Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013, 2025), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco), antologia Maeștrii unei arte muribunde (2010-2017) (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021, 2023), antologia 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). Volume apărute în traducere: Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen (Korrespondenzen, Viena, 2012), Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, 2015), Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015), кобалт (ДА, Sofia, 2017), kobalt (Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022), Οι μετρ μιας ψυχορρραγούσας τέχνης (Βακχικόν, Atena, 2025). Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2022 redactor-șef adjunct al lunarului „Tomis”.
Oare se cutremură pământul
RăspundețiȘtergeredeasupra
şi aş vrea
să dansăm în lumină
cu apele?
...
cerul e pragul care desparte
RăspundețiȘtergereanimalele
de cenusa
;P
se poate
RăspundețiȘtergerepe de alta parte, de la cenusa nimeni nu mai decoleaza in europa. asa ca suntem un pic toti pe pamant.
RăspundețiȘtergerema bucur ca ati citit asa vineri.
Poate fiindcă
RăspundețiȘtergereRiga Crypto
Laponei inima i-a fript-o
Tocmai când aştepta comanda
La aripe de aluminiu,în Islanda.
...