La prima ediție de anul trecut a Institutului Blecher (ediția 99, din 8 februarie 2015), când au citit T.S. Khasis, Livia Ștefan, Dan Mihuț și Gelu Diaconu, m-am bucurat să am ca invitați nu doar un careu de autori care îmi plac, dar și niște oameni cu care mă știu și mă-nțeleg bine de ani întregi. Cum toți au citit atunci lucruri noi (și bune), mi se pare firesc să-i și publicăm unul câte unul. Anul trecut am scos cartea lui Khasis, aparenta naturalețe a vieții, acum, în aprilie 2016, iese Lolita32 a Liviei Ștefan, al 52-lea titlu care apare la Casa de Editură Max Blecher în cei cinci ani și jumătate de când am pornit.
Livia Ștefan, Lolita32
Casa de Editură Max Blecher, 2016
Colecția „Plantații”
„Lolita32 este o carte cu multă acțiune, ciudat pentru o carte de poezie, dar
firesc, dacă te gândești că e scrisă de Livia Ștefan – fata cu revolverul, cu
aparatul foto și cu Salvați Roșia Montană tatuat deasupra inimii. Versurile sunt
ca niște rafale de Kalașnikov, cu un ritm alert, însă armonios. Trebuie doar să
deschideți cartea. Și o veți citi până la capăt, de parcă ați fugi.
Здравствуйте
ascultă
aș vrea să nu fie biografism ăsta dar
mâna fetei e ca lama de cuţit
înfiptă în mâna lui îți spun
toţi fug înapoi în cearșafurile lor
unde războiul nu-i va ajunge
toți fug numai eu
înfipt în semiîntunericul
care nu miroase a tine
erau 5 femei în salon și toate mă ajutau pe rând să vomit
30 de nopţi am vomitat după primul ucis
хорошо! îmi spuneau de fiecare dată și eu vedeam doar șuviţa ta de pe frunte
uite șenilele care îți vor împinge mașina în parapet
lumina va urla discontinuu până la final
până se va opri de tot de tot de tot
de tot
ca unui joc de tetris căruia îi scoţi bateriile
vom pierde oricum și vom fi fericiţi
(pag. 58)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu