Suntem păpuși în doliu
cu burta bombată cu brațe care apucă
greu lucrurile mai mult le lovesc
sau le târâie când nu ne vede
nimeni
și privirile noastre ar
pustii ar smulge până și când încearcă să
mângâie
suntem păpuși în doliu
cu gura mare maaaare dumnezeule cum mai râdem
de orice prostie ca să nu izbucnim în
plâns deși plânsul ăsta
ne face unici
printre celelalte triburi de păpuși din
cămăruța unei fetițe bolnave din naștere a
unei fetițe cu oase de sticlă și sânge subțire și-albastru
cu care o să ne zugrăvim biserica
doamne
când agonia asta o să se termine când va
fi gata și unul dintre trimișii tăi o să ne mintă că
putem s-o luăm de
la
capăt.
Graz, mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu