miercuri, 13 decembrie 2017

Iar „cobalt” deveni „kобалт”


La patru ani şi jumătate de la apariție, volumul meu, cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013), iese în limba bulgară, tradus de către Lora Nenkovska şi publicat de o editură sofiotă mică şi vioaie,  Издателство за поезия ДА (Editura de poezie DA). Sâmbătă, 16 decembrie, la amiază, îl lansez la standul României de la Târgul Internațional de Carte de la Sofia, împreună cu celebra carte de debut a lui Ioan Es. Pop (Ieudul fără ieșire / Адът без изход), tradusă tot de Lora şi apărută anul trecut în aceeaşi colecție. Pentru cartea lui Ioan, ce rămâne o bornă a poeziei românești postbelice, am și scris un scurt text de ultima copertă: De un sfert de secol, poetul Ioan Es. Pop ostenește la documentele cunoașterii înfricoșate. Asta este ocna sa și, dincolo de tot ce am putea afla din cv-ul său de civil, cred că nimic mai important și mai cumplit de atât nu a făcut Pop pe lumea asta în tot acest timp. Cu o biografie tumultuoasă la tinerețe, cu zdruncinările, supliciile și deziluziile morale ale unui personaj demn de romanele lui Steinbeck – sau de precipitatele grele ca osmiul ale lui Beckett, Ioan Es. Pop rămâne unul dintre cei mai buni și mai glorioși poeți ai unei epoci lipsite de glorie.
kобалт este a doua colaborare între Lora și mine (nu că aş fi contribuit cu mare lucru la transpunerea acestei cărți în limba ei natală), după traducerea lui Ivan Hristov în româneşte (2016), şi precede antologia Georgi Gospodinov pe care Casa de Editură Max Blecher o va publica în prima parte a anului 2018.



sâmbătă, 9 decembrie 2017

Luni, cu „Maeștrii unei arte muribunde” la Cluj


Pe 11 decembrie vin cu „Maeștrii unei arte muribunde” și cu numărul 20 din „Poesis internațional” la „Atelier Café” (Memorandumului, nr. 9, Cluj-Napoca), ca invitat al criticului și eseistului Alex Ciorogar, care a pornit seria asta de întâlniri anul trecut și de anul trecut îmi propuneam să ajung și eu acolo. Luni seară, de la ora 20.


miercuri, 6 decembrie 2017

De joi, la Satu Mare





Zgomotele de sub gheață
Poeți contemporani la Satu Mare


Ion Mureșan (n. 1955, Vultureni, jud. Cluj) a absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981), făcând parte din nucleul celei de-a doua generaţii echinoxiste. Cunoscut poet, publicist și comentator, a publicat volumele de poezie: Cartea de iarnă (1981, 2013), Poemul care nu poate fi înţeles (1993, 2016) și cartea Alcool (2010), antologia Iluminarea marilor construcții (2016), precum și volumele de eseuri: Cartea pierdută – o poetică a urmei (1998) și Oglinda aburită. Eseuri conversaționale (2013). Poezia sa a fost tradusă în limba franceză (Le mouvement sans coeur de l’image, 2001, în traducerea lui Dumitru Ţepeneag), germană (Zugang verboten, 2008, în traducerea lui Ernest Wichner) și engleză (The Book of Winter and Other Poems, 2011, traducere de Adam J. Sorkin și Lidia Vianu). A primit numeroase distincții și premii, cel mai important fiind Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Omnia (2014).

Radu Andriescu (n. 1962, Iași) este conferențiar universitar la Catedra de Limba și Literatura Engleză a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Autor al unui volum de eseuri, Paralelisme și influenţe culturale în lirica română actuală (2005) și a nouă volume de poezie: Oglinda la zid (1992), Ușa din spate (1994), Sfârșitul drumului, începutul călătoriei (1998), Eu și câţiva prieteni (2000), Punțile Stalinskaya (2004), Pădurea metalurgică (2008), Metalurgic (2010), Când nu mai e aer (2016) și Gerul dintre ei (2017). Editura Longleaf Press din North Carolina a publicat acum zece ani o antologie din poezia sa, intitulată The Catalan Within (2007), în traducerea lui Adam J. Sorkin.

Moni Stănilă (n. 1978, Tomești, jud. Timiș) a studiat teologie ortodoxă la Timișoara și Sibiu. După prima sa carte, volumul de convertire Iconostas (2007), a publicat volumele de poezie Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (2009), Sagarmatha (2012), Colonia fabricii (2015) și O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (2017). A mai publicat romanul Al 4-lea (2013). Din 2010, trăiește la Chișinău, unde este o foarte activă jurnalistă și conduce Cenaclul „Republica”.

Alexandru Vakulovski (n. 1978, Antonești, Republica Moldova) este poet, prozator, publicist, unul dintre cei mai reputați scriitori români de dincolo de Prut. Absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universităţii „Babeș-Bolyai”. Dintre volumele sale de poezie: ecstasy (2005), Dați foc la cărți (2012) și recenta priveliști (2017). Autorul a patru romane controversate și al volumului de interviuri Afganii (2016).

Andra Rotaru (n. 1980, București) a debutat cu volumul de poezie Într-un pat sub cearșaful alb (2005), a cărui traducere în limba spaniolă (En una cama bajo la sabana blanca) a apărut trei ani mai târziu. Au urmat Ținuturile sudului (2010) și Lemur (2012). Implicată în proiecte multidisciplinare, a fondat în 2017 revista online „Crevice”.

Tudor Crețu (n. 1980, Timișoara) este doctor în filologie, cu teza Narcoliteratură. Tipologii de narcomani. Membru, în studenție, al cenaclului „Pavel Dan”, debutează editorial cu volumul de poezie Dantelăriile Adelei (2001), urmat de Obiectele oranj (2005), Fragmente continue. Poeme live (2014) și antologia retrospectivă Studio live (2015↔2000) (2015). A mai publicat un volum de studii critice, romanele Omul negru (2008), Casete martor (2013) și Casete martor II (2015) și un Jurnal fantasmatic (2016).

Robert G. Elekes (n. 1985, Brașov) și-a luat doctoratul în Filologie având ca temă opera scriitorilor germani din România anilor ‘70-‘80. Poet, traducător, performer și cadru universitar, a debutat cu volumul de poezie aici îmi iau dinții-n spinare și adio (2015). În același an, a pornit seria de întâlniri și lecturi „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, devenită unul dintre cele mai importante evenimente literare din România.

Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a debutat precoce cu volumul toate ceasurile (2006), urmat după un deceniu de Saturn, zeul (2016) și de recenta Charles Dickens (2017). Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universităţii „Babeș-Bolyai” (2010) și a programului masteral „Istoria imaginilor – Istoria ideilor“ (2012), se pregăteşte pentru susţinerea unei teze de doctorat pe tema „simulacrelor“ literare.

Mihók Tamás (n. 1991, Oradea) este poet bilingv și traducător. Absolvent de Litere la Oradea, specializarea română-engleză (2013). Bursier timp de doi ani la ELTE Budapesta, Departamentul de Limba și Literatura Română, este în prezent doctorand la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș. A publicat volumele de poezie Șantier în rai (2013), Winrar de tot (2015) și cuticular (2017), iar în limba maghiară cuticulum vitae (2017).

Kemenes Henriette (n. 1988, Oradea) scrie poezie, proză scurtă și critică de teatru în limba maghiară. A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității din Oradea. În prezent lucrează la revista culturală „Várad” din Oradea și se pregătește să debuteze în volum.

marți, 5 decembrie 2017

Lumina din ziua


Lumina din ziua în care ultimul rege-a murit, fereastra zgâriată de aerul tare de-afară, draperiile cântărind cât un monument de granit.

luni, 27 noiembrie 2017

„Maeștrii unei arte muribunde” la Constanța


Cea mai tânără librărie din Constanța, „Dorian Gray” (Bd. Ferdinand, nr. 24), m-a invitat, prin eseistul și traducătorul Daniel Clinci, să fac o lansare la Maeștrii unei arte muribunde. Mă reîntorc cu drag în orașul ăsta viu și pestriț, de care rămân legat după aventurile de acum 8-9 ani cu prietenii mei chiustengeni, dintre care cel mai apropiat mi-a fost și rămâne George Vasilievici, mai ales că la evenimentul de acum vor participa Bogdan Papacostea (eram un colaborator fidel al revistei „Tomis” în perioada ei cea mai fastă, pe vremea când el era redactor-șef) și Yigru Zeltil. Miercuri, 29 noiembrie, de la ora 18.30.



duminică, 26 noiembrie 2017

Institutul Blecher 165


La capătul încă unui târg de carte, aproape de sfârșitul toamnei acesteia schimbătoare și săltărețe ca o doamnă bătrână pe care-a apucat-o bâțul, ultima ediție din 2017 a Institutului Blecher îi aduce la Tramvaiul 26 pe Nicoleta Nap, Marius-Iulian Stancu și Ovidiu Komlod. Lor le-au apărut de câteva zile volume la Casa de Editură Max Blecher, și vor citi din ele, apoi vom vorbi și despre absentul Dediu și cartea lui excelentă de debut, despre noul număr al revistei Poesis internațional și despre antologia recentă a taberei de poezie de la Săvârșin.
A, da, ca să-i răspund unui prieten: sigur că protestăm, și sigur că nu e doar un singur fel de a o face.



joi, 23 noiembrie 2017

Casa de Editură Max Blecher la Gaudeamus 2017


        Cu cinci titluri noi și numărul 20 (2/2017) al revistei „Poesis internațional”, pe lângă cele șapte cărți publicate de la începutul anului (Radu Andriescu, Gerul dintre ei; Sorin Catarig, În răstimpul dintre două plecări; Mihók Tamás, cuticular; Andrei Dósa, adevăratul băiat de aur; Paul Verlaine, Poeme saturniene; Jan H. Mysjkin, Ș.A.M.D., Ș.A.M.D...; Teodora Coman, foloase necuvenite) și numărul din primăvară al revistei (1/2017), Casa de Editură Max Blecher participă pentru prima oară la târgul de carte Gaudeamus pe cont propriu. Nu ar trebui să fie greu să dați de noi la standul 340, pe nivelul cel mai de sus (7.70) din clădirea Romexpo. Vă așteaptă acolo alte câteva zeci dintre volumele pe care le-am scos în anii trecuți.
        Nu vreau să uit să spun și aici ceea ce deja am anunțat pe facebook la sfârșitul săptămânii trecute, când am inițiat o campanie în sprijinul poetului Valeriu Mircea Popa, adus de conducerea Uniunii Scriitorilor din România într-o situație disperată. O parte din vânzările de la acest târg vor merge la VMP, sper ca împreună cu alți oameni înțelegători și inimoși care deja și-au anunțat susținerea sau măcar intenția de a dona în contul deschis de curând (Popa Valeriu Mircea, Banca Transilvania, RO42BTRLRONCRT0V19789103) să arătăm că solidaritatea încă mai este posibilă în asemenea momente de tot rahatul (felicitări încă o dată, domnilor Manolescu, Chifu, Mihăieș & co., puțini actori ai lumii culturale românești din ultimii 27 de ani au reușit să se facă atât de disprețuiți ca domniile voastre). 


