Fraţii jderi

"În pădurile mari de la Nord de Dunăre, acolo unde locuiesc români trăiesc şi jderii de copac (Martes martes), jderii adevăraţi. Jderul de copac - spre deosebire de cel de piatră, care iese doar noaptea -, cu o pată gălbuie pe piept, nefragmentată, deşi atent şi fricos, vânează şi ziua. Se caţără în copac cu o viteză uluitoare. Luat de mic pe lângă casă, poate fi şi îmblânzit. Femela are o perioadă de gestaţie de nouă luni. Jderii, prădători mici care nu trec de 1,5 kg, atacă uneori animale mult mai mari: căpriorul, înalt de 1 m şi cântărind până la 35 kg, sau chiar celebrul cerb carpatin, de 2 m înălţime şi greu de 300 kg. Aşa povestesc vânătorii - puteţi afla totul despre jderi de pe Net, care e şi loc de refugiu pentru cultura «jderească». Jderii sar arareori la gâtul omului - dacă turbează, de exemplu.

Această vedere vânătorească m-a urmărit obsesiv cât s-a compus antologia de faţă. Am evitat, de altfel, contactul direct cu autorii. Deşi premeditez proiectul de când au început ei să iasă la lumină, pe măsură ce le citeam poemele şi opiniile înţelegeam că, fără cineva «dinăuntru», o antologie a celor mai tineri şi mai activi nu se poate face. De aceea i-am propus lui Dan Coman, care mi s-a părut cel mai potrivit raisonneur, s-o realizăm împreună, lui revenindu-i întreaga muncă «de teren». Mi-am folosit toate talentele de negociator pentru a-l convinge să fie şi el antologat, căci, prin absenţa sa, ar fi sărăcit nejustificat configuraţia. Am fost amândoi plăcut surprinşi că nu am încasat nici un refuz. Sper ca «jderii», împreună cu cititorii lor, să fie mulţumiţi de ce a ieşit. (...)"

Astfel îşi începe Petru Romoşan textul de introducere la recenta Compania poeţilor tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman şi Petru Romoşan (Editura Compania, 2011). Un text fără îndoială funny, ironic şi, pe alocuri, polemic ("Din când în când, îl veţi auzi în acest volum şi pe tânărul Eminescu, şi îi veţi auzi chiar şi pe poeţii Văcăreşti", scrie Romoşan la sfârşit, deşi nu mi-e clar pe ce se bazează), urmat de textul lui Dan Coman, chibzuit, limpede şi dinăuntrul fenomenului, în deschiderea celei mai bine făcute antologii din poezia 2000-iştilor. Cred că această antologie chiar are şanse să facă istorie, în sensul în care Antologia poeziei generaţiei '80 a lui Alexandru Muşina a rămas, după 18 ani, cea mai concludentă imagine a poeziei de tinereţe a optzeciştilor. E o selecţie convingătoare, iar eu unul chiar nu am ce să reproşez listei poeţilor din această carte. Frăţia jderilor arată aşa: Constantin Acosmei, Gabi Eftimie, Teodor Dună, Ruxandra Novac, Ştefan Manasia, Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Dan Sociu, a. urmanov, V. Leac, Florin Partene, Elena Vlădăreanu, val chimic, Dan Coman.

Personal, fiindcă am avut în cap mai mulţi ani proiectul unei astfel de cărţi, neconcretizat din motive pe care nu le voi discuta aici, aş fi creditat cel puţin încă cinci poeţi ca prezenţe importante din poezia de după 2000 (în sensul influenţei pe care au avut-o şi o au discursurile lor în evoluţia fenomenului poetic din ultimii ani). Şi probabil că aş fi dispus poeţii antologaţi în ordine alfabetică (sau în ordinea cronologică a debutului), şi nu aleatoriu. Dar nu sunt, acestea, reproşuri majore, cartea e realmente o realizare de cea mai bună calitate. Sper să ajungă la cine trebuie. Să aibă, adică, destinul pe care îl merită, fiindcă oferă, în fine, o imagine fidelă şi coerentă asupra poeziei ultimei generaţii, despre care se vorbeşte în continuare superficial, partizan şi, prea adesea, în absenţa textelor. Lăudabilă iniţiativa lui Romoşan, deşi cred că ar fi făcut cel mai bine dacă ar fi rămas în umbră, ca editor al cărţii.