Artaud la Norogachic

poem scris în urmă cu doi ani (de fapt, cam doi ani și o săptămână, ca să fiu exact), când lucram la Dezmembrați a Adrianei Carrasco și eram imersat în tot felul de lucruri legate de Mexic, așa că nu aveam cum să nu ajung la Antonin Artaud și la expediția lui din 1936 în munții Sierra Madre pentru a se iniția în ritualurile cărora le este asociat Peyotl; rezultatul acestei experiențe a fost scrierea unei cărți publicate în 1945, D'un voyage au pays des Tarahumaras, care servește de referință și cu care textul meu încerca să intre în dialog.

A găsit stânci scrijelite cu semnele

    dinaintea ştiinţei şi a savanţilor, cactuşi, cursuri

    repezi de apă ascunzându-se de cel ce nu

    le cunoaşte albia & formele schimbătoare,

    peisajul arid, permanenţa nemaculată de tehnică

    a magiei,

Artaud electrocutat de Peyotl,

Artaud zdruncinat, vag material,

Artaud dansator cu spiritele,

Artaud în vertijul vidului interior,

Artaud spectator & discipol,

Artaud împrăştiindu-şi ultima doză

    de heroină peste prăpastie,

Artaud opusul canaliei Cortés,

Artaud înţelegând că răul e pentru om insondabil

    şi că expresia lui nu-i păcatul, ci pierderea conştiinţei,

Artaud şi dominaţia condamnată a Albilor,

Artaud, ochii lui fascinaţi

    de tribul oamenilor căzuţi din ceruri înainte ca

    cerurile să se umple de muşte,

Artaud învăţând de la imobilitatea lor vecină cu sacrul,

    Tarahumaras,

    dezlegaţi de lumea fizică şi adunaţi la loc

    printre pietrişurile de la Norogachic,

    locul în care zeul era încă inteligibil

    fiindcă nu primise de la creatură un nume,

Artaud tumefiat, cu ţeasta transformată de

    sevele drogului în tobă rituală,

Artaud pătruns de Jiculi,

Artaud, cast şi erotic precum planta pe care

    a căutat-o dincolo & dincoace de lumea vizibilă,

Artaud în ritualul soarelui negru,

Artaud unit cu Onorúgame

    şi Iyerúgame

    şi Chirisópori,

    provocând pericolul concret al propriei minţi

    consumate de nevroză & de civilizaţie, de Europa

    barbară & degradată,

Artaud adăpostit într-o peşteră cât unghia unui zeu vechi,

pus pe şotii.

decembrie 2014