Marius-Iulian Stancu, Pe tine te cântă menajerele
Casa de Editură Max Blecher, 2017
Colecția „Plantații”


Nicoleta Nap, ușor desincronizat, aproape imperceptibil
Casa de Editură Max Blecher, 2017
Colecția „Opera prima”


Dan Dediu, 4,5 litri de sânge, miliardar
Casa de Editură Max Blecher, 2017
Colecția „Opera prima


Ovidiu Komlod, noapte-lumină
Casa de Editură Max Blecher, 2017
Colecția „Plantații”


Dumitru Păcuraru, Punctul de inversare a memoriei
Editura Școala Ardeleană & Casa de Editură Max Blecher, 2017


„Poesis internațional”, nr. 20 (2/2017)



SÂMBĂTĂ, 25 noiembrie 2017
Romexpo (nivel 7.70, stand 340)
ora 18:00
Lansarea celor mai noi volume apărute în colecția „Opera prima”
: Ușor desincronizat, aproape imperceptibil, de Nicoleta Nap și 4,5 litri de sânge, miliardar de Dan Dediu

ora 19:00, la standul Editurii Școala Ardeleană (nivel 0.00, stand 26)
Lansarea volumului Punctul de inversare a memoriei, de Dumitru Păcuraru (coeditat de Editura Școala Ardeleană și Casa de Editură Max Blecher)



DUMINICĂ, 26 noiembrie 2017
Romexpo (nivel 7.70, stand 340)
ora 15:00
Lansarea volumului cuticular, de Mihók Tamás


ora 16:00
Lansarea celor mai recente volume apărute în colecția „Plantații”
: Pe tine te cântă menajerele, de Marius-Iulian Stancu și noapte-lumină, de Ovidiu Komlod

ora 17:00
Lansarea numărului 2 (20) / 2017 al revistei „Poesis internațional”

Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sector 2, București)
ora 19:30
Clubul de lectură Institutul Blecher, ediția 165
Întâlnirea cu Marius-Iulian Stancu, Nicoleta Nap și Ovidiu Komlod
Va fi prezentat și nr. 20 (2/2017) al revistei „Poesis internațional”
Eveniment moderat de Claudiu Komartin




miercuri, 22 noiembrie 2017

Poesis internațional nr. 20 (2/2017)



        20

          La capătul celui de-al șaptelea an de apariție, odată cu numărul 20, „Poesis internațional” trece de 320 de pagini, intrând în rândul celor mai robuste publicații de felul ei care pot fi citite astăzi. Autori din 18 țări, pe lângă România și Republica Moldova, stau laolaltă într-o construcție rizomatică în care un cititor atent și răbdător poate găsi tot felul de trimiteri și legături, de ușițe și tuneluri secrete care împânzesc freatica literaturii mondiale. Nu doar discursurile contemporane ne interesează, ci și revizitarea (sau reinterogarea) unor scriitori esențiali din trecut – așa încât în acest număr pot fi citiți poeți ca Arthur Rimbaud (într-o nouă și așteptată traducere, ce poartă amprenta lui Octavian Soviany), Robinson Jeffers (recuperat la mai bine de o jumătate de secol de la moarte, Jeffers a devenit una dintre figurile centrale ale poeziei americane din secolul XX, iar manifestul grupului Dark Mountain o demonstrează), Edwin Morgan (unanim recunoscut ca poetul național al Scoției, „poetry’s true son”, după expresia lui Carol Ann Duffy) sau Lea Goldberg (atât de prețuită și astăzi în Israel încât chipul său va sta pe bancnota de 100 de șecheli).
Fără să construim numere tematice, am avut mereu în vedere ca „Poesis internațional” să cuprindă materiale consistente între care să poată exista dialog, ligaturi, relații de schimb. Dacă pe parcursul numărului trecut am fost preocupați de investigarea și definirea scriiturii feminine, numărul 20 cuprinde o serie de texte prin care se încearcă explorarea unui subiect întotdeauna pasionant și polemic: poezia politică. Mai mult decât un discurs belicos în slujba unei idei sau a unei cauze, oricât de îndreptățite sau de stringente, poezia politică e mai întâi de toate o expresie a conștiinței sociale, conținând o acută dimensiune etică. În definitiv, angajamentul pe care îl presupune orice implicare de acest tip pornește de la contradicția ireconciliabilă dintre poezie și putere. Fiindcă poezia are obligația de a pune la îndoială prerogativele oricărei puteri suverane, de a da pe față aberația, nonsensul și îngrădirea libertății. Așadar, vorbim despre o literatură scrisă dinăuntrul istoriei și al politicii, răspunzând evenimentelor exterioare eliptic și personal precum celebrul vers al lui Auden în memoria lui Yeats: „Mad Ireland hurt you into poetry”. Despre un astfel de seismograf al tulburărilor istorice – ce are sens numai dacă țintește la (sub)minarea, la demantelarea tuturor stereotipurilor politice – este vorba și în discursul de primire a Premiului Nobel pentru Literatură al lui Harold Pinter, și în eseurile Dubravkăi Ugrešić, și în lirica eretică a iranienei Forugh Farrokhzād sau în versurile frisonante ale indonezianului Widji Thukul, dispărut fără urmă în 1998.
Propoziția lui Enzensberger de acum mai bine de o jumătate de secol, „Poezia e subversivă prin însăși natura ei”, se întâlnește cu reflecția contemporană a sirianului Adonis: „Poezia este, prin definiţie, antidespotism, antidictatură, antireligie”. Sigur, pericolele sunt cunoscute – efemeritatea și didacticismul unui asemenea demers. Ele pot trăda literatura, transformând-o în vorbărie exemplificatoare, în propagandă sau în discurs gol, moralizator. Așadar, nu punerea în slujba unei ideologii sau a unei cauze, ci confesiunea netrucată, în stare să edifice pentru fiecare dintre noi un sens al rezistenței în fața atrocelui și a nedreptății. Iar această preocupare nu are vârstă: o dovedesc fără rest poemele politice scrise la aproape 80 de ani de către Constantin Abăluță, parcă mai tensionat și mai angrenat în real („Poezia este realitate”, clama în 1949, cuprins de o mică febră marxistă, Gerrit Kouwenaar) decât oricând.


