Denise Duhamel

Denise Duhamel (n. 1961) este o poetă americană contemporană care a publicat, începând cu anii ’90, numeroase plachete de versuri, printre care Zâmbeşte! (1993), Femeia cu două vagine (1995), Cum a căzut cerul (1996), Regină pentru o zi: poeme alese şi inedite (2001), Mille et un sentiments (2005) etc. Am citit-o prima oară pe Duhamel prin 1999, înainte de explozia de visceralitate şi limbaj detabuizat care avea să devină “joaca favorită” a celor mai multe dintre poetesele care au debutat la noi în ultimii ani. Directeţe, prozaism, dezinhibare sexuală, sensibilitate ulcerată, felurite răfuieli cu locurile comune, dar şi cu agresiunile frecvente ale societăţii actuale: sunt doar câteva dintre trăsăturile discursului puternic şi plin de sarcasm al lui Denise Duhamel, care locuieşte astăzi în sudul Floridei, unde predă cursuri de creative writing. Barbie budhistă În secolul V î.e.n. un filosof indian Gautama predică "Totul e vid" şi "Nu există eu". În secolul XX e.n. Barbie e de aceeaşi părere, dar se întreabă cum de un bărbat cu o asemenea burtă poate să pozeze zâmbind, şi fără să poarte cămaşă. Cea-al-cărei-vagin-înghiţea-bărbaţi Nu era gigantică. Iar vaginul ei nu avea dinţi. În schimb, era ca un şarpe gol pe dinăuntru în stare să înghită un corp mare în întregime. Vaginul acestei femei nu conducea, ca la celelalte, către un uter. Calea aceea alunecoasă sugea bărbaţii ca un magnet, trimiţându-i direct în stomac. Acolo, bărbaţii erau amestecaţi cu grăsimea şi carnea de focă pe care le mâncase de curând. Celelalte femei căutau rămăşiţele soţilor dispăruţi în rahatul Celei-al-cărei-vagin-înghiţea-bărbaţi. Uneori, se găsea un dinte de aur, un nasture imposibil de confundat. Văduvele nu plângeau prea mult. Ştiau că un bărbat necredincios nu face mai mult decât un câine – pe care soţiile pot măcar să-l mănânce la cină dacă sunt suficient de înfometate. Noe şi Ioana d’Arc Nu că aş fi mândră de faptul că douăzeci la sută dintre americani cred că Noe (cel cu Arca lui Noe) a fost însurat cu Ioana d’Arc. Pe bune. Recunosc – americanii sunt cam proşti şi uituci când e vorba de istorie. Şi-s recunoscuţi pentru că interpretează Biblia cum vor ei. Nu e nevoie să-mi spuneţi că nu trebuie să mai confundăm “Arcă” cu “Arc”, pentru noi e totuna. Dar gândiţi-vă pentru o clipă: lăsând la o parte linia timpului, nu e o greşeală atât de mare. Nevasta adevăratului Noe era un fel de “doamna Cutărescu”. Era o oarecare, o figură ştearsă ce căra toată ziua saci cu ovăz pe punte. Ioana d’Arc l-ar fi putut ajuta pe Noe să construiască arca în pantalonii şi bocancii uzaţi pe care-i purta. Se pricepea la săbii şi, probabil, la unelte serioase. Cred că Noe şi Ioana ar fi făcut o echipă bună, ca vizionari consideraţi cândva nişte eretici şi obsedaţi de indundaţii. N-are-a face că Franţa nu era încă Franţa – continentele erau probabil încă la un loc, amestecate ca într-o mare fiertură. Ioana s-ar fi simţit bine în vremurile acelea biblice, pe când premoniţiile nu erau deloc neobişnuite, animalele apăreau de nicăieri şi vindecările erau la ordinea zilei. În loc de bătălii, închisori şi cuşti de fier, Ioana ar fi navigat pe Mediterana, peste tot pe unde arca ar fi fost purtată de apele potopului. Iar Noe ar fi fost un fel de Dr. Doolittle, căruia o Ioana d’Arc încurajatoare i-ar fi spus “Să nu mai pierdem vremea! Dă-ncoace planurile bărcii, iubitule!”. Atâta meşterit cu ciocane şi fierăstraie ar fi ajutat-o să treacă peste coşmarurile cu regi răi şi coroane, cu un loc urât din viitor numit Anglia. L-ar fi convins pe Noe să devină vegetarian. Şi ar fi trăit mult mai mult de 19 ani, înconjurată de papagali şi antilope alergând în toate părţile ca nişte copii. Încredere & apropiere “Folosirea prezervativelor oferă protecţie substanţială, dar nu garantează o protecţie completă şi, deşi nu este dovedit că sărutul poate cauza transmiterea virusului, nimeni nu poate oferi asigurări că această transmitere e absolut imposibilă.” (Ministrul Sănătăţii, 1987) Ştiu că n-o să te superi dacă îţi cer să-ţi pui ăsta. Aşa ne protejăm amândoi. Stai puţin. Stai. Aşa, înainte să ne ia valul: am cumpărat câte un prezervativ pentru fiecare dintre degetele tale. Iar ăsta... aşteaptă puţin... Deschide gura. O să te ajut să-ţi bagi limba în el. Mă gândeam că mai rămân două, cu care ţi-aş putea acoperi ochii ca şi cum ai avea bandaje. Aşa-i cel mai bine: au fost cazuri în care partenerii au plâns, au vărsat lacrimi, fluide corporale, mişcaţi de atâta încredere, sau numai la gândul apropierii. Traducerea şi prezentarea din limba engleză: Claudiu Komartin