Mâine, duminică, 23 aprilie 2017, la 7 ani, 5 luni și două zile de când a avut loc prima ediție, Institutul Blecher ajunge la numărul 150. Adică din ultimele 2700 și ceva de zile, 150 ni le-am petrecut (cel puțin după-amiezele și serile, uneori până târzior în noapte) adunându-ne (și sunt sigur că niciodată nu am fost mai puțin de 15, deși nu puține au fost dățile când ne-am adunat și 50-70) citind literatură contemporană, vorbind cu însuflețire despre ea, dezbătând, prezentând cărți și autori, întreținând jocul nostru preferat.
La ediția 100, din 22 februarie 2015, au citit 20 de poeți cu vârste între 17 și 42 de ani. A fost un maraton de trei ore pe care e greu să-l uiți. Câțiva dintre tinerii de atunci au continuat și sunt alături de acest proiect, de alții nu mai știm mare lucru, așa cum am învățat în anii ăștia că să-ntâmplă cu atâția care apar și dispar în literatură & arte. La ediția 150 vine de la Iași Radu Andriescu, aureolat de premiul primit recent la Gala revistei „Observator cultural” pentru volumul pe care i l-am publicat anul trecut la Casa de Editură Max Blecher, Când nu mai e aer, a cărui continuare a ieșit de câteva săptămâni tot la noi.
Așadar, Andriescu o să citească din Gerul dintre ei, carte care e, după mine, mai bine montată, mai emoționantă și mai directă decât excelentul volum de anul trecut. Iar după Radu se va performa, în combinația tot mai bine strunită și mai atrăgătoare dintre spoken word-ul făcut de Robert G. Elekes și muzica lui Radu Mureșan și George Pandrea, care-și spun „Elekes & The Sevenelevens”.
Vor urma, până la vară, încă 4 ediții, toate în mai: două de proză (pe 14, respectiv pe 28 – dezvălui doar doi dintre cei patru invitați, fiindcă sunt încă tineri, amândoi născuți în 1983, amândoi cu romane recente despre care se vorbește și se scrie de bine și foarte bine: Tudor Ganea și Dan Ciupureanu); și două de poezie (pe 7 și pe 21 mai), prima cu Doina Ioanid, care va citi dintr-un volum ce-i va apărea în curând în colecția coordonată de către Svetlana Cârstean, și tânăra Andreea Chiper; și o a doua, pe 21, adică în ultima zi e Festivalului Internațional de Poezie București, cu patru tineri poeți maghiari, printre cei mai buni de azi – doi scriu în românește și doi în maghiară: Andrei Dósa, Mihók Tamás, Benji Horváth și Botond Fischer.
Așa că, după ediția 150, ar trebui ca luna mai să fie una dintre cele mai bune perioade din istoria unui club de lectură care a rămas la fel de viu și de conectat pe cât era la primele întâlniri.
După mine, pentru România și pentru lumea de azi, asta e în sine o performanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu