Gemeinschaft und Gesellschaft

Îngeri ai privilegiului și ai încântării de sine,

voi, mari proprietari ai silozurilor de benzedrină

și stăpâni calculați peste noul vibe metropolitan,

degeaba umblați în tricouri negre mulate

pe care scrie-n relief La Tristesse.

Cu dințișorii voștri egali ronțăiți dintr-un os mic, lustruit,

îl spălați, îl mângâiați, îi spuneți mamă, tată,

a sosit timpul, vă fotografiați cu el

și apoi îl băgați la loc în același buzunar din care nu

există scăpare.

Cafea, prăjiturele, bârfele inofensive din pauza de țigară.

Atâta simulare și răsucire isteață

justificată mereu prin necesitate, răspundere, asumare.

Capacitatea de organizare și acțiune. Controlul.

Monoculturi deplorabile. Fericire instant. Instagram.

În rest, un limbaj redus iar la o serie de silabe informe.

Cu dințișorii voștri egali ronțăiți.

Statistica. Infailibilă. Certitudinile.

Discursurile motivaționale ale campionilor.

Zgura zerourilor de la periferie

pe care le poți călca în picioare când treci

cu căștile în urechi înfulecându-ți zenburgerul.

Selecția. Necruțătoare. Inevitabilul.

Hale în care îngeri cu orbitele goale se

înghesuie după cel mai recent triumf, ridicând
în lumina neoanelor un idol urban,

un sfenoid înfășurat în catifea neagră

pe care scrie în relief La Tristesse.

Mamă, tată, a sosit timpul.