Poemul săptămânii (47): Grete Tartler

Am citit-o pe Grete Tartler pentru prima oară în primăvara lui 2002, după lectura sa la prima ediție a cenaclului Euridice. Nu am fost la acel debut al unui cenaclu care avea să fie foarte important pentru mine în următorii doi-trei ani, însă îmi amintesc suplimentul „Ziua literară” în care au apărut poemele sale și ale foarte tinerei Elena Vlădăreanu, împreună cu care citise. Am recitit acele texte, care au apărut ulterior în primul dintre cele șase volume ale cenaclului și sună la fel de bine și azi, în special ironicul „Agop îmi cere poezii”. Nu știu ca Grete Tartler să mai fi publicat vreun volum de poezie după 2004, când mi-a picat în mână Materia signata, unul dintre ultimele titluri apărute la Cartea Românească înainte să fie preluată de Polirom, însă regret că acest poet, intelectual și diplomat de primă mână s-a retras, iar poezia sa, adeseori superlativă, e atât de puțin cunoscută azi (nefiind reeditată sau antologată de ceva vreme). Așa că am ales pentru cea de-a 47-a săptămână a rubricii un poem de Grete Tartler, „Prima zăpadă”, dintr-o carte publicată în 1982, probabil una dintre cele mai bune ale acestei scriitoare polivalente.

Grete Tartler

Prima zăpadă

Profesorul adună extemporalele:
1) ce e bun 2) ce e rău
3) ce e greu 4) ce e ușor

            Bună e libertatea. Viața. Compotul de piersici.
            Lucrul curat. Să ajuți un prieten.
            Bine e să trăiești cât mai bine.

            Rău e să spargi un geam. Să pui piedici.
            Să nu trăiești. Războiul. Uitarea.
            Să dai cu pietre. Să treci strada în goană.

            Greu e să spui adevărul. O rangă de fier.
            Un corp în univers. Să trăiești cu teamă.
            Să rămâi singur.

            Ușor e bobul de grâu. Să faci tot ce-ți place.
            Văzduhul. Un fulg. Să te joci.
            Să creezi o minciună.

„Mai bine îi întrebam
ce culoare are prima zăpadă”, își spune profesorul.
Elevii murmură. Își vorbesc la ureche.
O fată izbucnește în plâns.

din Scrisori de acreditare (1982)