Duminică, 5 noiembrie 2017, de la ora 19:30, voi lansa Maeștrii unei arte muribunde (Cartier, 2017) la Calpe Gallery (str. Hector 1, Bastion Theresia Corp D, Timișoara). Invitații mei sunt scriitoarele Grațiela Benga și Rodica Draghincescu (ce vor vorbi despre texte) și Daniel Apostu Teodorescu (profesor la Arte care se va referi la cele 21 de fotografii semnate Ana Toma).
Susținem Calpe Gallery!
După ce am vizitat-o în 2016, galeria Calpe a devenit imediat unul dintre
locurile mele preferate din Timișoara. La cinci ani și jumătate de la
deschidere, Calpe e nu doar un reper pentru arta expusă în Mica Vienă
bănățeană, ci și un excelent spațiu de întâlnire, un loc în care artele
vizuale, literatura și muzica sunt la ele acasă. Găsesc triste, ba nu: revoltătoare dificultățile prin care Calpe
trebuie să treacă pentru a rezista, piedicile venind tocmai de acolo de unde ar
trebui să existe sprijin și un consens în privința încurajării spațiilor
culturale alternative care susțin, promovează, țin viu spiritul artistic în
oraș. Revin la Timișoara decis ca, prin lansarea cărții mele, Maeștrii unei arte muribunde, să-mi exprim
solidaritatea și admirația față de acest loc, reamintindu-le celor responsabili
de cultura timișoreană că acest oraș va fi capitală culturală europeană în
2021, iar asta nu înseamnă doar să pavezi piețele importante sau să atragi investiții
având în piept o insignă strălucitoare pe care deocamdată Timișoara are de
dovedit că o merită.
Intervenția mea nu are absolut nimic politic în ea, nu mă interesează
câtuși de puțin apartenența partinică a celor din administrație care își fac
prost treaba sau care înțeleg greșit sensul sistemului capitalist în care ne
ducem viețile. Datoria autorităților locale este să ajute astfel de inițiative
care fac dintr-un oraș ceva mai mult decât o adunătură de case, instituții
oficiale și restaurante sofisticate – ținându-l conectat la actualitatea
artistică, la inima vie a orașului: cultura pe care acesta o produce aici și acum. Să sugrumi o galerie
independentă, să o constrângi să intre în logica biruitoare a banului (când știm
cu toții prea bine în ce suferință e piața de artă contemporană la noi) fără
niciun fel de înțelegere față de valoarea intrinsecă a activităților sale mi se
pare un gest sinucigaș pentru o comunitate care se mai și vrea, pe deasupra, un
motor al dezvoltării locale și zonale.
Mi-ar părea tare rău să mă reîntorc în Timișoara și să găsesc la Bastion un
bazar sau o adunătură pestriță de „întreprinzători” în locul unui spațiu de
exprimare artistică înfloritoare și pasionantă pe care orașul nu doar că-l
merită, dar are nevoie de el ca de aer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu