Îndrăgostiții
Mă trezesc pe un tărâm unde îndrăgostiții au preluat puterea. Au introdus legi ce decretează că nimeni nu va mai privi vreodată în altă parte, și că orgasmele nu trebuie să se sfârșească niciodată. Trandafirii sunt folosiți ca monedă de schimb, nebunii sunt venerați ca niște zei, iar zeii sunt considerați nebuni. A fost reinstaurat serviciul poștal, iar cuvintele „tu” și „eu” sunt acum sinonime. După revoluție, s-a decis ca cei cu inimile frânte să fie eliminați pentru siguranța celor fericiți în dragoste. Când îmi vor da de urmă, mă voi preda imediat. Călăul e o femeie care termină repede treaba. E iarnă, și eu nu te-am întâlnit încă.
Night Blog
(fragmente)
18/8
Berlusconi și-a făcut un lifting, iar acum zâmbește și își apasă
carnea. Cum ar trebui trăită viața? Scriind o mână de
poeme bune? Încercând să-nțelegi?
Dând un nume spaimei?
Sunt o picătură de argint viu care a ajuns pentru o clipă
în palma lumii.
Poate conștiința e o eroare pe care a comis-o evoluția
în timp ce era ocupată cu altceva. Probabil că e vorba de fapt
despre un alt fel de a privi lucrurile. O privire trează. Poezia: să te uiți
în partea cealaltă în timp ce privești viața în față.
30/9
Într-o zi trăgeam în
niște cutii de conserve și
pentru mai multă siguranță ai îndreptat
țeava puștii spre pământ
dar ea s-a descărcat și glonțul ți-a lovit gheata
făcând o mica gaură-n ea
degetele tale erau la locul lor
și nu era absolut nimic
de văzut, dar tu nu te puteai scutura
de gândul că
în piciorul tău
va fi întotdeauna
de acum încolo un glonț.
Auzi mereu întâmplându-se asemenea lucruri.
3/10
Pământul către pământ. Pământul către aer. Aerul către aer. Aerul către cuvinte.
Cuvintele către cuvinte ce rescriu economia de piață. În formulările proaspete
ale morții, ei spun la BBC că războiul se desfășoară cum ar trebui.
Moartea este o floare cu un miros puternic ce înflorește noaptea.
Bombele cad mai departe.
Către ce să încerci să tinzi în asemenea momente? Caut
un semnal: Horațiu. Ikkyu. Waterhouse. Carson. Virgiliu. Berea de seara.
Marginea rănii. Unde scurte. Voci. Petrolul îmbibând nisipul. Arsenalele.
5/1
Berlusconi cântă că nu trebuie să mă tem. Că voi primi
ușurarea fiscală și că trebuie doar să mă întind și s-adorm. Zâmbetul
lui mă va lumina făcându-mă fericit.
Pentru că războiul e democrație. Războiul e pace. Iar omenirea e îndoială
și încredere oarbă-n cuvinte. Țăruș. Învârte-mă. Învârte-mă din nou și din nou
în ceea ce nu poate fi formulat, nu pot să dorm și rătăcesc desculț
prin apartament. Beau vin, îl citesc pe Fernando Pessoa
și fac cu mâna spre lună.
Stau pe scaun și citesc. Singur în ceața asta de cuvinte.
Traducere din limba engleză de Claudiu Komartin
* Morten Søndergaard este invitatul numărului din iarna aceasta al revistei Poesis internațional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu