-a scris despre ea mai puțin, ceea ce era oarecum previzibil după explozia de entuziasm din anul anterior. Sigur, cartea a avut parte de comentarii și interpretări de finețe (de la V. Leac, care a redactat cartea și a scris recomandarea de ultimă copertă, până la Grigore Chiper) și nu mă-ndoiesc că și-a găsit drumul către cititori – cel puțin către fidelii acestui tip de poezie, discretă, interiorizată și antipoetică prin excelență, și totuși atașantă și mângâietoare, căreia îi remarci la tot pasul inteligența, inventivitatea, dar și o melancolie antifonată, o disperare atenuată și demnă, cum este cea a cuplului de bătrâni intelectuali decepționați (Escii) în jurul cărora se construiește Gerul dintre ei.
          Acum, Jedi de provincie aduce o perspectivă nouă față de cărțile anterioare – Andriescu oferă o cheie (sau aruncă o nadă) într-un interviu de la începutul anului, afirmând că Jedi de provincie pornește tot dintr-o zonă de defamiliarizare culturală (legendele și baladele nordice, de data asta, plus un personaj pseudoeroic), pentru a ajunge, după trei cărți, la câteva zeci de pagini în care reușesc să recuperez persoana întâi.” Cosmin Ciotloș, care a vorbit în emisiunea sa de la Radio România Cultural despre Gerul dintre ei la puțină vreme după apariția cărții, e cel care scrie cu convingere pe ultima copertă a acestui volum că „Jedi de provincie trasează harta unei lumi în care se poate locui: are tot ce-i trebuie pentru asta, de la orizonturi și relief la microorganisme. Ceea ce nu înseamnă că e numaidecât un spațiu confortabil. Dimpotrivă: niciodată Radu Andriescu n-a fost mai atent la comoțiile existențiale, pe care le transcrie în epitomă, punând la bătaie un inventar tactil, aș zice complet, de gesturi ale violenței fizice. Niciodată, pe de altă parte, n-a ascuns, în pliurile scrisului său, atâtea imagini de un rafinament pur și simplu pictural. Trilogia începută în 2016, cu volumul Când nu mai e aer, se închide acum cu un Andriescu de neocolit, cu un Andriescu at his best.
          Țin să mai spun, ca editor al acestor cărți, câteva lucruri. În primul rând, Radu este al doilea poet (după Ionel Ciupureanu, care a publicat în prima parte a anului e timpul să visăm un măcel) căruia Casa de Editură Max Blecher, intrată în această toamnă în cel de-al nouălea an de existență, îi publică un al treilea titlu. Nu-l pun aici la socoteală pe Octavian Soviany, căruia i-am editat, pe lângă Pulberea, praful și revoluția, magistralele traduceri din Baudelaire (Florile răului și Mici poeme în proză) și Verlaine (Poeme saturniene). Iar asta vine pe niște coordonate pe care le-am stabilit de când am început această mică epopee editorială împreună cu artistul vizual Ana Toma – coerență de program și de viziune, constanță și fidelitate față de literatura care ne place și de autorii pe care îi luăm alături. (Sper, de altfel, că Radu Vancu va publica la anul o carte nouă, a treia, în aceeași colecție. Și poate că-i va urma Teodora Coman.)
          În al doilea rând, legat strict de excelentul poet care e Radu Andriescu: acum doi ani și ceva, înainte să apară Când nu mai e aer, O. Nimigean recunoștea în fostul său coleg din Club 8 „un poet rarissim, de la care am furat meserie”. Sunt foarte satisfăcut să văd, urmărind poezia unor foarte tineri poeți (Bogdan-Alexandru Petcu, Ioan Coroamă) că, în ciuda poziției sale excentrice în „câmpul literar” autohton, Andriescu este și astăzi unul dintre meseriașii de la care alții au de-nvățat. Aceste trei cărți: Când nu mai e aer (Casa de Editură Max Blecher, 2016, redactor: Andrei Dósa, copertă de Ana Toma); Gerul dintre ei (Casa de Editură Max Blecher, 2017, redactor: V. Leac, copertă de Daniel Ursache); Jedi de provincie (Casa de Editură Max Blecher, 2018, redactor: Cosmin Ciotloș, copertă de Sasha Segal) întăresc, în opinia mea, o evidență legată de unul dintre cei mai speciali poeți care scriu azi în românește. 


Radu Andriescu, Jedi de provincie
Casa de Editură Max Blecher, 2018
Colecția „Plantații”

vineri, 21 septembrie 2018

Institutul Blecher, ediția 183




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 23 septembrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu prozatorii Bogdan Răileanu și Alexandra Stoica.

Bogdan Răileanu (n. 1980, Buftea) e absolvent de Jurnalism la București. A debutat publicistic în 2015, cu un text apărut în „iocan”. A publicat volumul de proză scurtă Tot spațiul dintre gândurile mele (2017) și romanul Dinții ascuțiți ai binelui (2018).

Alexandra Stoica (n. 1985, București) a studiat germană-rusă, apoi Jurnalism la Universitatea din București. A debutat în 2012 cu o proză în „Decât o Revistă”. Stă să-i apară o alta în „iocan”. Nu se grăbește nicăieri.

