C.T. Lituon, „Studiu la proiectul de poduri”

C.T. Lituon (1922-1948), poet mort la 25 de ani de tuberculoză și pe de-a-ntregul uitat, membru al grupării „Albatros”, în anii '40 ai secolului trecut. Lui Lituon nu i-a apărut nici o carte în timpul vieții, câteva texte de-ale sale rămânând presărate în revistele timpului.

Studiu la proiectul de poduri

Domnișoara Inginer avea inima călită la temperatura cuptoarelor înalte

Și mă privea aspru în fiecare dimineață

De câte ori îi povesteam despre anotimpurile zvelte din preajma iubitei,

De câte ori îi spuneam că au înflorit trandafirii nobili din parc

Altoiți de grădinarul importat din Olanda.

Toamna aceea, fără spații violente, fără echinocții

― Blestemată de păduri, de luminișurile rare

Și de ierburile nemenționate în ierbare ―

Se așternea ca o ultimă aventură

Peste podul ciudat și uriaș al Domnișoarei Inginer,

Nesprijinit nici în zidărie, nici în fier.

Câteodată noaptea, când o cuprindea nebunia pe Domnișoara Inginer,

Creșteau laolaltă podurile suspendate, din compas și echer.

Domnișoara Inginer avea inima călită la temperatura cuptoarelor înalte

Și mă privea ironic de câte ori îi spuneam

Că în curând iubita mea va părăsi preocupările sale de aloidism,

Că în curând o va vesti Îngerul.

(Lanuri întinse vor rodi pe aproape de închipuirea mea,

Domnișoara Inginer mă va privi mai ironic și mai aspru ca niciodată,

Boi blajini vor rumega amintirea strămoșilor

Care-au îngenunchiat lângă Fiul lui Dumnezeu.)

Câteodată noaptea, când o cuprinde nebunia pe Domnișoara Inginer,

Podul nostru, ca o omidă uriașă, ridică spinarea spre cer

Susținut doar de focul care se aprinde sălbatic din ochii lui Lucifer.

Într-o zi, poate, mă voi sfătui și cu Apolodor din Damasc

Întrebându-l despre obrazul descompus al Domnișoarei Inginer,

Despre podul care o ațâță uriaș și ciudat,

Despre nebunia care o cuprinde la al doilea cântat.

din „Caietele de poezie” ale „Revistei Fundațiilor Regale” (nr. 2 / februarie 1947).