miercuri, 21 aprilie 2010

Atunci

foto: Ioan-Mircea Popovici, Mihai Vieru, Gabi Mancu, Dan Mihuţ, Cl.K., George Vasilievici


M-am uitat minute în şir la fotografiile trimise de profesorul Popovici, fotografiile din toamna aia rece şi clară ca un cristal, “tu ştii mai multe, eu eram doar în trecere”, da, ştiu, ştiu şi îmi amintesc totul… mai ales fotografia la minut, cu noi la masa scoasă afară de chelneriţele amuzate... au fost momente intense, din acelea în care eşti prezent cu toată viaţa şi alegerile tale, unde fericirea şi nefericirea sunt una, pentru că viaţa încetează să mai fie ceva care se sfârşeşte... dar astea sunt doar vorbe... mă trezesc turuind aşa, în neştire, parcă aş vrea să acopăr zgomotul de fundal, iar apoi îmi dau seama că zgomotul de fundal e chiar existenţa şi că textul care se naşte e chiar febra şi abnegaţia care mă ţin aici, să n-alunec... şi de acolo mai ţâşneşte câte ceva, alteori sunt numai valuri care izbesc un promontoriu negru, dar nu reuşesc să le ating niciodată şi mă simt ca în visul ăla în care încerc să vorbesc şi nu pot scoate nici un cuvânt... am atunci impresia că am cunoscut nişte oameni, că am trăit cu adevărat alături de ei, că ne-am spus lucruri importante... sau invers, că totul a fost doar un produs al imaginaţiei mele ieşite din ţâţâni... cine ştie cine pe cine înşală, uneori limbajul cu toată violenţa lui mi se pare o minciună sfruntată, sinuciderea poate că asta e, anularea limbajului, o înjurătură, o flegmă pe faţă, după care te faci nevăzut, pentru că ce-ţi mai rămâne de făcut după un asemenea gest perfect de revoltă...

7 comentarii:

  1. Claudiu, tu sa ai grija de tine. Poate ca existenta e tacere pura, nu zgomot perfect. Renunta la zgomot.

    RăspundețiȘtergere
  2. ce grasa era gabitsaaaa

    RăspundețiȘtergere
  3. dumnezeule... incredibil. o generatie de pseudopoeti tampiti. nu aveti habar de ce e poezia: un gram de cultura poetica, de poetica, de scriitura sau discursivitate. cu toate astea va puneti pe frunte: Poet. cum face idiotul ala de Tupa. incredibila tara asta.
    " fotografiile din toamna aia rece şi clară ca un cristal"- cliseu ce-mi aminteste de Vlahuta.
    "sinuciderea poate că asta e, anularea limbajului" -plagiere - in nesimtire.
    epitete vai de ele si ce mai ... un text marca tinerilor poeti "chipurizati".

    RăspundețiȘtergere
  4. Poți să arunci foarte ușor cu tot felul de cuvinte, mai ales când „uiți” să te și semnezi.
    Critica e mereu bine-venită; însă contează și modul în care alegi să o faci.

    Claudiu Komartin este (pentru mine) unul dintre cei mai importanți oameni de cultură din generația mea de „tâmpiți”.

    Iulia G., Brașov.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dacă nu mă înşel, cred că de fapt autorul eseului la o fotografie pe malul mării tratează într-o manieră literară foarte personală următoarea chestiune:
    "Nu există decât o singură problemă filosofică cu adevărat serioasă: sinuciderea. A judeca dacă viaţa merită sau nu trăită,înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. Restul- dacă lumea are sau nu trei dimensiuni,dacă spiritul are nouă sau douăsprezece categorii- vine după aceea.(...)N-am văzut pe nimeni murind pentru argumentul ontologic, iar dacă pământul sau soarele se învîrtesc unul în jurului celuilat, îmi rămîne profund indiferent(..)Am văzut în schimb oameni care s-au omorât din pricina ideilor sau iluziilor care le dăduseră o raţiune de a trăi. Dar o raţiune de a trăi este în acelaşi timp un foarte bun motiv pentru a muri. Consider deci că sensul vieţii este cea mai presantă dintre întrebări".
    Soreen Kierkegaard,
    într-o traducere cît se poate de liberă de acum 25 de ani

    Domnul să-l odihnească pe George Vasilievici şi Sfîntul Gheorghe, purtătorul de biruinţă pecare astăzi îl sărbătorim, să-l aibă în pază pe acest ostaş rătăcit!
    Şi pe Pământ pace şi între oamnei bunăvoire!

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Anonim din generaţia de netâmpiţi, ce-ar fi să daţi exemplu din propria creaţie perfectă, bineînţeles, sub semnătură?

    RăspundețiȘtergere