Ştiu că poezia mea nu înseamnă nimic
decât într-o lume din care tu eşti absentă.
am o copită în loc de inimă
şi-un ghem de păr în loc de ficat.
poate că m-am pedepsit de ajuns,
zic şi eu cu gândul la poetul Attila Jószef.
un acordeon în flăcări
risipeşte cântecul comprimat al
hălcii pe care creierul o înfulecă pe ascuns.
în mijlocul gloatei, canibalul sfios şi senil îşi
sărută mâinile
împroşcând cu salivă
obrazul acesta de porc
ce se alintă, râde, se clatină,
se clatină groaznic în ştreang.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Titlul izbeşte-n...obraz, fără a se dori şocant.
RăspundețiȘtergereNu ştiu la ce anume din A.Joszef te referi în versul "zic şi eu cu gândul...", dar dacă înainte de-asta vrei să spui că te-ai pedepsit destul trăind şi dezvolţi mai apoi ideea, până la apoteoza:"Se clatină groaznic în ştreang", îţi reamintesc (pentru că desigur, un om delicat ca tine a învăţat asta deja) că sinuciderea este un lucru urât.
Şi nu numai pentru că sfidează şi refuză darul vieţii (oare de-aici obrazul cu pricina?): char dacă, să zicem, nu asta vrea neapărat sinucigaşul "...suprem", adică o răfuială pe viaţă şi pe moarte cu Creatorul (vai, ce sordid! ce nebunesc! ce...mărunt!) sau, ca să fim corecţi, cu principiul cosmogonic; ci pur şi simplu nu mai poate...agonia lui este fundamental răzbunătoare, finalmente este supremul egoism prin condamnarea la căinţă şi nelinişte a celor ce rămân în urmă.
Dacă însă prin "m-am pedepsit de ajuns" vrei să spui că ai realizat o culpă şi asta, într-un fel, te eliberează, te mântuieşte, este cu totul altceva.
Paote că e cea mai mare tâmpenie să extragem învăţăminte morale dintr-un poem. Ar trebui să ne intereseze doar iubita formă: "un acordeon în flăcări..." usw, minunat!
Dar când comentăm e drăguţ să mai batem şi câmpii în limitele verosimilului şi necesarului, nu?
...
nu ştiu ce să zic, nici mie nu-mi sunt deloc clare textele astea, duc nişte lupte să le-nţeleg...
RăspundețiȘtergeremulţumesc pentru trecere şi pentru remarcile atât de generoase, de implicate
daca n-as fi "sensibil pana la oribil" as zice ca e un text cu unele imagini putin fortate, dar pentru ca sunt, pt mine acest text curge de minune :)
RăspundețiȘtergereExtraordinar...nu mă așteptam la asta, dar evident, cine se aseamănă...Înșiruirea de termeni
RăspundețiȘtergerecu conotații care provoacă o stare de ...greață, să fie asta poezie? Se poate că sunt amatori, dar cred că cu așa poeți promovați, nu vom ajunge nicăieri. Nu degeaba nu se cumpără nimic de autori autohtoni.
Cred că cu aşa cititori nu degeaba nu se interesează de piaţa cărţii.
RăspundețiȘtergereAlexa, dacă mai eşti prin zonă, nici nu ştii cât m-a bucurat comentariul tău. chiar eram îngrijorat că poezia mea nu mai provoacă nimănui greaţă...
RăspundețiȘtergeredar acum, lăsând gluma la o parte, tu chiar n-ai simţit niciodată că greaţa e ceva preferabil faţă de ceea ce simţi zi de zi şi nu te lasă, o nu, nici măcar pentru o secundă?
şi încă ceva: tu ai impresia că ceea ce putrezeşte în tine miroase a iasomie?
ehei,da!am aflat.in fapt,asta e cauza,astia sunt cauza pentru care 'cartea' moare-n rafturile librariilor.
RăspundețiȘtergerecat despre randuri...poetic,ma-nclin