Ceaun

Să bei, să bei până uiți de politică
și de bani de combinații sinistre de războaie de monștri

scârțâitul ușii, pașii mărunți și deși,

blăniță și gheare pe podeaua cerată, înger-îngerașul-meu

și dârdâitul de care oricum nu le pasă

mâna întinsă către noptieră SPORT! și menținerea

unui tonus consolator

minciunile popilor fetița care se sinucide

într-o după-amiază de octombrie e găsită ceva mai

târziu cu un dildo în anus

ăia nu vor să-i facă slujbă deși știu că a fost
dintre toți cea mai pură

dar au putut citi pe fața ei disprețul sau furia
înăbușită înainte ca
lumea să-i calce-n picioare jucăriile, să smulgă

cu dinții capul păpușii să-i
zdrelească fustița

așa că fără diete de balerine, să vorbim despre corali
despre delfini și balene

și despre oceane peste care se întind
dârele rachetelor

ultima șansă a lăcustei bipede în urma ei

doar solul otrăvit, doar vegetația pipernicită,

litania progresului permanent

roboți sfioși & ecrane hipnotice

pe străzile unei metropole năpădite de buruieni și scaieți,

ultima eliberare a scenariilor morbide

sexul flasc și degetele obediente

jucându-se cu mărgele turcoaz sub țesătura de latex,

agresiunea lentă, întreținută ca focul în sobă,

copiii răpiți și lăsați să crape

de foame în pivnițe, trapa nedeschisă de un deceniu

acum când carnea celui de lângă tine tremură

nebunește se desprinde alunecă

singură în ceaun