"Există întotdeauna un secret. Există întotdeauna o altă lume pe lângă aceasta. Am trăit înainte de ne naşte. În ziua în care ţipăm pentru prima dată văzând lumina zilei, aducem cu noi pierderea unei lumi obscure, solitare, lichide. Întotdeauna vom simţi că locul acela ne-a fost furat. Întotdeauna o peşteră întunecată, căi subterane, umbre anterioare sinelui, ţărmuri tenebroase, un mal jilav vor rămâne în sufletul oamenilor de pretutindeni. (...) Întotdeauna un secret pe care nu îl vom împărtăşi nimănui, pe care poate că nu ni-l vom dezvălui nici măcar nouă înşine, ne salvează. Cine are un secret, are un suflet. (...)"
("Despre secret", Pascal Quignard în postfaţa la L'enfer de la Bibliothèque. Éros au secret, BnF, 2007)
luni, 5 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si chiar daca prin nastere am murit,
RăspundețiȘtergereHristos a inviat!
Ca noi sa vedem ca se poate.
Ca sescretul sa devina transparent.
Numai bine,
XXM