marți, 4 aprilie 2017

Gemeinschaft und Gesellschaft


Îngeri ai privilegiului și ai încântării de sine,
voi, mari proprietari ai silozurilor de benzedrină
și stăpâni calculați peste noul vibe metropolitan,
degeaba umblați în tricouri negre mulate
pe care scrie-n relief La Tristesse.

Cu dințișorii voștri egali ronțăiți dintr-un os mic, lustruit,
îl spălați, îl mângâiați, îi spuneți mamă, tată,
a sosit timpul, vă fotografiați cu el
și apoi îl băgați la loc în același buzunar din care nu
există scăpare.

Cafea, prăjiturele, bârfele inofensive din pauza de țigară.
Atâta simulare și răsucire isteață
justificată mereu prin necesitate, răspundere, asumare.

Capacitatea de organizare și acțiune. Controlul.
Monoculturi deplorabile. Fericire instant. Instagram.
În rest, un limbaj redus iar la o serie de silabe informe.

Cu dințișorii voștri egali ronțăiți.
Statistica. Infailibilă. Certitudinile.
Discursurile motivaționale ale campionilor.

Zgura zerourilor de la periferie
pe care le poți călca în picioare când treci
cu căștile în urechi înfulecându-ți zenburgerul.
Selecția. Necruțătoare. Inevitabilul.

Hale în care îngeri cu orbitele goale se
înghesuie după cel mai recent triumf, ridicând
în lumina neoanelor un idol urban,
un sfenoid înfășurat în catifea neagră
pe care scrie în relief La Tristesse.

Mamă, tată, a sosit timpul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu