Poemul săptămânii (38, 39, 40). Ben Corlaciu, Ileana Mălăncioiu, Petre Stoica

Adică mă țin mai departe de rubrica „Poemul săptămânii”, iar alegerile mele pentru săptămânile 38, 39 și 40 au fost texte semnate de Ben Corlaciu (1924-1981), Ileana Mălăncioiu (n. 1940) și Petre Stoica (1931-2009). 
În vreme ce Corlaciu e un poet foarte puțin cunoscut, deși unul dintre cei mai talentați și mai flamboianți tineri autori ai „Generației pierdute” (în cazul său, s-ar spune că sintagma se potrivește perfect), Ileana Mălăncioiu și Petre Stoica sunt, cred, reținuți ca poeți importanți ai generației lor (ambii au primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” când acesta mai însemna ceva, adică în 1995 și 1996).
Așadar, trei poeți născuți în anii '20, '30, respectiv '40 ai secolului trecut, care întregesc panorama (antologia) pe care încerc să o creionez prin această rubrică. Cel puțin până va împlini un an, cred că lucrurile vor avea un contur suficient de clar.

  

Manifest liric

Oamenii spun că Europa e centrul de gra-
vitație al culturii.
Totuși, eu aș pleca spre Cape-Town sau,
în cel mai grav caz, oriunde în afara meri-
dianelor acestui continent.
De altfel oamenii sunt obișnuiți să se
creadă – fiecare-n parte – buricul Pămân-
tului.
Așa că negreșit realitatea trebuie să fie cu
totul alta.

O sticlă de vin, și încă una,
că venim dintre oameni iluștri și bogați
care ne-au spus că nu merităm să fim decât dezbrăcați
și cărora le este totuna
că dormim pe maidan, lângă o casă
cu șapte etaje și-o sevitoare țâfnoasă.

Astăzi am găsit niște bani
pe stradă – sau, dacă vreți, i-am furat;
însă n-am să mănânc, fiindcă scrie
undeva că n-am voie, deoarece-s deocheat
și-mi place să mă joc cu păduchi și țigani.

Mai adu, mai adu, mai adu,și nu te uita c-am slăbit într-atât;

dacă vrei, poți să mă prinzi și de gât
ori să m-arunci triumfal sub tejghea,
numai adu o sticlă și bea,
ca și cum ai putea să-nțelegi

de unde venim și plecăm zile-ntregi.

Să nu-ți fie frică de moarte,
că nu te cunoaște și chiar de te-ar ști
nu ți-ar surâde și nu te-ar privi,
așa cum doar eu o cunosc și-o dezleg,
nebun, cum mă credeți, și prost,
de mi-e silă de mine, de voi și de câinele
pe care-l iubesc și care-mi curăță mâinile.

Vrei să bei cu mine sau nu vrei?
Îți pot arunca vinul din mila unei femei
care susține că ea
mă iubește și nu e cățea.

Cum plouă, privește cum plouă!
Hai, râzi ca și mine și treci
de te culcă sub masa cea nouă,
să nu-i simți țârâiala și brațele reci.

Venim dintre oameni și-i greu
să fii prăfuit și desculț și plouat;
hai, dormi până mâine, căci mâine
are să te șteargă câinele meu
pe care-l iubesc și îl bat.

din Manifest liric (1945)

Liniște

Liniște, o singură explozie la un subsol,
Un singur glas revoltat într-o piață,
Un singur măcelar găsit tăiat
Într-o hală într-o dimineață.

Un singur incendiu strălucitor,
O singură tristețe înăbușită,
O singură umbră fără sfârșit
Pe ființe și pe lucruri răsărită.

Un singur fel de cădere,
Un singur fel de salvare
Care așteptăm să ne pice din cer
La o zi mare.

din Urcarea muntelui (1985, 1992)

Privesc și ascult

fără voia mea privesc și ascult
vecinii de la masa bufetului plutind în fumăraie democrată

fiecare în parte
este politolog economist astrolog istoric
jurist republican din tată în fiu pomanagiu
tolerant spiritist antisemit șovin ventriloc
și-n anumite momente de furie supremăadeptul tragerii subtile în țeapă

fiecare în parte știe mai multe
decât celălalt și decât toți laolaltă
oricum împărtășesc egal convingerea fermă
că suntem victima unui complot mondial
care ține să ne extragă presupusele
diamante depozitate în mațele patriei

privesc ascult îmi sorb cafeaua
și în gând aduc un omagiu pios celor care m-au învățat
să-mi suflu tandru nasul în batistă
spre a nu tulbura niciodată liturghia prostiei
cădelniță cu fum de balegă autohtonă
ajunge am obosit

sunt politicos noapte bună fumăraiei
și aștept întâlnirea cu somnul care vindecă

din Vizita maestrului de vânătoare (2002)