Cuprins:

Portret: Romulus Bucur
Poezie: Anne Carson (în traducerea Teodorei Coman), Lea Goldberg (traducere de Naum Lider), Alejandro Jodorowsky (în traducerea Ligiei Keșișian), Constantin Abăluță, Arvis Viguls (în traducerea lui Andrei Dósa), Dumitru Crudu, Ardiana Șala Priștina (în traducerea lui Ardian-Christian Kuciuk), Diana Geacăr, Don Paterson (traducere de Vlad Pojoga), Edwin Morgan (traducere de Cătălina Stanislav), Jacek Dehnel (traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu), Moni Stănilă, Lloyd Schwartz (în traducerea lui Tiberiu Neacșu), Gelu Diaconu, Arthur Rimbaud (în românește de Octavian Soviany), Kirill Medvedev (în traducerea Dianei Iepure), Angelica Stan, Závada Péter (tradus de Mihók Tamás), Raluca Ialomițeanu, Kim Addonizio (traducere de Paul Vinicius), Nicolae Silade, Floarea Țuțuianu, Eugene Ostashevsky (tradus de Florin Bican), Aleš Mustar (în traducerea Paulei Braga), Mia Axelsson (traducere de Livia Ștefan), Iman Mohammed (în traducerea Sînzianei Șipoș), Emma Warg (traducere de Krista Szöcs), patru poeți indonezieni în traducerea Adelinei Luft: Sutardji Calzoum Bachri, Sapardi Djoko Damono, Widji Thukul, Afrizal Malna.
Manifest: Gerrit Kouwenaar, „Poezia este realitate” (traducere de Andrei Anastasescu, cu o introducere de Jan H. Mysjkin), „Necivilizație” (manifestul Proiectului Dark Mountain, în traducerea lui Mihnea Bâlici).
Proză: Kurt Vonnegut („Te stinge, candelă de-o clipă”, în traducerea lui Claudiu Komartin), Sorin Delaskela („Straturi polimerice”), Radu Vancu (fragment de roman).
Eseu: Harold Pinter, „Artă, adevăr și politică” (traducere de Lia Boangiu), Dubravka Ugrešić, „De ce iubim filmele cu maimuțe” (în traducerea lui Andrei Dósa), Anastasia Gavrilovici („Forugh Farrokhzād – dincolo de radioactivitatea istorică”), Daniela Luca („Scrisul-manifest, Realul-caleidoscop și Poemul-vis la Roberto Bolaño”)
Cronici: Grațiela Benga despre Dar noi suntem oameni obișnuiți (2017) de Diana Geacăr; Teodora Coman despre Enciclopedia lucrurilor uitate (2016) de Gökçenur Ç.; Șerban Axinte despre Opere I. Poezia antumă (2011) de B. Fundoianu; Rita Chirian despre Borderline (2017) de Ana Dragu; Alex Ciorogar despre adevăratul băiat de aur (2017) de Andrei Dósa; Marius Conkan despre O sută și una de poezii (2017) de Nichita Stănescu, o antologie de Corin Braga.
Note: Claudiu Komartin despre Ţinutul negru (2015) de Marko Pogačar și Când te strici (2017) de Krusovszky Dénes.
Interviu: Erkut Tokman în dialog cu Adonis; Anastasia Gavrilovici în dialog cu Gökçenur Ç.
Film: Camelia Toma despre „Poesía sin fin” (2016) de Alejandro Jodorowsky; Diana Marincu despre In Praise of Nothing (2017) de Boris Mitić.
Prezențe. Autori români în traduceri străine: Ion Mureșan și Ioan Es. Pop, Assedegats. Dos poetes transsilvans (AdiA Edicions, 2016); Magda Cârneci, A Deafening Silence (Shearsman Books, 2017); Ana Blandiana, Moja ojczyzna A4 | Patria mea A4 (słowo/obraz terytoria, 2015).


