Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021, 2023), antologia 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). În 2012, Edition Korrespondenzen din Viena i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017) și în polonă (Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022). Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2022 redactor-șef adjunct al lunarului „Tomis”. A fost vicepreședintele PEN România (2019-2023).
Oare se cutremură pământul
RăspundețiȘtergeredeasupra
şi aş vrea
să dansăm în lumină
cu apele?
...
cerul e pragul care desparte
RăspundețiȘtergereanimalele
de cenusa
;P
se poate
RăspundețiȘtergerepe de alta parte, de la cenusa nimeni nu mai decoleaza in europa. asa ca suntem un pic toti pe pamant.
RăspundețiȘtergerema bucur ca ati citit asa vineri.
Poate fiindcă
RăspundețiȘtergereRiga Crypto
Laponei inima i-a fript-o
Tocmai când aştepta comanda
La aripe de aluminiu,în Islanda.
...