„Poesis internațional” vol. 21 (1/2018)

          „Ca și în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă. Domeniul visului este larg și întotdeauna interesant de exploatat. În felul acesta înţeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism.” Când scria aceste rânduri în 1927, în cunoscutul său dialog cu I. Valerian, cu siguranţă că Ion Barbu, care a respins tranșant și cu binecunoscuta-i superbie orientările radicale ale modernităţii poetice occidentale, nu avea cum să intuiască apariţia, aproape o jumătate de secol mai târziu, a unei mișcări poetice infrarealiste în America Latină. Fără nicio legătură cu eclatantele exigenţe estetice barbiliene, infrarealiștii din Mexicul anilor ‘70 au constituit o grupare de avangardă necesară într-un moment dominat încă de modernismul înalt al cărui reprezentant celebrat și canonizat era Octavio Paz (el însuși apropiat în tinereţea pariziană de cercurile suprarealiste, rămânând totuși un adept al poemului pur, ca manifestare primară a Sacrului).
          În momentul răzmeriţei literare pornite de foarte tinerii Roberto Bolaño și Mario Santiago Papasquiaro, Paz avea 60 de ani și era la apogeul carierei sale (deși avea să primească Nobelul pentru literatură peste încă cincisprezece ani, în 1990). Sigur, această mișcare pronunţat insurgentă, cu rădăcini în dadaism și în avangarde, nu a devenit cunoscută decât odată cu celebritatea mondială a lui Bolaño. Brusc, opera sa romanescă, labirintică și fascinantă, a aruncat o lumină nouă asupra Mișcării Infrarealiste – poeţii alături de care chilianul se formase în Mexicul anilor ‘70, deveniţi personaje ale cărţilor-cult pe care acesta le-a scris (se împlinesc exact 20 de ani de la apariţia Detectivilor sălbatici, ce l-a propulsat ca pe unul dintre marii scriitori ai Americii Latine și ai lumii), au revenit în atenţia cititorilor. În special Mario Santiago, acest Neal Cassady al universului bolañian, mort la numai 44 de ani, a fost redescoperit, înconjurat de aura legendei create de Bolaño. Este pentru prima oară când manifestul lui Mario Santiago Papasquiaro, dar și selecţii din poezia acestuia, a lui Edgar Artaud Jarry și a Guadalupei Ochoa apar în românește, familiarizându-ne măcar puţin cu energia și cutezanţele acestei bande de anarhiști și idealiști, nebuni după poezie și troţkiști deziluzionaţi de acum patruzeci de ani.
          Deloc întâmplător, unul dintre poeţii pe care belicoșii infrarealiști îi păstrau ca modele tutelare a fost Nicanor Parra. Nu încape îndoială că volumul acestuia, Poeme și antipoeme (1954), publicat cu doi ani înainte de Howl al lui Ginsberg, a marcat decisiv și durabil poezia latino-americană. Decedat cu câteva luni în urmă la o vârstă patriarhală, 103 ani, uluitorul poet chilian a experimentat până către sfârșitul secolului XX cât pentru o întreagă literatură. Pe el, precum și pe John Ashbery (1927-2017), despre care Bogdan-Alexandru Stănescu scrie un eseu pătrunzător și îi traduce un poem esenţial (unul dintre atâtea!), pe Lawrence Ferlinghetti, care încă scrie, la 99 de ani, poeme corosive împotriva establishmentului politic american, și pe poetul italian Andrea Zanzotto (1921-2011), tradus și prezentat fastuos de către George Popescu, stă „Poesis internaţional” 21. Un număr în care am căutat să interogăm veșnicul clișeu al poeziei ca elan al tinereţii – s-ar spune că acești patru poeţi-patriarhi, care au scris până către 90 de ani (cum este, la noi, cazul fenomenalei Nora Iuga), pun în discuţie (prin chiar vieţile și opera lor) atât de des invocatul distih al lui Wordsworth (“We poets in our youth begin in gladness:/ But thereof come in the end despondency and madness.”) 

Cuprins:

Portret: Rodica Draghincescu
Poezie: Lawrence Ferlinghetti (în traducerea lui Florentin Popa), Nora Iuga, Carmina priapea (cuvânt introductiv și traducere din limba latină de Ștefan Ivas), Frank Kuppner (traducere de Vlad Pojoga), Emilian Galaicu-Păun, Nicanor Parra (7 poeme traduse de Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Adrian Diniș, Mina Decu, Daniela Luca, Radu Vancu și Anastasia Gavrilovici), Dan Dediu, Ioana Șerban, Sigurbjörg Thrastardóttir (traducere de Daniela Mărculeț), Paul Bailey (traducere de Marius Chivu), Veronica Ștefaneț, Serghei Timofeev (traducere de Diana Iepure), Marius Chivu, Derek JG Williams (traducere de Tiberiu Neacșu), Șerban Axinte, Artiom Oleacu, Marija Dejanović (traducere de Goran Čolakhodžić), Andrea Zanzotto (traducere de George Popescu), Simon Márton (traducere de Mihók Tamás), Ioan Coroamă, Jan H. Mysjkin (traducere de Constantin Abăluță), Jean-Marc Flahaut (traducere de Laurențiu Malomfălean), Dan Iancu, Guadalupe Ochoa (traducere de Ligia Keșișian), Edgar Artaud Jarry (traducere de Ligia Keșișian), Mario Santiago Papasquiaro (traducere de Mina Decu)
Proză: Lina Wolff (traducere de Daniela Ionescu), Tatiana Țîbuleac, Szabó T. Anna (traducere de Ildikó Gábos-Foarţă), Tudor Ganea
Manifest: „Manifest infrarealist”, de Mario Santiago Papasquiaro (traducere de Ligia Keșișian), „Necivilizație”, manifestul grupului Dark Mountain – partea a doua (traducere de Mihnea Bâlici)
Eseu: Bogdan-Alexandru Stănescu, „Cealaltă tradiție – Ashbery în fața oglinzii”, Philippe Muray, „Imperiul Binelui” – fragment (traducere de O. Nimigean), George Popescu, „Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis”
Cronici de carte: Cosmin Ciotloș despre Un om care scrie. Jurnal 2011-2017 (Humanitas, 2018), de Mircea Cărtărescu; Șerban Foarță & Ildikó Gábos-Foarță despre Berlin Hamlet (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Szilárd Borbély; Teodora Coman despre Periferii (Charmides, 2017) de Pablo García Casado; Mihók Tamás despre Neon vernacular (Tracus Arte, 2017) de Yusef Komunyakaa; Daniela Luca despre kirilă (Tracus Arte, 2017) de Teodor Dună; Alexandra Turcu despre Câteva numere de magie (Editura Școala Ardeleană, 2017) de Alice Notley; Horia Dulvac despre e timpul să visăm un măcel (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Ionel Ciupureanu; Grațiela Benga despre teritorii (Tracus Arte, 2017) de Cristina Stancu; Robert Cincu despre sundial (frACTalia, 2017) de Bogdan Tiutiu
Cronici de artă: Diana Marincu („Please Stay Here 4-ever” – Note despre Trienala de la Kathmandu), Teodora Coman („Interiorul nu trebuie devoalat” despre expoziția TOMAGRAPH)
Prezențe. Poeți români în traducere: Dumitru Crudu, Fałszywy Dymitr (Instytut Kultury Miejskiej, 2018, traducere în polonă de Jakub Kornhauser și Joanna Kornaś-Warwas); Svetlana Cârstean, Tyngdekraft (H//O//F, 2017, traducere în norvegiană de Sindre Andersen); Ana Blandiana, Ma patrie A4 (Black Herald Press, 2018, traducere în franceză de Muriel Jollis-Dimitriu); Daniel Bănulescu, Die Republik Daniel Bănulescu (Pop Verlag, 2018, traducere în germană de Ernest Wichner); Claudiu Komartin, kobalt (Izdatelstvo za poezia DA, 2017, traducere în bulgară de Lora Nenkovska); Andra Rotaru, Lemur (Action Books, 2018, traducere în engleză de Florin Bican).