8 poeme de Rolf Bossert

căminele studenţeşti grozăveşti, bucureşti

aici stau pitite conducte
sub burţile podurilor
termocentrale şi cămine studenţeşti

printre ele tulbure
aproape secată
dâmboviţa

siluete scoase din gherete de tir pe bune
împuşcate zilnic
învaţă supravieţuirea
la colţ de stradă

alături: cum
se traduce mirosul
de gogoaşă
în limba germană?

grădina botanică şi fabrica de ţigări
se luptă între ele pentru plămânii noştri
de care avem nevoie să strigăm şi
să respirăm în odăile
blocurilor noi

iată
ne
pregătim


[am spus adevărul]

am spus adevărul
mint
am să tac
mint
am spus adevărul


anunţ la mica publicitate

caut câine
cu 2 boturi
care să nu fie obligat să tacă
atunci când muşcă

vechea şi noua sensibilitate
se dedică prietenilor mei trişti

Pe atunci, în patruşcinci,
cuvântul preferat
al Armatei Roşii

Părinţilor noştri încă
le dădeau
lacrimile

: kaputt

De treizeci şi patru de ani
suntem vârâţi în
pace până-n gât

Acum nu mai dăm gata
nici un sistem,
doar când şi când un pahar, două,
mâine căsnicia noastră

: kaputt


Marea Neagră

Nisip, sânii tăi
abrupţi ca o zi de iulie.
Mâna mea rebegită de ger.


Speranţă

Plumbul e leneş,
glonţu-i încă pe drum.
Mai avem timp.


Siluetă nocturnă

Ăia stau la uşă, cu
ciocane şi crizanteme:
nu-s oaspeţi, nu-s salahori.
Nu-s ruşi, ăia nu
se-mping printre zimţii
gândurilor veşnic complementare.
Iubesc frumuseţea,
stilul frânt. Dar nu-s
ai Domnului îngeri de piele.
Pielea ta o râvnesc, cuvintele mele.


grozăveşti

brutal îşi trage tramvaiul
după el
femeia lui roşie de ruşine
ceaţa zorilor

o părăseşte apoi
şi-şi poartă setea
prin cârciumi renovate

şi seara târziu se întoarce ursuz
ea-l aşteaptă
obosită şi ascultătoare,
cu ochi luminoşi, umeziţi.

pe urmă se-ascund împreună sub noapte
mâine e iar luni ora şapte


(din volumul Ich steh auf den Treppen des Winds (Ausgewahlte Gedichte 1972-1985) / Stau pe treptele vântului (Poeme alese 1972-1985), Editura ICR, 2008, în traducerea Norei Iuga)