Matthew Sweeney

Matthew Sweeney (n. 1952) este unul dintre cei mai importanţi poeţi de astăzi din Marea Britanie. Irlandez din Donegal, s-a mutat în anii '70 la Londra. A debutat cu Dream Maps în 1981, după care a publicat peste cincisprezece volume de versuri, poeme şi romane pentru copii. A locuit o vreme la Timişoara, unde a şi publicat volumul Picnic pe gheaţă (Brumar, 2003). Cel mai recent volum al său este Black Moon din 2007.

Insomnie

Plouă peste tot mai puţin aici

unde ţânţarii prosperă
iar alarmele maşinilor se lamentează una alteia
în noaptea inundată de schelălăieli
şi puţin înaintea zorilor mirosul acela
de ceapă prăjită vine cu imaginea
stafiei unui bucătar gras care-şi tratează
în felul ăsta insomnia, făcându-mă

să dau buzna în bucătărie pentru a-l prinde

dar stafia şi mirosul dispar întotdeauna la timp.

Atunci somnul nu are nici o şansă aşa că

decât să mă întorc în pat de pe o parte pe alta
mai bine ies dezbrăcat pe balcon
şi număr luminile încă aprinse în blocurile vecine
încercând să-mi închipui cine s-a trezit aşa de devreme
şi cine nu poate să se scoale din pat,
în curând trenul de noapte va sosi dinspre nord
pentru a se odihni şi pentru a fi hrănit, ciorile trezite
vor pune pe fugă pisicile sălbatice, iar eu voi începe
să urlu ca un lup, apoi voi aştepta strigătele.

În zori

Mergând spre spânzurătoare
şi-a amintit:
holul acelui hotel,
zâmbetul ei ascuns în spatele părului,
felul în care a ţinut-o de mână zece minute;
cum i-a propus să urce să bea ceva
şi ea a fost de acord;
teama ei de ascensor
el descheindu-i nasturii de la rochie,

apoi dezbrăcând-o de tot;

privirea ei brusc vampirică

şi tot ce a urmat,

totul...;

aşa că atunci când i-au pus pe cap

gluga cea neagră
era liniştit,

nu se mai afla acolo.

Floarea albastră

În inima pietrei este o floare,

o floare albastră
mai micuţă decât ochiul unui fluture
la care nu poţi ajunge
decât dacă înghiţi piatra
şi apoi o eliberezi

înainte de a o arunca spre perete,
spre peretele din afară, în timp ce rosteşti
toate numele sacre ale pisicii
în toate limbile cunoscute,
dansând cu mişcări torturate
în absenţa muzicii – doar atunci

se va deschide piatra,
ca degetele tale să poată intra
spre a culege floarea, cu grijă

ca şi cum ai mânui o cornee, iar apoi

să i-o aduci iubitei îndepărtate,

ce-o va purta în mijlocul frunţii

ca pe-un al treilea ochi,

cu care va putea vedea viitorul.

traducere şi prezentare:

Claudiu Komartin