„FRAHT” de Rodica Draghincescu

Dacă ar fi fost numai o poetă de explozie, intensitate și tupeu, mai mereu în poziție de atac (să nu uităm Zâna dracilor, jurnalul pătimaș și colțos care n-a prea avut parte de atenția pe care o merita, și din cauza unui editor cu practici îndoielnice, și fiindcă, atunci când a apărut la noi, autoarea sa emigrase deja de nouă ani), Rodica Draghincescu ar fi rămas doar o bună poetă a anilor ’90. Asumându-și cu fermitate o ipostază „scandaloasă” de extracție post-avangardistă, ce atingea tabu-uri sexuale și prejudecăți de gen pe care le făcea praf cu metodă, Rodica Draghincescu a fost receptată entuziast, odată cu fiecare avem sub pat niște fotografii de care ne este rușine (1995), ca unul dintre cei mai acuți scriitori nouăzeciști. Vitalismul scriiturii, dezinhibarea și ardența din textele ei au impus-o imediat, dar ele sunt dublate de o cultură poetică solidă și de o inteligență care s-a cizelat și s-a nuanțat decisiv la școala franceză. Mai precisă și mai concentrată decât în volumele sale de acum două decenii, R.D. revine val-vârtej în poezia românească, FRAHT fiind nu doar rezultatul unei îndelungate gestații, nu doar un volum pe care îl citești cu sufletul la gură, ci și o lecție trepidantă de reinventare, de reactualizare orgolioasă. Rodica Draghincescu s-a întors – și e într-o formă de zile mari.

Rodica Draghincescu, FRAHT

Casa de Editură Max Blecher, 2018

Colecția „Plantații”

Lansare „Dați totul la o parte ca să văd” de Eugen Cioclea

Mâine, de la ora 19, la Muzeul Național al Literaturii Române (Str. Nicolae Crețulescu, nr. 8, București), voi modera o întâlnire la care participă Emilian Galaicu-Păun, antologatorul ediției Dați totul la o parte ca să văd (Cartier, 2018) – carte care cu siguranță va rămâne volumul de referință pentru poezia lui Eugen Cioclea; Cosmin Perța; Violeta Gorgos, regizoarea filmului documentar Eu, geniu Cioclea; Virgiliu Mărgineanu, director al Casei de Filme OWH TV Studio; Nicolae Guțu, pictor și prieten al lui Cioclea; Cosmin Ciotloș. Pe lângă că vom vorbi despre Cioclea și poezia sa, va fi o ocazie bună, una dintre puținele, să vedeți filmul făcut de Violeta Gorgos și lansat în mai la Chișinău.

Mâine, la Cărturești Verona, cu Radu Vancu și Eugen Ciurtin

„Iar pe voi vă îndemn să preţuiţi atât de mult virtutea, fără de care prietenia nu poate exista, încât, afară de ea, să nu socotiţi nimic mai presus decât prietenia.”

Mâine seară, de la ora 19, la Cărturești Verona (Str. Arthur Verona, nr. 13-15, sect. 1, București), voi vorbi cu doi oameni foarte importanți pentru mine despre lucruri care ne sunt dragi, pe care le respectăm și care, îmi spun uneori, dau sens unei vieți omenești.

Institutul Blecher, ediția 188

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 28 octombrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Mugur Grosu, Grigore Șoitu și Yigru Zeltil. În cadrul întâlnirii va fi prezentat volumul După-amiaza unui câine (Editura Paralela 45, 2018) de Grigore Șoitu.

Mugur Grosu (n. 1973, Constanța) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți condus de Marin Mincu și al Asociației ASALT. Poet, publicist, grafician și activist, fost redactor al revistei „Tomis”, Grosu a debutat cu volumul de poezie Haltera cu zurgălăi (2001), urmat de un volum de publicistică, Măcelărie (2006), trei volume-experiment: sms / ei respiră și fac dragoste ca și fluturii (2006), press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot (2007), Status (2013) și volumul recapitulativ Grossomodo (2011). Prezent în douăzeci de volume colective și antologii.

Grigore Șoitu (n. 1972, Constanța) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți condus de Marin Mincu și al Asociației ASALT. Debutează cu volumul de poezie Anticulinare (1996), urmat de Addenda (2002), Spam (2007), Poeme de stânga (2011) și După-amiaza unui câine (2018). A mai publicat o carte pentru copii, Melcoveste, o poveste și nu prea (2015) și a editat antologia de poezie a grupului de la Constanța, Poemarți (2014).

Yigru Zeltil (n. 1992, Constanța) a publicat, după câteva cărți în regie proprie sau apărute online între 2008 și 2012, volumele de poezie Cacao (2012) și ulei de palmier (2017).

Moderator: Claudiu Komartin

Capitala, de W. H. Auden

Text ce va apărea în grupajul dedicat lui Wystan Hugh Auden (1907-1973) din „Poesis internațional” 22 (2/2018)

W. H. Auden

Capitala

Cvartal al plăcerilor în care cei bogați așteaptă mereu,

Așteaptă cu dare de mână să se întâmple minuni,

O, restaurant micuț în care îndrăgostiții se mănâncă unul pe altul,

Cafenea în care exilații au întemeiat o așezare dușmănoasă;

Cu farmecul și cu instrumentele tale ai abolit

Strictețea iernii și constrângerile primăverii;

Departe de luminile tale tatăl mâniat și necruțător,

Obtuzitatea supunerii vădindu-se aici în toată limpezimea.

Și totuși cu orchestre și ocheade, o, ne-ademenești

Spre credința în nemărginitele noastre puteri; iar inocentul

Eretic fără băgare de seamă cade-ntr-o clipă

Victimă invizibilelor furii ale inimii lui.

Pe străzi în beznă ascunzi vederii partea-ți dezgustătoare;

Fabrici în care viețile sunt obiecte de uz temporar,

Ca gulerele sau scaunele, încăperi unde cei singuri sunt niște

Pietricele bătucite lent în forme întâmplătoare.

Însă cerul tu-l luminezi, scânteierea-ți se zărește până departe

Pe mohorâtele câmpuri, enorme și înghețate,

Unde, arătând spre ceea ce-i interzis ca un unchi hain,

Noapte de noapte către copiii fermierului degetul ți-l ațintești.

traducere de Claudiu Komartin

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a VIII-a. Câștigătorul

          Știu că am promis să fac anunțul acesta cu două zile mai devreme. N-a fost chiar floare la ureche, însă ce-a fost mai greu (pentru Moni Stănilă, Cosmin Ciotloș și subsemnatul, care am jurizat ediția de anul acesta) a trecut. Între cele câteva cărți de debut propuse spre publicare care ne-au atras în primul rând atenția nu a fost deloc simplu să facem departajarea. Deși parcă toți cei care au fost în topul preferințelor noastre aveau calități de neocolit și poeme uneori entuziasmante, a existat totuși pe undeva o anumită senzație de neșlefuire, de manuscrise neîncheiate încă la toți nasturii (e drept însă că de aspectul ăsta se mai ocupă și cel ce redactează/editează cartea). Ne-am oprit așadar asupra volumului semnat de Ioana Vintilă, pe care Casa de Editură Max Blecher îl va publica în câteva săptămâni, și pe care o vom lansa la târgul de carte Gaudeamus.
          Ioana Vintilă are 21 de ani, fiind cel mai tânăr poet care câștigă concursul pornit în 2011, și câștigat până acum doar de ♂ (Matei Hutopila, Anatol Grosu, Florentin Popa, Ștefan Ivas, Ciprian Popescu, Dan Dediu). Ioana a fost mezina grupului „Zona nouă” de la Sibiu (devenind, după Anatol Grosu și Ana Donțu, cel de-al treilea autor ieșit din această grupare pe care Casa de Editură Max Blecher îl debutează) și cred că am auzit-o citindu-și prima dată textele când încă nu împlinise 16 ani. Apoi a fost invitată la o ediție specială a Institutului Blecher, care a avut loc la Târgoviște cu ocazia Zilelor și a Festivalului-Concurs „Constantin Virgil Bănescu”. Era 18 mai 2013, iar Ioana a citit atunci împreună cu Octavian Soviany, ceea ce cred că a fost pentru ea un moment destul de important. Cum trebuie să fi fost și întâlnirea poeților străini (aș spune că în special a celor spanioli, în frunte cu Luna Miguel) care au desantat la Sibiu în ultimii ani. În plus, ea a reprezentat în 2016 România, ajungând în finala PEN International New Voices Award, alături de un autor german și de o tânără scriitoare din Canada. În prezent studiază Biotehnologie în cadrul Facultății de Biologie și Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca.
          Țin să le mulțumesc și să-i felicit pe toți ceilalți participanți la această ediție a concursului de debut. Ei știu, sau trebuie să le fie clar, că afacerea asta a noastră intimă cu poezia nu ține nici de vreun concurs, și în nici un caz de publicarea unui volum de debut încă nelimpezit.


copac de plastic

vreau ca boala asta să fie a unui copil indian
sau nepalez
considerată un dar de la zei
cu spatele rupt să fiu înconjurată de bătrâni
care-mi cer sfatul
despre recolte și probleme conjugale
cu spatele imobilizat de scoarța unui copac de plastic
să mă înconjoare niște inimi bune
& niște mâini curate
care să-mi arate o fântână
de unde pot să beau apă


wake-up call

ce-ai putea cere mai mult de la viață, Cezara
un acvariu cu pești bine hrăniți
un rinichi care n-are nevoie de dializă
o mamă care te strânge la pieptul ei mare

