Documentarea unei absențe

memoriei lui Aurel Onișor


Tatăl nostru care ești în ceruri

În 3 paturi erau şi 25 de copii.

Sfințească-se numele Tău

Nu-ți poți imagina întunericul, frigul, duhoarea.

Vie Împărăția Ta

Nici măcar nu stăteau culcați.

Facă-se voia Ta

Nici măcar nu stăteau culcaţi. Stăteau în ciump şi dormeau așa toată noaptea.

Precum în Cer așa și pre Pământ

Se înghesuiau unii în alţii ca să nu moară de frig, dimineaţa asistentele îi găseau acoperiţi de promoroacă.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Fără sobă, fără lumină, fără nicio șansă.

Dă-ne-o nouă astăzi

Şobolanii lucrau ne-ncetat şi într-adevăr îi mâncau de vii.

Și ne iartă nouă greșalele noastre

Lăsaţi să zacă în propriul rahat, să și-l mănânce, în urlete şi în sunetul paturilor ruginite care se loveau de zidurile-nghețate.

Precum și noi iertăm greșiților noștri

Iarnă veșnică, metal neîndurător.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Niciun înger niciun înger niciun înger să nu rămână viu.

Și ne izbăvește de cel rău

Cei mai mulți au murit până să împlinească 3 ani.

Că a ta este Împărăția Slava și Puterea

137, atâția s-au dus.

În numele Tatălui

137 de copii au fost lăsați să moară fiindcă erau „irecuperabili”.

Al Fiului

137 de copii au fost lăsați să moară fiindcă erau „irecuperabili” pentru o lume care murise în somn și n-aflase încă.

Al Sfântului Duh

Așa a vrut Dumnezeu, să-i ia pe pruncii ăștia nevinovați în locul nostru.

Așa a vrut Dumnezeu, să-i ia pe pruncii ăștia nevinovați.

Așa a vrut Dumnezeu.

Așa a vrut.

Așa.

Va veni o zi.