livres-ardoises / cœur goudron. un proiect cu Wanda Mihuleac & Transignum

Mai întâi a fost, cândva la începutul verii, un e-mail bizar ca un poem (unul eliptic, bacoviano-minimalist) în care doamna Wanda Mihuleac îmi scria de la Paris: „bună seara, / vă propun să participați la proiectul «livres-ardoises», scriind cu un marquer alb pe / suprafețele negre”.
Cunoșteam cărțile-obiect pe care le face pictorița, gravoarea și editoarea Wanda Mihuleac, stabilită în Franța din 1989, a cărei editură, Transignum, e oglinda căutărilor și ideilor ei în zona fertilă în care se întâlnesc artele vizuale și poezia. Căutând pe internet și continuând schimbul nostru de epistole virtuale, am convenit să mă alătur și eu soborului impresionant de autori cu care W.M. a lucrat pentru colecția bibliofilă „livres-ardoises”.
cœur goudron (așa am ales să-mi numesc contribuția la această colecție care ar trebui să conțină la final 101 livres-ardoises) există, după tipicul proiectului, în două exemplare: unul rămâne la poet, celălalt merge la Transignum. Mi-a plăcut ideea și fiindcă așa am început să lucrez cu Ana Toma: sunt deja șapte ani de când ea a croit cu mâna ei cele două exemplare ale Hemoragiei soarelui (2009), o carte bibliofilă cum se fac prea rar în România.
Mulțumindu-i Wandei Mihuleac pentru propunerea sa, am postat pe contul meu de facebook câteva imagini din exemplarul care acum e-n drum spre Paris, și pe care probabil că nu-l voi revedea prea curând. Sunt încă entuziasmat după orele în care am scris cu markerul alb pe suprafețele negre (ei bine, nu am făcut, în cele din urmă, doar asta), în limbile franceză și română. Mi s-a părut firesc, dat fiind că nu scriu în limba franceză, ca versurile românești să fie într-un anumit echilibru (cantitativ și compozițional) cu frazele, sintagmele, frânturile de versuri în limba franceză.
Din câte înțeleg, cele 101 cărți (poate ar fi mai potrivit să le spun cărticele) vor fi fotografiate profesionist și vor apărea în 2017 într-un album cu o introducere de Gilbert Lascault.