Mult subestimat și nedreptățit a fost Ion Zubașcu dacă e să mă refer la ultimele două cărți de poezie pe care le-a scris (Moarte de om. O poveste de viață, 2010 și Omul, pomul și fântâna. O tragedie românească, 2011), ambele scrise puțin înainte de plecare, în condițiile unei lupte crâncene cu o boală fatală, ambele apărute la editura clujeană Limes și comprimând, cred, tot ce a înțeles I.Z. din anii de viață, de suferință și de reflecție asupra unor teme fundamentale, care îi circumscriu și îi leagă acum, inseparabil, viața și poezia. Pentru „Gazeta de Constanța” am ales un poem din ultima lui carte.
Ion Zubașcu
îmi plac foarte mult poemele lui Ion Zubaşcu. pentru mine a fost şi rămâne unul dintre cei mai buni poeţi! păcat că nu a fost apreciat la adevărata lui valoare!
RăspundețiȘtergere