Mariana Codruț, „hiatus”

Una dintre cele mai bune cărți de poezie din 2015 îi aparține Marianei Codruț, care este azi în prima linie a literaturii 80-iste, chiar dacă e încă trecută cu vederea de unii care poartă ochelari de cal (Cosmin Ciotloș, de pildă, nu a inclus-o în Cele mai frumoase 111 poezii ale generației 80 – pierderea lui). După Areal (Paralela 45, 2011) și Hiatus, M.Codruț arată ca unul dintre cei mai în formă poeți români de azi. Numărul 16 al revistei „Poesis internațional” cuprinde portretul acestei poete de primă linie, adică șaisprezece poeme din volumele sale, de la Măceșul din magazia de lemne (1982) la Ultima patrie (2007).

Mariana Codruț, hiatus (Paralela 45, 2015)

concepția mea despre lume și viață

până la douăzeci de ani
toți s-au simțit datori să-mi formeze
o concepție despre lume și viață.

alți douăzeci de ani
m-am cocoșat sub astă
concepție despre lume și viață.

acum sunt un câmp
de pe care s-a smuls pielea de bitum
fiindcă într-o zi am dat naibii
concepția mea despre lumea și viață.


unde sfârșesc orașul și clocotul său

unde sfârșesc orașul și clocotul său începe realitatea mea. acolo mi-e casa, pe pământuri izolate. acolo soarele, limpezindu-mă cristal câteodată, lasă copilul ce-am fost să vină cu mine: el mi-a amintit limba ploii învățată demult, el, muzica vântului prin crengi s-o-nțeleg iar.

unde sfârșesc orașul și clocotul său mi-e patria. lent mi se varsă ea noapte de noapte în somn și lent se întoarce ziua la mine cu fantasmele somnului agățate de umeri.

dincolo de hotarele patriei mele sunt opacă. și lipsită de rost, de puteri ca un motor ruginit.

libertatea noastră aurie

libertatea noastră postrevoluționară e aurie. și duhnește ca lada cu mălai uitată-n pod în care șobolanca fată mulți pui. libertatea noastră aurie ne iubește mult. nu contează că iubirea ei reneagă tot ce o poate exila din pământurile romantice și ignoră tot ce o poate coborî din cerurile abstracte – noi suntem fericiți.

din volumul hiatus (Paralela 45, 2015)