off-topic (cu scuzele de rigoare): am citit Papusarul si-mi plac foarte mult insomniile tale; mai aprofundez si-am sa si scriu probabil despre el, desi nu prea ma pricep; insa, in alta ordine de idei, sunt foarte curioasa, pentru ca am avut o disputa pe tema asta; referintele critice de la finalul cartii de la Vinea sunt, in general, foarte favorabile tie; cu toate astea, tie iti spun ceva toate exprimarile alea? rezoneaza, intr-adevar, cu ce ai intentionat tu sa comunici? fin'ca mie unele mi se par deplasate rau (pretioase si fara legatura cu ce ai scris; spre exemplu tu te consideri "libertin"? prin poeziile respective, evident); merci si scuze de comment-ul interminabil...
greu de răspuns fără să mă lansez în tot felul de afirmaţii şi "teorii". literatura, ca toate celelalte domenii, are un limbaj specializat, un "jargon" cu specificitatea şi blocajele lui - gândeşte-te cum comunică (şi ce limbă de plastic folosesc) oamenii din domeniul financiar-bancar sau it-iştii, ca să dau doar două exemple. însuşirea unui limbaj "specializat", accesibil doar "profesioniştilor" domeniului (deşi, vei spune, literatura şi artele ar trebui să fie mult mai generoase şi mai deschise către publicul larg, ei bine nu-i aşa) legitimează şi induce impresia că oamenii care comentează cărţile altora sunt mai buni decât cititorii "obişnuiţi", ei, criticii/comentatorii au citit mai mult, vorbesc dinăuntrul discursului specializat... ce să-ţi zic, unele lucruri spuse sau scrise (chiar elogios) despre poezia mea nu mă încântă, fiindcă am impresia, citindu-le, că mestec nisip, dar nu e treaba mea să-i judec pe alţii pentru că au ajuns să nu mai comunice decât propria comunicare.
multumesc mult, desigur ca ai dreptate cu limbajul specializat, nu m-as astepta ca ei sa scrie ca pe blog :) doream numai sa verific propria inadecvare, sa vad daca, uneori, esti si tu un pic pierdut sau este exclusiv vina mea
Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, Păpușarul și alte insomnii (Vinea, 2003, 2007), urmat de Circul domestic (Cartea Românească, 2005), Un anotimp în Berceni (Cartier, 2009, 2010), cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013) și antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (Cartier, 2017, 2018).
În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2019 vicepreședinte al PEN România.
off-topic (cu scuzele de rigoare): am citit Papusarul si-mi plac foarte mult insomniile tale; mai aprofundez si-am sa si scriu probabil despre el, desi nu prea ma pricep;
RăspundețiȘtergereinsa, in alta ordine de idei, sunt foarte curioasa, pentru ca am avut o disputa pe tema asta; referintele critice de la finalul cartii de la Vinea sunt, in general, foarte favorabile tie; cu toate astea, tie iti spun ceva toate exprimarile alea? rezoneaza, intr-adevar, cu ce ai intentionat tu sa comunici? fin'ca mie unele mi se par deplasate rau (pretioase si fara legatura cu ce ai scris; spre exemplu tu te consideri "libertin"? prin poeziile respective, evident); merci si scuze de comment-ul interminabil...
greu de răspuns fără să mă lansez în tot felul de afirmaţii şi "teorii". literatura, ca toate celelalte domenii, are un limbaj specializat, un "jargon" cu specificitatea şi blocajele lui - gândeşte-te cum comunică (şi ce limbă de plastic folosesc) oamenii din domeniul financiar-bancar sau it-iştii, ca să dau doar două exemple. însuşirea unui limbaj "specializat", accesibil doar "profesioniştilor" domeniului (deşi, vei spune, literatura şi artele ar trebui să fie mult mai generoase şi mai deschise către publicul larg, ei bine nu-i aşa) legitimează şi induce impresia că oamenii care comentează cărţile altora sunt mai buni decât cititorii "obişnuiţi", ei, criticii/comentatorii au citit mai mult, vorbesc dinăuntrul discursului specializat...
RăspundețiȘtergerece să-ţi zic, unele lucruri spuse sau scrise (chiar elogios) despre poezia mea nu mă încântă, fiindcă am impresia, citindu-le, că mestec nisip, dar nu e treaba mea să-i judec pe alţii pentru că au ajuns să nu mai comunice decât propria comunicare.
multumesc mult, desigur ca ai dreptate cu limbajul specializat, nu m-as astepta ca ei sa scrie ca pe blog :) doream numai sa verific propria inadecvare, sa vad daca, uneori, esti si tu un pic pierdut sau este exclusiv vina mea
RăspundețiȘtergere