miercuri, 14 iulie 2010

lemn

lui Aurel Onişor


totul învins şi trecut.

încet s-a sfârşit şi furtuna.

ultimele strigăte sunt din lemn.

peste tot este noapte.

pocitania râde.
Publicat de la
Etichete:

2 comentarii:

  1. Claudiu, e de bine sau de rău că râde pocitania? Uite, aici intervine conflictul între conţinut şi formă. Îmi place forma, dar de conţinut mă tem.
    Şi mai extrapoetic: nobleţea sufletească a celor vii de-a marca, periodic, prezenţa celor ce vor învia mai târziu.
    Dar nu e bine nici pentru noi, nici pentru ei să ne petrecem aproape tot timpul în compania lor.

    RăspundeţiŞtergere

  2. ai scris poezia asta, si asta inseamna ca pe tine pocitania nu te-a invins.

    NU e noapte peste tot, mai e si Bistrita. drum bun! acolo o sa intilnesti multi prieteni. intre ei, pocitania nu te poate atinge!

    RăspundeţiŞtergere

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)