Nu acolo nu acolo nu acolo,
ai putea să cazi –
nu vrea nimeni să cazi doar ai fost
atârnat cu atâta grijă
peste cutia asta a milei
ce începe să pută
a pulpe de miel.
Din leagăn începe totul. După alint
vine somnul
și rozătoarele îți atârnă la gât
coliere de pietriș colorat
pentru liniștea care
ni se cere mereu înainte de
cel mai convenabil dezastru.
Iar după somn, când
casa încă mai fumegă
și din ea ies chițcăind mătușile șchioape,
rămâi atârnat de
putregaiul care vorbește
într-o limbă cu gheare și lanțuri,
numai de ele știută.
Nu acolo nu acolo nu acolo,
ai putea să cazi –
peste putregai, peste pietrișul
de sub care mai zvâcnesc pulpele mielului
și peste cerul ăsta ce hâșâie
în legea lui și nu mai
vrea nimic de la nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu