Capitala, de W. H. Auden

Text ce va apărea în grupajul dedicat lui Wystan Hugh Auden (1907-1973) din „Poesis internațional” 22 (2/2018)

W. H. Auden

Capitala

Cvartal al plăcerilor în care cei bogați așteaptă mereu,

Așteaptă cu dare de mână să se întâmple minuni,

O, restaurant micuț în care îndrăgostiții se mănâncă unul pe altul,

Cafenea în care exilații au întemeiat o așezare dușmănoasă;

Cu farmecul și cu instrumentele tale ai abolit

Strictețea iernii și constrângerile primăverii;

Departe de luminile tale tatăl mâniat și necruțător,

Obtuzitatea supunerii vădindu-se aici în toată limpezimea.

Și totuși cu orchestre și ocheade, o, ne-ademenești

Spre credința în nemărginitele noastre puteri; iar inocentul

Eretic fără băgare de seamă cade-ntr-o clipă

Victimă invizibilelor furii ale inimii lui.

Pe străzi în beznă ascunzi vederii partea-ți dezgustătoare;

Fabrici în care viețile sunt obiecte de uz temporar,

Ca gulerele sau scaunele, încăperi unde cei singuri sunt niște

Pietricele bătucite lent în forme întâmplătoare.

Însă cerul tu-l luminezi, scânteierea-ți se zărește până departe

Pe mohorâtele câmpuri, enorme și înghețate,

Unde, arătând spre ceea ce-i interzis ca un unchi hain,

Noapte de noapte către copiii fermierului degetul ți-l ațintești.

traducere de Claudiu Komartin