marți, 21 noiembrie 2017

Mircea Mihăieș, veșnic tânăr, veșnic fresh


„Am citit în ultimele zile (pe Internet, pentru că volumele nu circulă deloc) sute de poezii ale unor autori din generația tânără – oameni între, să zicem, douăzeci și cinci și patruzeci de ani. M-am axat pe numele de oarecare notorietate, conștient, totodată, că există și inși pentru care poezia e altceva decât urlet, expresie a frustrării și obscenitate. Senzația, pe ansamblu, e una de precaritate a mijloacelor artistice, lâncezeală, monomanie, pițigăieli stridente, stereotipii tematice, deșeuri lingvistice reciclate, cuvinte captate aleatoriu, «în priză directă» (SRI-ul o face mai bine!), suprarealism rahitic, pauperitate lexicală, debilitate a instrumentelor retorice și nulitate a ideilor. (...) «Poeții» de azi cultivă un fel de impertinență lingvistică afundându-se în văgăunile unde maneaua își dă întâlnire cu tânguirea lacrimogenă de cartier. Impresia e de paraliteratură scrisă de chivuțe care trag gros, prea gros, cu bidineaua pe pereți strâmbi și fanți chinuiți de înțepătura unui liubav pogorât peste ei tocmai când își făceau de lucru cu acul și cu seringa. Indiferent de punctul de pornire, tot la sex se ajunge.” (Mircea Mihăieș)
Am citit chestia asta postată pe facebook de către Mihai Iovănel, fiindcă revista în care Mihăieș a scris boșorogismele și urechismele respective mă mai interesează la fel de mult ca ziarul „Libertatea”. Două comentarii scurte:
În Timișoara există mai multe librării, una dintre ele, independentă, ținută de câțiva oameni foarte pasionați de ceea ce fac, e un loc extraordinar de primitor și de atașant, se cheamă „La două bufnițe” și, dacă nu mă înșel, Oana și Raluca i-au fost studente lui Mihăieș, deci n-ar trebui să-i fie foarte greu să intre acolo și să le întrebe de poezie, iar ele, care citesc, i-ar recomanda câteva zeci de volume de poezie recentă ale măcar unora dintre ăștia despre care scrie după ce i-a citit pe internet (fiindcă, nu-i așa, cărțile nu se găsesc  argument de porc). Dacă nu de la Bufnițe, de la târgurile de carte sau comandându-le de pe internet, cu siguranță poți ajunge la volumele de poezie publicate azi și în ultimii ani. Numai să vrei.
Doi: pe alții impotența îi mai liniștește, îi face înțelepți, văd lucrurile mai limpede fără tot tangajul hormonal și erecțiile zăpăcitoare, pe alții îi face niște obsedați și fanatici ai bromurii. Ghiciți în ce categorie s-a vârât singur stimatul eseist și profesor timișorean.
A, da, și ăsta e același om care, ca președinte al Comisiei de Monitorizare și Excludere a Uniunii Scriitorilor, i-a dat afară din organizație pe vreo 15 dintre colegii lui, câțiva dintre ei, ca Valeriu Mircea Popa, ajungând în situații dramatice dpdv social. Și e tot cel care a prezidat un juriu ce l-a premiat (din nou), acum câteva săptămâni, pe vicepreședintele Uniunii, adică pe șeful lui, Gabriel Chifu, dintre 12 scriitori printre care erau câțiva remarcabili, băgându-i astfel în buzunăraș un fleac de vreo 8000 de euro, pe care ăla i-a donat revistei în care Mihăieș scrie tâmpeniile astea.
Pute.


* titlul e dat după versul unui poet timișorean (sper că nu mă înșel, dar parcă Marian Oprea) care a intrat de câțiva ani în folclor.

joi, 16 noiembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 164

  


Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher vă invită, duminică, 19 noiembrie 2017, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Cosmin Perța și Ligia Keșișian. În cadrul întâlnirii va fi lansat volumul de poezie Mici cutremure (Charmides, 2017) de Ligia Keșișian.


Cosmin Perța a debutat cu volumul de poezie Zorovavel (2002), căruia i-au urmat Santinela de lut (2006), Cântec pentru Maria (2007), Bătrânul, o divină comedie (2009), Fără titlu (2011), două volume de proză scurtă: Două povestiri (2010) și Vizita (2013) și trei romane: Întâmplări la marginea lumii (2007), Teofil și câinele de lemn (2012) și În urmă nu mai e nimic (2015), un volum de critică și o monografie. Doctor în litere cu o teză despre fantastic în literatura est-europeană.

Ligia Keșișian este curator al unor festivaluri de muzică și film – Balkanik Festival, Kinodiseea, Festivalul internațional de film pentru publicul tânăr, Caravana Metropolis și Nomad Film Festival. De asemenea, traduce poezie din limba spaniolă și scrie poezie și proză scurtă. Mici cutremure este volumul ei de debut.


Moderator: Claudiu Komartin

miercuri, 15 noiembrie 2017

Înjurătura și spumele


Îmi povestea cu câteva săptămâni în urmă un amic ce se încăpățânează să răsfoiască în continuare „România literară” așa cum, dintr-o plăcere vinovată, alții deschid „Cancan”-ul, despre încă un atac imbecil (căci gratuit, înveninat și pornind de la o bârfă) al celui care scrie pe ultima pagină, probabil Răzvan Voncu, autor, până la 50 de ani sau cât o avea, al unei istorii literare a vinului... Prea multe nu sunt de comentat, în afara faptului că nu am spus la Iași nimic despre vreo „generație interzisă”, ci doar despre mine (în contextul în care cronici la cărțile mele sunt refuzate în revistele sub egida USR, ca să nu mai vorbesc de situația penibilă de acum câteva luni, când în „Orizont” a apărut un articol despre antologia lui Andrei Bodiu pe care am alcătuit-o, iar coperta pe care au reprodus-o în pagină era la altă carte, fiindcă cea despre care era vorba avea și numele meu trecut acolo). Vreau doar să adaug că în revista al cărei redactor-șef sunt, „Poesis internațional”, nimeni nu a făcut în anii acestui conflict niciun fel de mențiune la establishmentul userist, la Manolescu, Chifu & co., și de ce aș fi publicat așa ceva, când noi ne ocupăm cu literatura, nu cu răfuiala grobiană. Dar așa se întâmplă când ești la ani-lumină de literatură, nu-ți mai rămân decât înjurătura și spumele.

