Ca-ntotdeauna, literatura română excelează în zone cu totul neașteptate. Pe lângă poezie, care e foarte variată și vitală, oricât de lipsită de popularitate la publicul mai larg, apar în ultima vreme cărți de proză scurtă excelente, care arată că nu stăm chiar așa de rău, deși, s-o recunoaștem, romanul contemporan nu trece printr-o perioadă foarte fastă. Volumele din ultimele luni semnate de Radu Niciporuc, Bogdan Munteanu și Dumitru Crudu (primii doi au citit din cărțile lor, în primăvară, la Institutul Blecher) sunt titluri pe care le recomand cu reînnoită încredere în acest subgen dinamic și cu geometrie variabilă.
(Printre altele, aceste trei cărți pot fi excelente lecturi de vară, iar prin asta nu vreau să le minimalizez câtuși de puțin meritele; spun doar că e oricând preferabil să citești asemenea proză românească proaspătă, inteligentă și bine scrisă decât Fifty Shades of Grey, conservăraie chicklit, jurnale de călătorie sau viața și opera marilor goleadori.)
Radu Niciporuc, Pascal desenează corăbii
(Cartea Românească, 2016)
Bogdan Munteanu, Ai uitat să râzi
(Nemira, 2016)
Dumitru Crudu, Salutări lui Troțki
(Univers, 2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu