"Acum este ordine", a spus ca și cum ar fi netezit pentru ultima dată fața de masă, iar țigara dintre degetele ei era subțire și neagră și răvășea norii. "Așa, lucrurile la locul lor" (și siguranța ei îmi pisa oasele). Știam toate lucrurile de care vorbea pe de rost: lucruri pe care le poți atinge cu toată pielea, lucruri pe suprafața cărora amprentele noastre se-ncaieră mai departe, lucruri în care stă la pândă câte o foarfecă, fantome care au văzut totul, trăgând după ele amintirea unui haos familiar, a dezordinii temeinice în care cândva aș fi putut să fiu fericit.
"Şi siguranţa ei îmi pisa oasele".
RăspundețiȘtergereCunosc sentimentul.Şi tocmai de aceea te felicit pentru exacta expresie.
Aşa încât cred că ne putem saluta cu versurile "războinice" ale poetei din Amherst:"Să mori, e un fleac: ai fost şi te-ai dus,
Să trăieşti, presupune şi
Să mori repetat - şi fără -măcar
Răgazul să-l ai de-a muri."
Mult succes la Bistriţa!
numai tu puteai sa-i dai dezordinii ce i se cuvine: temeinicia...frumos [as usuall] !
RăspundețiȘtergere