marți, 14 noiembrie 2017

Vineri seara, la Turnu Severin


Ajung vineri pentru prima oară la Turnu Severin, la invitația lui Sorin Vidan (cunoscut în literatura ultimilor ani sub numele cu care își semnează volumele de proză, Sorin Delaskela). De la ora 18, voi fi împreună cu Nicolae Coande (care vine cu noul său volum de cvasi-sonete, 1962. Plagiator) la Clubul Artelor din cadrul Palatului Culturii „Teodor Costescu” (Bd. Carol I, nr. 4, Turnu Severin) pentru o discuție și o lectură din Maeștrii unei arte muribunde.



joi, 9 noiembrie 2017

Institutul Blecher 163




Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher vă invită, duminică, 12 noiembrie 2017, de la ora 20, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Tudor Crețu și Marta Mihuț.


Tudor Crețu (n. 1980) este absolvent al Facultăţii de Litere, Filosofie şi Istorie a Universităţii de Vest, secţia jurnalistică-engleză. În 2001, este cursant şi bursier al Colegiului „A Treia Europă”, cu un eseu despre proza lui M. Blecher. Membru al cenaclului „Pavel Dan”, debutează editorial cu volumul de poezie Dantelăriile Adelei (2001), urmat de Obiectele oranj (2005), de romanul Omul negru (2008) și de volumul de studii critice Developări literare (2011). După ce devine doctor în filologie, cu teza Narcoliteratură. Tipologii de narcomani, publică romanele Casete martor (2013) și Casete martor II (2015), volumul de poezie Fragmente continue. Poeme live (2014) și antologia retrospectivă Studio live (2015↔2000) (2015).

Marta Mihuț (n. 2003) este elevă și cel mai tânăr autor care a citit până acum la Institutul Blecher. Publică proze scurte inventive și ironice, scrise cu o incredibilă siguranță, în publicația online „Liceul cosmic”.


Moderator: Claudiu Komartin

luni, 6 noiembrie 2017

Portrete de frontieră


O antologie bilingvă masivă, în română și în germană, îngrijită de Rodica Draghincescu și apărută ca urmare a unei colaborări între Fundația Triade și editura berlineză KLAK: Portrete de frontieră conține textele a cincizeci de poeți din douăzeci și cinci de țări, printre care câțiva autori foarte titrați din poezia mondială de azi, precum Amir Or, Nikola Madžirov, George SzirtesAleš Šteger, Ilya Kaminsky, Vénus Khoury-Gata, Marco Lucchesi ș.a., pe lângă admirabilii poeți români Nora Iuga, Dumitru Crudu sau Diana Geacăr (care a și tradus din engleză o sumedenie de texte). Astăzi și mâine se lansează (și se serbează) la Timișoara.



joi, 2 noiembrie 2017

„Maeștrii unei arte muribunde” la Timișoara. Susținem Calpe Gallery!



Duminică, 5 noiembrie 2017, de la ora 19:30, voi lansa Maeștrii unei arte muribunde (Cartier, 2017) la Calpe Gallery (str. Hector 1, Bastion Theresia Corp D, Timișoara). Invitații mei sunt scriitoarele Grațiela Benga și Rodica Draghincescu (ce vor vorbi despre texte) și Daniel Apostu Teodorescu (profesor la Arte care se va referi la cele 21 de fotografii semnate Ana Toma).



Susținem Calpe Gallery!


După ce am vizitat-o în 2016, galeria Calpe a devenit imediat unul dintre locurile mele preferate din Timișoara. La cinci ani și jumătate de la deschidere, Calpe e nu doar un reper pentru arta expusă în Mica Vienă bănățeană, ci și un excelent spațiu de întâlnire, un loc în care artele vizuale, literatura și muzica sunt la ele acasă. Găsesc triste, ba nu: revoltătoare dificultățile prin care Calpe trebuie să treacă pentru a rezista, piedicile venind tocmai de acolo de unde ar trebui să existe sprijin și un consens în privința încurajării spațiilor culturale alternative care susțin, promovează, țin viu spiritul artistic în oraș. Revin la Timișoara decis ca, prin lansarea cărții mele, Maeștrii unei arte muribunde, să-mi exprim solidaritatea și admirația față de acest loc, reamintindu-le celor responsabili de cultura timișoreană că acest oraș va fi capitală culturală europeană în 2021, iar asta nu înseamnă doar să pavezi piețele importante sau să atragi investiții având în piept o insignă strălucitoare pe care deocamdată Timișoara are de dovedit că o merită.
Intervenția mea nu are absolut nimic politic în ea, nu mă interesează câtuși de puțin apartenența partinică a celor din administrație care își fac prost treaba sau care înțeleg greșit sensul sistemului capitalist în care ne ducem viețile. Datoria autorităților locale este să ajute astfel de inițiative care fac dintr-un oraș ceva mai mult decât o adunătură de case, instituții oficiale și restaurante sofisticate – ținându-l conectat la actualitatea artistică, la inima vie a orașului: cultura pe care acesta o produce aici și acum. Să sugrumi o galerie independentă, să o constrângi să intre în logica biruitoare a banului (când știm cu toții prea bine în ce suferință e piața de artă contemporană la noi) fără niciun fel de înțelegere față de valoarea intrinsecă a activităților sale mi se pare un gest sinucigaș pentru o comunitate care se mai și vrea, pe deasupra, un motor al dezvoltării locale și zonale.
Mi-ar părea tare rău să mă reîntorc în Timișoara și să găsesc la Bastion un bazar sau o adunătură pestriță de „întreprinzători” în locul unui spațiu de exprimare artistică înfloritoare și pasionantă pe care orașul nu doar că-l merită, dar are nevoie de el ca de aer.

