Rolf Bossert, Menschen und Zeitungen

În poezia lui Rolf Bossert (1952-1986), una dintre vocile înnoitoare ale liricii germane din anii '70 şi din prima parte a anilor '80 (cu influenţe dintre cele mai importante pentru poezia tinerilor poeţi români 80-işti), se găseşte câte ceva din lucrurile pe care le admirăm cel mai mult la poeţii români de acum trei decenii care ne spun azi cel mai mult. Printre aceste urme ale lui Bossert, de remarcat o influenţă însemnată în ritmul de trasor al discursului lui Ion Monoran (1953-1993), poet pe care îl putem redescoperi acum datorită volumului Eu însumi apărut în 2009 la Cartea Românească (directeţe, tensiune, verb bătăios, atitudine contestatară); ceva din "curajul" devenit faimos prin "utilizarea" pe scară largă (media a jucat aici un rol esenţial în epocă) al lui Mircea Dinescu (de la Democraţia naturii până la Moartea citeşte ziarul), deşi Dinescu nu a ajuns niciodată să fie atât de bun ca Bossert; şi, în fine, sensibilitatea scrâşnită din poezia de început a Marianei Marin (eticism substanţial, "joacă" serioasă cu sintaxa şi un fel proaspăt, original şi subtil de a vorbi despre lagărul existenţial al epocii din perpectiva - redefinită - a unui poet blestemat). Pentru că, într-adevăr, destin de "poet blestemat" a avut acest excelent poet de origine germană din România, un "guerillero blajin" (după cum îl numeşte vechiul său prieten Gerhardt Csejka), care s-a sinucis, la 33 de ani, la numai 6 săptămâni după ce ajunsese la Frankfurt, după ce făcuse parte din Aktionsgruppe Banat (alături de Richard Wagner, William Totok, Johann Lippet), una dintre cele mai importante mişcări literare care au luat naştere în România secolului XX. Avem, din fericire, datorită Norei Iuga, o traducere a celor mai bune poeme scrise de-a lungul a 13 ani de Rolf Bossert, prin volumul bilingv Ich steh auf den treppen des winds / Stau pe treptele vântului, apărut în 2008 la Editura ICR, adică textele lui Bossert dintre 1972 şi 1985, în care veţi descoperi un poet strălucit, care a intuit o bună parte dintre direcţiile în care a luat-o poezia europeană a ultimului sfert de secol.