Transpoesie. One poem, one trip, how many journeys?

De sâmbătă sunt la Bruxelles, unde am fost invitat pentru proiectul Transpoesie. O sărbătoare legată de ziua europeană a limbilor, Bruxelles devenind al doilea mare oraş european care, preluând modelul evenimentului londonez, aduce poezia în metrou (s-a mai întâmplat asta, acum câţiva ani, în Varşovia). Am fost chemat să particip cu un poem, tradus în franceză (de Gil Mesange) şi neerlandeză (de Jan Mysjkin) şi postat în câteva staţii de metrou. Acest poem este "Iubesc acel oraş" din Un anotimp în Berceni. Sunt, se pare, 21 de poeţi europeni cu tot atâtea poeme, iar 7 dintre ei, mai exact Emily Ballou (UK), Clara Janés (ES), Claudiu Komartin (RO), Radek Malý (CZ), Lieke Marsman (NL), Carl Norac (FR), Morten Søndergaard (DK) au avut luni o lectură şi au participat la o discuţie moderată de Peter Vermeersch (Brussels Poetry Collective, despre care voi scrie mai târziu). Totul s-a întâmplat la Passa Porta, locul în care am mai fost acum câţiva ani, cu un proiect făcut foarte româneşte, dar ceea ce am trăit acum în faimoasa (deja) librărie bruxelleză m-a făcut galben de invidie. Aş vrea să văd şi eu Cărtureştiul organizând aşa ceva, făcând chiar un festival literar şi având la etaj rezidenţe pentru scriitori din toată Europa. După cum mă întreb cât ne va lua să avem şi noi poezie în metrou (şi nu lipită eventual pe furiş de gherila poetică blecheriană)...

Vreau doar să mai spun că duminică am fost într-un mare parc din sudul oraşului, o pădure plină de oameni cărora nu le venea să creadă ce însorit e, iar acolo am văzut două păsări verzi care s-au ascuns imediat în coroana unui stejar. N-am mai zis nimic despre asta, fiindcă nu le văzusem decât eu şi se zicea iar că fac poezii, dar astăzi am fost lămurit: păsările astea chiar există şi ar fi fost eliberate acum câteva decenii de la un circ, iar acum se mai arată din când în când cui se-ncăpăţânează să le vadă.