marți, 31 octombrie 2017

Sleit


Era perioada aia din an când stăteau pe lângă mine cu ochii holbați aşteptând să mai fac o minune. Şi eu nimic, iritări, burzuluiri afectate, pomelo, comprese. „Mai duceți-vă-n pula mea acasă, nu poate omul nici să meargă la budă din cauza voastră. N-am ce să vă dau, sunt sleit”, şi tot aşa, ca o divă, dar ai cu cine? – „unu’ singur, bossulică, nici nu trebuie efix, decât puțină magie finuță de-a lu’ matale şi nu mai ştii de noi pân’ la anu”. Visam destul de des că mi se fură banii și că motociclişti imponderabili vor să-mi smulgă de la gât lănțişorul cu urechiuşe de popândău – ce oroare.
Când a venit ea (avea o față rotunjoară, trăsături delicate și, de-atâta poftă de viață, îi zâmbeau și mitocondriile), părea să știe totul despre mine și ținea la spate un ciocan cu cap de diamant, cum se folosește doar pe planetele extenuaților. Nu mi-a fost teamă, credeam că încă visez, deși simțeam de câte ori venea lângă mine cum îmi vibrează membrana care desparte emisferele, așa că am lăsat-o să-și facă numărul, așa că m-am predat fără să-ntreb de muzică sau de soare, de aparițiile neverosimile, de mătrăgună, de rodii sau de căluți.
Nici nu am simțit lovitura, nici că mi-ar fi putut păsa mai puțin.

vineri, 27 octombrie 2017

Institutul Blecher 162




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 29 octombrie 2017, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu scriitorul Răzvan Petrescu. În cadrul întâlnirii se va citi din și se va discuta despre volumul de proză Mandarina (Curtea Veche Publishing, 2017).

Răzvan Petrescu (n. 1956) a absolvit Medicina la București. Membru al cenaclului „Universitas”, condus de Mircea Martin. Renunță în 1990 la cariera de doctor și lucrează, de atunci, la mai multe publicații și edituri. A publicat volumele de proză scurtă Grădina de vară (1989), Eclipsa (1993), Într-o după-amiază de vineri (1997), antologia Rubato (2011) și recenta Mandarina (2017), metajurnalul Foxtrot (2008), volumul de interviuri Variațiuni pe o temă de Vater-Pucini (2013), volumul epistolar Scrisori către Mihai (2014) și cartea de cronică ficțional-literară Ursulețul lui Freud (2015). De asemenea, autor a două piese de teatru (1994, 1995).

Moderator: Claudiu Komartin

marți, 24 octombrie 2017

Aokigahara


În pădurea Aokigahara, la poalele muntelui Fuji,
între rugii de mure un fruct demn,
nespuzit de vreo pată, face oamenii
să mai ardă o ultimă dată,
solemn și mai intens decât orice stea
sfâșiată pe dinăuntru,
Aokigahara, la care tânjește-n secret
de atâta vreme, pulbere răvășită de viață,
mintea mea.

vineri, 20 octombrie 2017

Tipografia, memoria, maeștrii



Sunt doi ani fără trei zile de când prietenul meu Robert Elekes a decis că poate să fie dinamul sau factorul declanșator al unei serii de întâlniri constante și molipsitoare într-un Brașov literar și universitar ce suferea teribil după disparițiile, într-un interval de numai 9-10 luni, ale lui Alexandru Mușina și Andrei Bodiu (și azi absența lor, adăugându-se celei a lui Gheorghe Crăciun, se simte la fel de frustrant și de greu de acceptat  sau, mai degrabă, ceea ce au lăsat acești scriitori și lucrează în continuare cu zgomot secret face incredibilă evidența că nu îi mai pot întâlni acum decât prin cărțile, spiritul și pedagogia cu care au îmbogățit literatura recentă și au echipat câteva promoții cu viitor sigur). 
Pe 23 octombrie 2015, în Tipografia, din care Valentin Bărbat a făcut unul dintre localurile cele mai vii și mai atractive ale unui oraș care nu duce lipsă de locuri de pierzanie ademenitoare, am fost alături de Robert în ceea ce putea fi doar un eveniment singular, o întâmplare nimerită. Însă tot ceea ce s-a petrecut în locul din Strada Postăvarului, între pereții căruia s-au auzit, la Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, unele dintre cele mai pasionante lucruri scrise recent în românește, a întemeiat ceva și a dus mai departe, în spațiul altfel burghez și adesea cam lânced al Brașovului cultural, o poveste pe care unii pariază fără să stea pe gânduri  și pe care-o iau de partea lor, participând cu pasiune și întreținându-i astfel spiritul. Știu că sunt vorbe mari, dar cine a ajuns în Tipografia la măcar una dintre edițiile Dactăr Nicu's Skyzoid Poets” va trece cu vederea elanurile acestea ale mele în care s-au întâlnit ca niște adolescente impresionabile încrederea în puterea literaturii (cu care se știe că fac paradă ca un caraghios, și în lipsa căreia nu aș fi continuat atâta timp Institutul Blecher) și emoția mea că astăzi voi citi la cea de-a 25-a ediție, alături de Teodora Coman, din Maeștrii unei arte muribunde (în vreme ce Teodora vine de la Sibiu cu volumul foloase necuvenite). De la 18.30, la locul știut, cu Adrian Lăcătuș și Robert Elekes ca moderatori și arbitri.



luni, 16 octombrie 2017

„Maeștrii unei arte muribunde” și „foloase necuvenite” la Sibiu



Miercuri, 18 octombrie, de la ora 18, lansăm la Habitus (Piața Mică, nr. 4, Sibiu) două cărți noi, foloase necuvenite de Teodora Coman și antologia mea de la Cartier, Maeștrii unei arte muribunde. Vor vorbi Mirela Ocinic, Rita Chirian și Andrei Terian. E tare bine să mă reîntorc în locul în care, acum exact un an, lansam antologiile lui Alexandru Mușina și Andrei Bodiu, de care n-am ocupat Radu Vancu, respectiv eu.

joi, 12 octombrie 2017

Institutul Blecher, ediția 161



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 15 octombrie 2017, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu scriitorii Octavian Soviany și Daniel Bănulescu.


Octavian Soviany (n. 1954) a debutat în 1983 cu Ucenicia bătrânului alchimist, căruia i-au urmat alte zece volume (printre care Scrisori din Arcadia, Dilecta sau Pulberea, praful și revoluția, în 2005, 2006, respectiv 2012) și trei antologii (2002, 2013, 2015), mai multe cărți de critică, eseistică și istorie literară, cea mai amplă fiind lucrarea în două volume Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012), texte dramatice, strânse în Miracolul din strada Panterei (2016) și cinci volume de proză, cele mai cunoscute rămânând romanele Viața lui Kostas Venetis (2011, 2013) și Moartea lui Siegfried (2015). A tradus din limba franceză integrala poeziei lui Charles Baudelaire (2014, 2015), un prim volum dintr-o integrală Verlaine (2017), poezia lui Théophile Gautier (2017) și trei volume de Alexandre Dumas (2016, 2017).


Daniel Bănulescu (n. 1960) a urmat studii de inginerie și a lucrat ca jurnalist. Membru al cenaclului „Universitas”, debutează fulminant cu volumul de poezie Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului (1993), revenind cu Balada lui Daniel Bănulescu (1997), Daniel, al Rugăciunii (2002) și trei antologii (2000, 2010, 2013). Inițiator al antologiei colective Manualul de literatură (2004), în care se regăsesc cei mai importanți poeți ai grupării „90”. Bănulescu a mai publicat două volume de teatru și trei romane inteligente, alerte și sarcastice: Te pup în fund, Conducător Iubit! (1994, 2015), republicat într-o ediție revăzută sub titlul Fugi din viața ta, revoltătoare și slută, în cartea mea (2009), Cei șapte regi ai orașului București (1998), devenit Diavolul vânează în inima ta (2014, 2016) și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor (2008, 2015, 2016).


Octavian Soviany va citi din romanul în lucru Lelian, al cărui personaj este poetul francez Paul Verlaine, căruia Soviany i-a tradus în românește primele cinci cărți în ediția Poeme saturniene (Casa de Editură Max Blecher, 2017). Daniel Bănulescu va veni cu un capitol dintr-un roman în lucru, așteptat cu interes după încheierea trilogiei sale Cea mai frumoasă poveste a lumii.
De asemenea, cei doi scriitori vor aduce și vor discuta despre cele mai recente cărți publicate – ediția Théophile Gautier tradusă de Octavian Soviany, precum și volumul său de proză, Casa din Strada Sirenelor, în vreme ce Daniel Bănulescu va prezenta cele trei volume de poezie care i-au fost reeditate în 2017 de Editura Tracus Arte.


Moderator: Claudiu Komartin

miercuri, 11 octombrie 2017

Scurtă istorie a anxietății


curând se vor termina și pastilele, iar alcoolul nu va mai
folosi la nimic. te gândești la asta
mai degrabă calm cât îți aprinzi o țigară,
da, fumatul, cu beatitudinea și greața lui familiare, face
din tine un animal de toată mila,
fumatul, care să-ți confirme câteva lucruri banale
despre gâtul și plămânii blocați în traficul
unui creier mai întortocheat decât o stradă din San Francisco,
mai urâțit și-mbâcsit decât un oraș carnivor din care
nu poți s-o tai
cum te tot încurajezi de când ai simțit
prima oară strânsura, de când ai înghițit broasca râioasă a
primei dihonii dintre minte și corp.
tu de cât timp te-ai lăsat? – îl întrebi mustăcind
în fața barului pe vechiul prieten pe care-acum îl mai
întâlnești de două-trei ori pe an
el trage din țigară și mai disperat decât tine
și glumele continuă, în lipsă de altceva e bună și gratuitatea
joculețelor previzibile, autoironia puțind
a nicotină și a blazare. asta e cam tot
ce-a rămas. prefăcătoria înfășurată-n umor aluziv,
în replici comode și monoloage recreative. pentru că de fapt
ți se rupe de toate, chiar dacă
știi că-s acolo și nu te-au slăbit nicio clipă.
detractori. detracare. încete derive.
nu-i mare lucru, așa au dispărut până la urmă și amărâții ăia

din înfloritoarea cetate Ninive.