Am citit în ultimul număr din "Academia Caţavencu" mai întâi cu uimire (pentru că începuse prin a desfiinţa Cartea Oltului, care nici mie nu mi-a spus mare lucru, deşi rămâne, din păcate, cea mai cunoscută operă a lui Bogza), apoi cu stupoare şi cu enervare, pe măsură ce se ambala, împroşcând cu noroi la întâmplare, articolul lui Cristian Teodorescu. Care credeam că va amenda o nedreptate - cele mai cunoscute cărţi ale unui excelent poet avangardist, Geo Bogza, sunt şi cele mai slabe ale lui, în detrimentul fabuloaselor volume de tinereţe Jurnal de sex, Poemul invectivă şi bijuteria Cântec de revoltă, de dragoste şi de moarte. În schimb, Teodorescu (jurnalist ambiţios care, se spune, ar fi şi romancier) face pocinoaga, desfiinţându-l pe Bogza ca pe un biet băiat de prăvălie. Şi cu asta paginile de "cultură" din Caţavencu se umplură încă o dată de glorie...
(O să revin cu textele legendare ale lui Geo Bogza din Poemul invectivă, pe care din nefericire nu s-a găsit în toţi aceşti ani nici un editor să le reediteze, lăsându-le astfel posibilitatea unor publicişti confuzi ca Teodorescu să le treacă cu vederea de parcă nici nu ar exista. Oricum, cred că domnul în speţă ar trebui să dea fuga-fuguţa la bibliotecă să citească volumele deja menţionate, ba şi Jurnal de copilărie şi adolescenţă, poate se mai luminează niţel.)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am citit şi am citit şi textul din AC şi ai dreptate. Bogza a fost sclipitor iar criticoidul e un dobitoc, probabil imposibil de luminat.
RăspundețiȘtergereUn jet de sifon pentru impotenţii ambiţioşi.
RăspundețiȘtergereda, intrutotul de acord cu tine, claudiu
RăspundețiȘtergereStupefiant. Dar ştii cum e, injuriile de tipul ăsta-s psihanalizabile, denotă nişte obsesii şi "impotenţe" ale celui ce le proferă...
RăspundețiȘtergerePoate nu ar trebui sa fim atat de duri. E drept, n-am citit textul din AC, asa ca nu pot sa fiu total obiectiv. Va rog sa nu va suparati pe mine. Si mie imi place mult avangardistul Bogza si cred ca Teodorescu, daca spune ceea ce zice Claudiu, se insala grav. Sa nu uitam, insa, ca multi dintre criticii nostri literari considera ca avangardismul a fost doar o joaca fara sens, un teribilism lipsit de valoare literara, care are doar meritul de a ne fi sincronizat literatura, pentru prima oara, cu cea din Occident. "In toamna aceasta am pierdut zilele ca pe niste trenuri", imi vine acum in minte un vers de Bogza, un vers "fara sens", desigur. Claudiu, daca stii poemul ar fi misto sa-l pui aici. Nu mai stiu cum se numea. Ceva cu "toamna". Are niste imagini formidabile.
RăspundețiȘtergereClaudiu, miercuri iti aduc volumul e fantastic nu ma gandeam ca poate exista asa ceva in literatura romana. Multumesc pentru carte! cat despre presa romaneasca no comment
RăspundețiȘtergerepoate "poem ultragiant"?
RăspundețiȘtergereDin pacate, ai dreptate. Sunt multe carti si destui autori ignorati sau rau cunoscuti prin literatura asta si asa nu foarte generoasa. Vina este, uneori, si a editorilor, dar si a criticilor - nu cunosc o monografie serioasa despre Geo Bogza, care sa il revalorifice si sa scoata de la naftalina textele cu adevarat importante (norocul Cartii Oltului si nenorocul autorului a fost ca acest poem plat intr-o proza ca o peltea salcie a fost cateva decenii in manualele de lb.romana - eu am prins un fragment care m-a plictisit ingrozitor). Revelatia pe care am avut-o in liceu, cand am descoperit un alt Bogza, a fost uriasa. In general, avangarda romaneasca - desi s-a editat si s-a scris destul de mult - este inca insuficient valorificata. Poate facem noi ceva in sensul asta...
RăspundețiȘtergereNu a reusit Iorga, cu geniul si limitele lui sa il termine si reuseste Teodorescu? Nici vorba. Apropo, Cartea Oltului laprima lectura nu mi-a placut, dar la a doua mi s-a parut fascinant whitmanismul ei autohton. E o mare carte doar ca ar merita mereu optici inviorate de lectura. Abia atunci, prin flexibilitatea lor se va vedea cat de valoroasa e.
RăspundețiȘtergereMi se pare o desfiinţare facilă. Sigur, "Cartea Oltului", încă din premiză, nu caută să aibă trecere la "nemulţumiţii pentru totdeauna" (cred că formula aparţinea lui Gellu Naum), şi mai mult decât un poem în proză decent dar de dimensiuni cam prea mari poate că nu este, dar nu cred că Bogza a mizat atât de mult pe acea carte aşa cum nici, de pildă, Cărtărescu n-a mizat pe "De ce iubim femeile". În orice caz, ce făcea pe vremea "Poemului invectivă" era autentic. Ce a făcut după aceea pare a fi de un cu totul alt Geo Bogza, cu tot fondul expresionist care există în mai toate cărţile sale...
RăspundețiȘtergerePersonal însă, alţi poeţi avangardişti mi se par mai simpatici, recte Voronca & Co., chiar dacă genul acela de imagism deşănţat poate fi considerat demodat...