Tadeusz Różewicz

Tadeusz Różewicz este nu doar unul dintre poeţii polonezi clasici ai secolului XX (alături de Czeslaw Milosz, Wyslawa Szymborska şi Zbigniew Herbert - primii doi câştigători ai Premiului Nobel), ci şi unul dintre ultimii mari modernişti europeni în viaţă. Różewicz s-a născut în 1921 la Radomsko şi a fost martor şi participant la toate marile momente din ultimii 70 de ani - a făcut parte din Rezistenţă în timpul ocupaţiei naziste a Poloniei, a scris poezie în comunism şi după căderea acestuia. Câştigător al festivalului de poezie de la Struga la un an după Ginsberg şi autor a peste 50 de volume de versuri, teatru şi proză, Różewicz a scris, de la debutul său din 1947 şi până în anii 2000, o poezie foarte variată, fiind unul dintre autorii preocupaţi de reînnoirea continuă a mijloacelor de expresie.


Supravieţuitorul

Am douăzeci şi patru de ani
dus la măcel
am supravieţuit.

Următoarele sunt sinonime goale:
om şi animal
dragoste şi ură
prieten şi duşman
întuneric şi lumină.

Oamenii şi animalele sunt omorâţi în acelaşi fel
am văzut-o:
camioane pline cu oameni schilodiţi
ce nu vor fi salvaţi.

Noţiunile sunt doar cuvinte:
virtute şi crimă
adevăr şi minciună
frumuseţe şi urâţenie
curaj şi laşitate.

Virtutea şi crima cântăresc la fel
am văzut-o:
la un bărbat care era în acelaşi timp
criminal şi virtuos.

Caut un profesor şi un maestru
care să îmi redea văzul auzul şi graiul
care să numească din nou obiecte şi noţiuni
care să despartă întunericul de lumină.

Am douăzeci şi patru de ani
dus la măcel
am supravieţuit

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme

poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături

poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă

poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit

poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul

cel care cade
şi cel care se ridică

poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

Omul nou


Omul nou
este acesta da
e-această
ţeavă de canalizare
care lasă totul
să treacă prin ea.

Poem

Vrusesem să descriu
căderea frunzelor
într-un parc din sud

cinci lebede albe
alunecând pe oglinda de apă
împâclită

vrusesem să pictez
negrele crizanteme
oxidate de brumă

lumina pe buzele
unei tinere fete
ce trece

visasem la poeţii
din tărâmul de Mijloc
ce stăpâneau arta
de a scrie opere desăvârşite
ei s-au stins
dar lumina poemelor lor
ajunge până la mine
după o mie de ani

o frunză tocmai a căzut pe pământ

şi am înţeles
tablourile care plâng
tăcerea muzicii
misterul poeziei mutilate

reîntors acasă
mâna mea a-nceput să scrie
un poem
surdo-mut
care a vrut să existe
să vadă lumina zilei
dar eu nu doresc să îl scriu
aştept să înceteze încetul cu încetul
să mai respire.

Printre multiple îndeletniciri

Printre multiple îndeletniciri
de o extremă urgenţă
am uitat
că mai trebuie
să şi mor

inconştient fiind
am neglijat această sarcină
sau o îndeplineam
cu superficialitate

de mâine
totul se va schimba

o să mă apuc de murit
cu cea mai mare grijă
cu optimism şi înţelepciune
fără să pierd vremea

traducere de Claudiu Komartin