& ce-aș mai putea iubi, Cezara
uneori cred că iubesc pentru amândouă și tot nu e de-ajuns
îmi iubesc vergeturile vânătăile spatele strâmb o
dună pe care stău cocoțate toate urletele

am străbătut bulevardele de la un capăt la altul
cu mâini înghețate
& după ce oboseala mi-a șters orice dorință de a izbi ceva
ce-aș mai putea iubi, Cezara
un pumn în stomac în vis e mai puternic decât unul în realitate
așa-mi spunea
fără să se gândească la faptul că
aici nu e o peșteră mentală
delimitată de pietre ale subconștientului
aici ne smulgem hainele de pe noi
pe bune
& ne învinețim pe bune degetele când lovim ușile
& un pumn în stomac în realitate ar fi al naibii de bun acum
sunt tot ce ar fi trebuit să iubesc pentru amândouă
și n-am fost în stare
m-am târât ca un limax orb spre orice dumnezeu doar doar
m-aș fi trezit cu pumnul ăla adânc în intestine

&

mi-am deschis

inima

obedientă

în

fața

fiecăruia


colivia

fețele celor rămași în urmă mereu
în fața ochilor când pășim
e un perimetru strict delemitat în care
ne putem ține de mâini
am crezut în dialectică și uite: suntem din nou aici
nu a fost nevoie decât de câțiva oameni care să nu semneze
niște tratate
mulțimea se lovește de fiecare zid
mulțimea se întoarce

izbește zidul următor

& rămâne constantă starea aia de rahat
că ești într-o colivie cu ușa deschisă
& nu ieși
& nici măcar nu știi de ce nu ieși dracu’ odată


sinusoidă

am deșurubat capul de păpușă al generației ăsteia
l-am așezat cu grijă pe masa cu mușama înflorată
i-am pictat pleoapele de plastic cu multă dragoste
l-am așezat în cuptorul electric
(căldură superioară & inferioară - 250 °C)
am privit fericită cum fardul ăla de acuarelă
se dezintegrează primul
& am așteptat cu pumnii strânși

[

explozia

urechea stângă aruncată violent de ușa de sticlă a cuptorului

jumătate din urechea dreaptă – descompusă și căzută prin

grilaj

nasul pulverizat

buzele schimonosite & curgând ca un ruj care nu-i waterproof

doar ochii să mai rămână

ieșiți din orbite și țâșnind

niște mingi de ping-pong care nu încetează să lovească sticla

în care

încet

încet

apar mici fisuri

]

nu s-a întâmplat nimic
capul s-a topit lent

o dâră de asteroid care se stinge la ani-lumină depărtare


Ioana Vintilă

Institutul Blecher, ediția 187

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 21 octombrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Sudeep Sen și Andrew Davidson-Novosivschei. În cadrul evenimentului va fi prezentat și se va citi din volumul bilingv Lemn plutitor | Driftwood (Biblioteca Județeană Timiș & Aark Arts, 2018), în traducerea Antuzei Genescu.

Sudeep Sen (n. 1964) a studiat la St. Columba's School din Delhi și a absolvit departamentul de Engleză de la Colegiul Hindu din cadrul Universității Delhi, apoi a obținut două diplome de masterat în Statele Unite (Jurnalism, la Universitatea Columbia, respectiv Engleză și Creative Writing la Universitatea Hollins din Virginia). De la debutul din 1983, cu volumul Leaning Against the Lamp-Post, Sen a publicat 25 de volume de poezie și antologii, printre care Mount Vesuvius in Eight Frames (1994), Postmarked India: New & Selected Poems (1997), Distracted Geography: An Archipelago of Intent (2003), Mediterraneo (2012), Fractals: New & Selected Poems | Translations 1980-2015 (2015) și Incarnat | Incarnadine (2017). Traducător și editor reputat, a primit premii prestigioase și a fost tradus în peste douăzeci de limbi.

Andrew Davidson-Novosivschei (n. 1987) s-a născut în Mesa, oraș ce face parte din Zona Metropolitană Phoenix, și a studiat la Arizona State University, unde a susținut un master în Literatură Comparată și a obținut un certificat pentru Studii de traducere literară. Poet și traducător, locuiește din 2015 în București. A publicat poeme în câteva reviste americane și a tradus din limba română texte de Gellu Naum, Nora Iuga, Mircea Cărtărescu, Cristian Fulaș, Lavinia Braniște ș.a.

Moderator: Claudiu Komartin