Poem simplu

...
În seara aceea, în curtea interioară a căminelor
de lângă pod, ai venit către mine
ca înspre un bărbat pe care l-ai putea iubi.
Fericirea a năvălit ca un glonţ, iar eu
m-am temut că o să-mi împrăştie
creierii pe pereţi.

Lângă noi, trei femei cu batice albastre
îngropau frunze de ruşinea cuiva.

„Cu o noapte în urmă ninsese în munţi” –
şi răsuflările împletite
în jurul acelui poem al lui Rexroth.

Părul ni se amestecase ne frângeam din umeri
era ora atingerilor cu mâini de sticlă
şi noi uşori şi fără contur
printre taxiurile în care singurătatea se cuibărise
cu privirea pierdută cu gulerul ridicat printre taxiurile
care te duc nicăieri
sau care te duc oriunde în noapte

numai acasă
nu