Ioan Flora
Acum patru zile ar fi împlinit 65 de ani. A plecat subit, în iarna geroasă de la-nceputul lui 2005, iar contemporanii lui, uituci cum sunt, au ajuns destul de repede să-l ignore. Îmi aduc aminte de povestea pe care ne-a spus-o, lui Dan Coman și mie, la Ipotești, în ianuarie 2004 (iar afară ningea, ningea întruna), cum Nichita Stănescu i-ar fi zis cândva, într-un tren: „Bătrâne, dacă plec o săptămână, ăștia mă uită”. Un poet dintre cei mai buni ai generației lui, și un om de o vitalitate excepțională, care ar merita recitit, așa cum am făcut-o și eu pentru a alege acest scurt poem.
Multi poeti ar trebui recititi insa vremurile s-au schimbat si singura noastra scapare ramane cititul. Blogul tau este exceptional!
RăspundețiȘtergere