denim & fashion & hai sictir

Vor trebui să-mi amputeze un deget, s-a decis

în vreme ce vânzătoarele croate sau

sârboaice stau și fumează liniștite în fața magazinului INFECTED

(denim & fashion) pe lângă care trec zilnic

și n-au nici pe dracu.

Parcă îi și aud pe vestiții savanți: Nu mai e nimic de făcut, ați stat

prea mult cu el așa, trebuia să ne faceți o vizită

mai din timp

desigur, asemenea vești ți se

comunică-ntotdeauna cu mare părere de rău. Cât a trecut de la

ultimul consult? întreabă de formă dr. Șnițelovschi

cu aerul lui de contabil atent-îngrijorat

dar nici n-apuci să-i răspunzi că – în sfârșit,

nu contează, se poate și fără el. Ce naiba, se poate fără toate

deștele. Uită-te la pești.

Râde, băga-l-aș în mă-sa.

– Bine, domnule doctor, dar ei au aripioare și pot

respira pe sub apă – Stai liniștit,

și tu o să ai în curând.

O să-mi depun, deci, nu doar unghiile pe masa veche, ci
tot degetul ăsta privit cu neîncredere

de feluriți ochi, înțepat, împuns, judecat

ca ultimul ocnaș. Și nici nu mă va supăra cel

mai tare c-o să mi-l taie, ci fraza care îmi răsună încă-n

urechi: în sfârșit, nu contează, se poate și fără el.

Ce poți să zici când auzi asta de la unul care n-are intenții rele?

Cel mai jenant e să-ncerci să dai explicații: n-a fost așa

dintotdeauna, are și zile mai bune, trece printr-o perioadă

tâmpită...

Cum să le spui că nu-i vina lui? Oare chiar le-o păsa?

Cum să le spui, despre un deget

sau despre un om, că n-a reușit mai bine de-atât, că

la un moment dat a clacat,

că boală, că suferință,

că cărnuri, și moarte – ții minte ce-ți povesteam

de firma aia luminoasă pe care scrie, zi și noapte, INFECTED?

denim & fashion, degețel

& un sincer hai sictir celor care se fac

că nu-nțeleg lucrul ăsta

așa de simplu și de uman.

Adineauri s-a terminat un război, dar nu mai știu care.

Graz, 14 mai 2016