Moderator: Claudiu Komartin


joi, 20 septembrie 2018

Chief Powhatan își găsește nașul


Credeai că a fost greu pân-acum?
Șefule, uite că trecură flăcăii lui Vlașin
și ai simțit pe pielea ta ce ușor
ți se pot smulge penele de pe celebra
ta chică pana-corbului
și cât îi ia unui băietan de
șapte ani să ți le înfigă în cur.
Crezi că de acum are să fie mai bine
de atât? Mai gândește-te.
Știu că ești doar o figurină de plastic, o
imitație grosolană a unor oameni în carne și oase
care nu mai există de când
a dat peste ei veselia crâncenă a
cuceritorilor Lumii Noii. Nici nu știu de ce îți
vorbesc așa, cred că de fapt
îmi vorbesc mie.
Cazinourile din preerie cu care i-au otrăvit
pe ai tăi prosperă, iar între noi
e un tunel prin care aș vrea
să trec cu toată rasa mea
mincinoasă și trădătoare
cu toată rasa ta de
catran și de plastic
către craterul ăla din lună
în care ne vom cuibări amândoi
un copil și indianul lui pe fața întunecată
despre care ne-au vorbit
până la sațietate
pe splendidele benzi de magnetofon
un copil și indianul lui credincios, în sfârșit
prăbușiți în somn,
în uitare. În sfârșit, Șefule,
în sfârșit!


vineri, 14 septembrie 2018

Institutul Blecher, ediția 182




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 16 septembrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Dmitri Miticov și Lorena Enache.


Dmitri Miticov (n. 1980, Târgoviște) a debutat cu volumul de poezie Efectul de peliculă (2006, semnat Robert Mândroiu), după care și-a asumat, în vremea site-ului clubliterar.com, persona poetului Dmitri Miticov, originar din Dubăsari, iar proiectul său poetic, concretizat în Numele meu e Dmitri (2010) a fost continuat și a căpătat amplitudine conceptuală în Dmitri: uite viața (2012) și Dmitri: genul cinic (2015).

Lorena Enache (n. 1996, Bârlad) a studiat rusă-română la Iași, unde organizează bilunar evenimente „de citit și tocat poezie prin cafenele și grădini”. A publicat volumul Autoanaliză (2017), și asta poate că i-a folosit totuși la ceva.


Moderatori: Claudiu Komartin și Andrei Dósa


joi, 13 septembrie 2018

fondul problemei


fondul problemei
rămâne
intolerabilul
dogma asta
care flatează
și bagă
frica în
oasele
celor care
nu vor s-accepte
în ruptul capului
că o
tijă de fier
intrată pe cur
nu te
face mai bun
sau mai
drept
în fața unui
dumnezeu
din
prefabricate
crescut
în minciună
aș vrea să
uit că am fost
botezat
de comsomoliștii
revelației
de maimuțele
astea
cu patrafir
și chitanțier
care cred că
știu cel mai
mic lucru
despre iertare
și viața
veșnică
când eu trăiesc
aici
unde pământul
e aruncat în
grabă
și mâini păroase
cu unghii
pietrificate
mă apucă și mă
dau la o parte
pentru că pute
pentru că put
fățărnicia și
negoțul
lor cu frica
noastră
de moarte
și asta rămâne
nepedepsit
și pe pământ
și în ceruri
și încerc
să uit vorbele
alea nenorocite
„ce cuminte
și împăcat
stătea el
acolo
nu i-a lipsit
nimic lu' nea mircea
a avut de toate
și aer condiționat
a avut
flori
lume
și cu cât
dichis l-au
văxuit ăi
de la morgă
ai fi zis că e viu”


miercuri, 12 septembrie 2018

„Berlin Hamlet” de Szilárd Borbély, lansare la Institutul Maghiar



O carte uluitoare, una dintre cele mai puternice pledoarii pentru poezia în care cred și unul dintre acele volume pentru care merită, mai ales dacă lucrezi cu un poet și traducător excelent ca Andrei Dósa, să fii editor de poezie. Citim din Berlin Hamlet (Casa de Editură Max Blecher, 2018) a lui Szilárd Borbély (1963-2014) și vorbim despre experiența de scriitură complexă și impresionantă pe care o închide această carte miercuri seara, de la ora 19, la Institutul Maghiar din București (strada Gina Patrichi, nr. 8).

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Institutul Blecher, ediția 181



Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher vă invită, duminică, 9 septembrie 2018, de la ora 19:00, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Raluca Ialomițeanu și Ioan Coroamă.

Raluca Ialomițeanu (n. 1996) a terminat Sculptură, o secție ce dă, fără îndoială, o altă putere și pasiune versurilor sale despre care Octavian Soviany scria nu demult că „de sub cenușa rece a acestor poeme pare să se audă câteodată glasul unei poete mai mult decât remarcabile.” 

Ioan Coroamă (n. 2001) este elev la Liceul „Vasile Alecsandri” din Iași. Ioan e un excelent cititor înainte de a fi poetul atașant care costruiește cu însuflețire și cu o admirabilă atenție la celălalt scenariile unei stranietăți familiare și care încorporează cu aceeași ușurință în scrisul lui experiențe ale unor autori de acum 50 de ani și pe ale contemporanilor săi imediați.

Moderator: Claudiu Komartin


marți, 4 septembrie 2018

căcat centenar

cu Eugen Ciurtin

O țeavă aceeași țeavă peste tot identitatea ta națională șuie și ipocrită când acoperi cu cârpe spărtura când îți ții nasul sau scoți scârbită batista să știi că asta e tot ce rămâne din mândria stupidă din fala asta a ta o fosă plină de căcat centenar nu consolare nici vreun fruct zemos în care să-ți înfigi dinții în patria asta care nu e decât un bypass pe o ruină